Istoric al religiilor si doctrinelor filosofice, Bogdan Tataru-Cazaban a ajuns, in urma cu 3 ani, la doar 29 de ani, consilier de stat pe probleme de cultura si culte la Departamentul pentru Relatia cu Autoritatile Publice si Societatea Civila al Administratiei Prezidentiale. Pasionat de istorie si filosofie, acesta este membru fondator al Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Romane. Domnia sa a fost prezent la Iasi joi, 23 aprilie a.c., la inaugurarea oficiala a Centrului de Studii Biblico-Filologice „Monumenta Linguae Dacoromanorum”, infiintat in cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”.

Unul dintre rolurile dv. este acela de a fi o punte intre Stat si Biserica. In prezent, care este relatia dintre Stat si Biserica?

Relatia este in prezent reglementata de un cadru oferit de legea privitoare la libertatea religioasa si la statutul cultelor in Romania, o lege care propune o viziune la baza careia se afla principii universal recunoscute printre care cel fundamental, principiul libertatii religioase, dar si o viziune care se apropie foarte mult, de pilda, de viziunea din Germania sau Austria sau Belgia, chiar si Italia cu privire la raporturile juridice care exista intre Stat si Biserica. Legea noastra trateaza pe doua paliere comunitatile religioase din Romania. Primul palier este cel al cultelor, in numar de 18, recunoscute oficial de Stat, iar celalalt palier este al asociatiilor religioase. Desigur, exista si palierul care nu este reglementat in mod special, cel al gruparilor religioase. Prin urmare, este o viziune care are in centrul ei recunoasterea contributiei bisericilor si cultelor la binele comun. Este motivul pentru care legea permite un parteneriat intre Stat si Biserica cu privire la proiecte educationale, la proiecte sociale si la proiecte culturale. Justificarea acestui parteneriat sta tocmai in principiul recunoasterii contributiei religiei la binele comun al intregii societati.

Cum este privita implicare preotilor in viata politica? Mai au ei acelasi rol de propovaduitor si de duhovnic?

De data aceasta nu va pot da un raspuns oficial, pentru ca nu am. Aceasta implicare a existat din partea reprezentantilor unor biserici de traditie protestanta si a fost permisa, dupa cum stiti, anul trecut, din partea Bisericii Ortodoxe. Eu cred ca este o decizie care are o semnificatie locala, strict locala, ceea ce priveste implicarea reprezentantilor comunicatilor religioase locale in deciziile care privesc proiectele locale. Sigur ca, din punctul meu de vedere este o decizie care trebuie privinta cu multa prudenta intrucat exista o anumita rezerva chiar din partea unor credinciosi, dar exista si o sustinere din partea altor credinciosi. Prin urmare, cred ca permitandu-se acest lucru Biserica a raspuns unor asteptari, fara sa aiba ca intentie lezarea altor asteptari. Seminifactia acestei permisiuni acordate de Biserica se refera tocmai la participarea reprezentantilor bisericii la decizii care privesc comunitatea locala si nimic mai mult. E foarte important sa avem in vedere exact acest sens, care este sensul deciziei Sinodului. Dar inca o data, va spun aceste lucruri ca un observator, nicidecum ca o persoana autorizata.

„Nevoia de spiritualitate exista, problema este una de comunicare”

Ce rol mai ocupa religia si cultura in viata tinerilor in aceste timpuri in care se acuza tot mai des scaderea ponderii  interesului acestora?

Sigur ca, multa lume considera acest lucru. Vreau sa va spun din experienta proprie ca am remarcat de fiecare data in intalnirile pe care le-am avut o astepare, o astepare spirituala si culturala din partea celor care sunt mai tineri decat mine. Va spun asta pentru ca am si o experienta universitara si prin urmare, stiu ca aceasta asteptare exista. Este foarte important cum ne adresam si cum reusim sa transmitem valorile culturii si valorile traditiei religioase. Eu cred ca este important ca cei care au opinie in viata publica sa stie sa faca legatura intre traditie si modernitate, intre valorile traditiei si exigentele lumii moderne. Si-atunci, acesta comunicare petrecandu-se, tanara generatie, din care fac si eu parte, va fi mult mai deschisa, mult mai dispusa sa recepteze marile forme ale culturii universale si sa inteleaga spiritualitatea. In fond, nevoia de spiritualitate exista, problema este una de comunicare.

Statul se implica prin legi, reforme, dar o implicare directa si mai atenta…

Implicarea directa nu poate exista decat din partea oamenilor, pentru ca acesta comunicare si aceasta implicare, aceasta intalnire participativa este asigurata de persoane, nu poate avea loc intre institutii. Parerea mea este ca noi trebuie sa facem mult mai mult in ceea ce priveste modul in care sunt prezentate valorile spiritualitatii si valorile culturale in scoli. Poate ca trebuie sa gasim alte formule, sa spunem, curiciulare pentru a comunica aceste valori tinerilor, formule constand in definirea unor programe sau a unor discipline noi, optionale care sa fi atractive si substantiale din punct de vedere al continutului spiritual si cultural. Dar, ceea ce vreau sa va spun este ca acesta zona a comunicarii spirituale nu este o zona a statului. Statul trebuie sa garanteze un cadru, adica trebuie sa garanteze libertatea, libertatea de expersie si libertatea religioasa. Persoanele care au aceasta vocatie trebuie sa se implice mai mult. Noi avem posibilitatea de a preda in scoli religia. Este, din punctul meu de vedere, un lucru extrem de util, daca el este facut bine. Exista efecte pozitive si trebuie sa pornim de la aceste efecte pozitive. In plus, atunci cand vorbim de valori culturale, nu doar spirituale, religioase cred ca trebuie sa gasim formule care implica si societatea civila. Si as spune mai mult societatea civila si lumea culturala, adica nimeni nu poate face acest lucru singur. Trebuie sa exista o colaborarea, o cooperare intre toti cei care dintr-un  loc sau dintr-altul pot constitui acesta platforma de comunicarii valorilor culturale. Iarasi, va spun din experienta personala ca cele mai reusite modalitati de comunicare a valorilor culturale sunt cele din societatea civila. Si a valorilor spirituale de asemenea. Sigur, principala misiune in acest sens apartine bisericilor, nicidecum institutiilor statului. Dar, faptul ca exista totusi acest parteneriat educational intre Biserica si institutiile de invatamant public, cred ca, e un fundament pentru a comunica cu adevarat valorile spirituale si culturale.

„Biserica nu este o putere in Stat”

Multi considera Biserica ca fiind a patra putere in stat. Care este de fapt rolul Bisercii in Stat?

Biserica nu este o putere in Stat. Este o greseala elementara, trebuie sa spun acest lucru si ma bucur ca imi oferiti prilejul de-a o corecta. Bisericile fac parte din societate, dar ele nu reprezinta o putere a statului. Ele se suprapun cu societatea civila in sensul ca membrii lor si membrii societatii sunt si oameni care fac parte din institutiile statului, dar reprezinta si altceva, mult mai mult. Bisericile se definesc ca societati care inglobeaza ceea ce se afla pe pamant si ceea ce se afla in cer. Prin urmare, din acest punct de vedere este foarte clar ca nu putem vorbi niciodata, sub nicio forma si in nici intr-un tip de regim  juridic a raporturilor dintre Stat si Biserica despre Biserica ca o putere in Stat. Statul e pep amant, Biserica e si in cer. Putem sa remarcam cu ochiul liber ca bisericile au un ecou social major, nu doar de sarbatori. Sigur, in special de sarbatori, iar noi observam acest lucru. Nu as vrea sa vorbesc de influenta, as spune ca au un ecou social in sensul ca ele reprezinta forte sociale considerabile. Astazi, bisericile sunt vazut ca importante comunitati sociale. Puterea lor este extraordinara pentru ca puterea spiritului este una foarte mare, putere care depaseste puterea institutiilor din acesta lume.

Ce parere aveti despre relatia dintre Biserica si media?

Cred ca institutiile media sunt foarte necesare pentru fiecare biserica. Sunt institutii care exista in Occident si prin urmare rostul lor se dovedeste a fi foarte important pe zi ce trece. Sunt foarte apreciate de comunitatile religioase, de mebrii bisericilor carora li se adreseaza si cred ca sunt un vector de comunicare al valorilor, foarte important pentru lumea moderna.

Raluca Codru