Omul cu chitara, Emeric Imre, a cantat si ne-a incantat aseara cu melodiile sale la Clubul Presei. La prima vedere, Emeric Imre este un barbat micut de statura, iar chitara pare mai mare decat el, insa in momentul in care incepe sa cante nu iti pare rau ca ai ramas sa il asculti chiar si in picioare pentru ca locuri la mese nu mai gaseai in micutul spatiu al barului. Nebuni cu totii de alb l-am ascultat timp de aproape doua ore pe omul cu chitara. Pasionat de istorie si legat sufleteste de Adrian Paunescu si de poeziile lui, Emeric Imre este cunoscut ca ungurul care canta romaneste.

De ce tocmai muzica folk?

Nu stiu. Eu am inceput cu muzica din clasa intai si muzica folk a venit singura. Nu stiu daca e chiar foarte foarte foarte folk, dar totusi marea mea iubire a fos si ramane folkul.

Prin ce se deosebeste muzica folk de alte genuri muzicale?

Cred ca asta poate percepe fiecare. Nu stiu daca exista neaparat o definitie, cert este ca muzica folk este mult mai aproape de inceputuri si de obicei, desi inceputurile sunt grele, sunt mult mai frumoase.

Daca nu ati canta muzica folk, ce alt gen musical ati aborda?

In orice caz muzica buna. Niciodata playback, adica sper ca nu o sa fac playback decat pe la vreo 75 de ani asa.

Ce intelegeti dumneavoastra prin muzica buna?

Sincer nu vreau sa jignesc pe nimeni, fiecare gen muzical vine din gandurile, sentimentele si, poate, si de multe ori din afacerile unora. Prin muzica buna, in primul si in primul rand aceasta se vede in privirile oamenilor, atunci cand vezi caldura in privirea oamenilor iti dai seama daca e muzica buna sau nu. Muzica buna inseamna purificarea sufletului.

Este literatura o sursa de inspiratie pentru dumneavoastra asa cum este pentru Ada Milea de exemplu?

Viata cu toate ale ei este cea mai mare sursa de inspiratie.

„Primul sarut a fost unul imaginar”

Ce fel de literatura preferati dumneavoastra?

Este greu de spus, beletristica in general, dar ma leaga foarte multe de cartile apropiate istoriei. Imi place sa si citesc, dar si sa analizez.

Aveti o carte preferata?

Mi-a placut o data o carte, nu mai stiu autorul din pacate, un autor englez, se cheama „Pentru toata viata”, dar nu am o carte standard pe care sa o pun sub perna si sa ma gandesc numai la ea, pentru ca o carte buna vine din cultura aceluia care o scrie sau din trairile lui si atunci prin fiecare carte poti descoperi un mic univers.

In melodiile dumneavoastra vorbiti mult si despre iubire, va mai amintiti de prima dumneavoastra iubire, de primul sarut?

De primul sarut chiar nu mai imi aduca aminte, cert este ca primul sarut a fost unul imaginar. Dar stiu sigur ca fata de care eram prima oara indragostit atunci cand o vedeam, cred ca saruturile imi intrau direct in genunchi pentru ca mi se inmuiau genunchii.

Daca ati putea sa va intoarceti in timp la ce moment v-ati opri?

In timpul meu sau in timpul istoriei?

Si una si alta, in timpul dumneavoastra pentru inceput.

In timpul meu m-as intoarce exact dupa ce am terminat armata. Da, atunci ma simteam liber. Si in timpul istoriei m-as fi intors intr-o epoca mizera, in perioada medievala, dar cu toata mizeria Evului Mediu, atunci puteai sa scuipi in fata lasitatea. Astazi, din pacate, pana si legile te obliga sa nu mai fii onorabil.

Ce regretati cel mai mult?

Ratarea momentului ’89 pentru poporul roman.

De ce va este cel mai mult frica?

Nu stiu sincer. Sunt foarte foarte multe frici. Mi-e frica sa nu se loveasca copiii mei, sa nu fie rau… Intotdeuna exista extraordinar de multe frici. Cei care spun ca nu li-e frica de nimic cred ca sunt un pic nebuni.

„Cei care vor sa construiasca o generatie docilaxv, nu au nevoie de tineri care sa gandeasca”

Pe ce loc se afla muzica in viata dumeavoastra?

Cred ca pe acelasi loc cu copiii mei. Este un copil al meu.

Ce v-a inspirat pentru melodia arhicunoscuta a dumneavoastra „Nebun de alb”?

Atunci am divortat. Am deschis cartea si a venit in ochii mei aceasta poezie frumoasa a lui Adrian Paunescu. Pe el l-a inspirat probabil o despartire de o anumita persoana si s-a potrivit si cu despartirea mea.

Momentul mortii lui Adrian Paunescu ce sentimente v-a inspirat, de ce anume v-ati adus aminte?

Ar trebui inca zece reportaje sau interviuri facute apropos de timpul petrecut cu Adrian Paunescu si momentul despartirii de el. Cert este ca eu nu pot sa judec, dar poporul roman, in curand, daca nu deja si-a si dat seama va ajunge la concluzia ca poate fi mandru ca a dat un om ca Adrian Paunescu.

Care este cea mai placuta amintire care va leaga de Adrian Paunescu?

Atunci cand am urcat prima oara pe scena Cenaclului Flacara in septembrie 1994, 22 septembrie. Atunci cand de dincolo de scena, din public, am reusit printr-o simpla auditie sa debutez la Cenaclul Flacara.

De ce este muzica folk atat de putin promovata la noi in tara?

Pentru ca din tinerii iubitori de cultura, muzica folk este un gen care merge inspre cultura si cei care vor sa creeze si sa construiasca o generatie viitoare docile, de consum, nu au nevoie de tineri care sa gandeasca. Muzica folk te pune putin pe ganduri datorita mesajului din versuri si atunci eu am spus ca generatia tanara care iubeste muzica folk va fi adevarata elita din viitor. Restul vor fi niste buni consumatori.

Carmen Rotaru