A plecat din tara la 21 ani, dupa ce a inteles ce este frica. I-a fost interzisa revenirea in Romania timp de un sfert de secol, din cauza ca era reprezentanta Europei Libere. Cercetatoarea Anneli ute Gabanyi s-a reintors in Romania dupa caderea regimului comunist plina de sperante, dar care i-au fost naruite de lipsa de organizare politica. Ofteaza pentru ca „iar am ratat sansele oferite” si am facut din integrarea europeana doar un scop de moment si nu unul de perspectiva.

Care au fost principalele evenimente care v-au marcat copilaria?

Cred ca in afara de, ca sa zic asa, spatiul, anturajul, peisajul Transilvaniei, care pentru mine este cel mai frumos din lume, m-a influentat convietuirea cu alte etnii. Eu m-am nascut la Bucuresti si parintii mei, care au locuit acolo o vreme, au fost foarte deschisi fata de fenomenul romanesc. Noi sasii, acum 50 de ani, eram nu izolati, dar preferam sa traim intre noi. Aceasta deschidere a parintilor mei m-a facut sa apreciez foarte mult deschiderea fata de spatiul romanic. De fapt, limba si cultura romaneasca mi-au deschis calea catre Franta, Italia, Spania, deci m-a facut europeana. Acum ma simt complet angajata fata de acest ideal latin, prin cultura, limba si cunoasterea istoriei nu aceasta superficialitate gen kitchen english cu care vorbeste oricine.

Cum ati caracteriza perioada petrecuta in Romania?

A fost o perioada din care am invatat multe, dar peste care am trecut intelegand ce este frica. A fost perioada pe care am trait-o si sub aspect politic pentru ca tatal meu a fost opus regimului comunist cum de altfel nu avea nici o simpatie fata de regimul german infiltrat la noi in tara, care voia sa ne foloseasca drept a V-a coloana. Am trait revolutia din Ungaria si am fost atrasa intr-o capcana. Fiind memebru UTM m-au intreabat: <<ce iti poveste taticu despre revolutia din Ungaria?>> si pentru ca eu vorbeam toata ziua cu el, ascultam toate posturile impreuna, stiam care este situatia, dar atunci am avut o prezenta de spirit deosebita si le-am spus, << stiti taticu este de parere ca nu discuta politic>>. Si astfel tata a zis bucuros << mai fata, tu mai salvat de la inchisoare>>. Am trait acea perioada a comunismului pur si dur, cu lipsuri materiale din cauza expropierii, pentru ca noua ni s-a luat casa in primul moment.

„Pana la urma tot continentul cu Anglia, cu partile italiene, toti formam un mozaic care este Europa”

Ce v-a determinat sa plecati din tara?

Am plecat din tara din motive politice. La facultate mi s-a facut o oferta rusinoasa de a discredita o colega la o sedinta si apoi sa devin informator, dar am refuzat. Si lui tata i-au cerut si atat a refuzat incat pana la urma nu a avut post. De asemenea mi se promisese postul de asistent sub pretextul ca am fost ce mai buna din an dar nu am acceptat si apoi mi s-a spus << ei, tu ai ales satul>>. Deci iata ca se poate refuza si intr-un astfel de regim. Politiceste vorbind, am plecat in Germania de buna stiinta si nu din motive economice pentru ca am mers intr-o tara inca in reconstructie unde nu a curs miere si lapte.

Care a fost impactul imediat al mutarii, ati simtit lipsa Romaniei?

A fost neasteptat pentru ca nu mi-as fi dat seama cat de mult sunt marcata de mediul din Romania. Nu am fost primiti cum poate ne-am imaginat, ca germani care si-au pastrat germanitatea, ci dimpotriva ca niste oameni care mai vin si ei peste capul sarmanilor germani afectati deja de cel de-al II-lea Razboi Mondial, pe care tot ei il provocase. Era o tara fizic distrusa care incepea sa se reaseze si care deja acomodase vreo sase milione de refugiati veniti din Polonia, Cehia de unde fusese expulzati. Si iata ca am mai venit si noi din Romania peste ei. Dar m-am dus dupa doi ani in Franta si, cum va spuneam de latinitate, in Franta m-am simtit acasa. Acum impac latinitatea cu germanitatea. Stiu ca nemtii sunt mai lenti in a comunica dar in momentul in care ti-ai facut prieteni ii ai pentru viata. Si sunt atatia oameni interesanti si fascinanti! Pana la urma tot continentul cu Anglia, cu partile italiene, toti formam un mozaic care este Europa.

In ce context ati inceput colaborarea cu postul Europa libera?

Straniu. Eu de fapt dupa ce am dat examenul de magistru am obtinut un post la o editura si nu aveam nici un gand sa lucrez la Europa Libera. Eram mai degraba distanta. Dar s-au pus bazele acestui institut de cercetare si am fost invitata de cercetatorii americani si englezi care m-au convins in cele din urma. A fost un institut de elita daca va spun ca, actualul presedinte al Letoniei (Valdis Zatlers) este fost coleg cu mine de coridor. A fost o pepiniera foarte buna in care am invatat foarte mult, deoarece Guvernul american a adus specialisti din toate marile centre. Nu regret, dar am plecat de buna voie pentru ca nu am mai sustinut politica postului in anii `80. De fapt am vrut sa plec intotdeauna la un post german insa nu exista decat unul si cand s-a eliberat un loc am mers glont.

„Acum am impresia ca in Romania cutitul a ajuns la os”

Care era atunci imaginea occidentalilor privind Romania?

In anii `60- `70 excelenta, fantastica. Tara noastra era recunoscuta la justa ei valoare, de deschizatoare de drum pentru ostpolitik (politica de deschiderea catre est). Stabilirea relatiilor din 1967 intre Romania si Germania s-au realizat, este adevarat, deoarece Germania nu ar fi putut sa faca acelasi lucru cu Polonia sau cu Uniunea Sovietica. Romania era interesanta, profitabila pentru relatiile economice si s-a aratat la un moment dat intelegatoare fata de emigrarea germanilor. Ceea ce se vehiculeaza in presa noastra ca Ceausescu i-a scos la mezat pe germani nu este adevarat. Occidentul a insistat, a rugat si a pus chiar presiuni de tot felul asupra autoritatilor romane ca sa ne lase sa plecam si pana la urma s-a ajuns la un acord. Acesta a fost mai putin rusinos si mai ales preturile au fost mult mai joase decat cele ale RDG-ului care ii baga pe oameni in inchisoare pentru ca Germania sa ii cumpere pentru niste sume fabuloase, ceea ce in cazul Romaniei nu s-a intamplat.

Cum gasiti Romania acum, dupa 20 de ani de la revolutie?

Ceea ce nu stiti este ca sub Ceausescu am fost persona non grata. Pana in `89 m-au trimis inapoi de la granita si am refacut relatia dupa 25 de ani de absenta. Este ceva extrem de fericit, sunt fericita de felul in care sunt primita de prietenii mei de la Iasi, Sibiu sau Bucuresti. Acum am impresia ca in Romania cutitul a ajuns la os. Dat fiind ca s-au taraganat foarte multe masuri din cauza repetatelor alegeri, problemele au devenit mult mai greu de stapanit decat daca s-ar fi facut ceva la timpul potrivit.

In interviul acordat Revistei 22 ati declarat ca dupa integrare ar trebui implementata o anumita politica, care ar fi caracteristicile acesteia?

Romania, in primul rand, dupa terminarea negocierilor ar fi trebuit sa aplice un plan foarte clar deja pentru a intra in UE dupa 2007 fara probleme. Daca intri in Uniune trebuie sa faci o strategie clara; ce vreau sa urmaresc in economie, care este locul pe care tara il poate castiga in UE, adica nu poti sa spui ca am intrat si gata ne-am atins telul. Problema este cum facem europenizarea intregii societati. Romania trebuia sa continue cu adaptarea administrativa care inca nu sa terminat, apoi cu descentralizarea etc. Plus, cum spuneam, se vede foarte clar ca economia romaneasca are sanse, dar in mod evident nu a reusit sa si le fructifice. Nu a avut, evident, un plan de a se folosi de ajutoarele structurale pentru care este nevoie bineinteles si de autofinantare. Trebuiau clarificate domeniile in care aveam un avantaj si pe care le puteam valorifica. Din pacate, am impresia, din departare vazut, ca Romania a ratat din nou sansele oferite.

Iulia Ciuhu