A ales calea României în urmă cu 15 ani și actoria pentru că bănuia că nicio zi nu va fi la fel. Prietenii îi spun „Rusule” sau „Dorik”, dar el este artistul care crede că „cea mai bună școală pentru un actor de film este camera”. Dorian Boguță face parte din generația tânără a actorilor din România și a revenit la Iași pentru Serile Filmului Românesc TIMPUL, unde a fost invitatul special al celei de-a patra zi a festivalului.

Care este primul lucru pe care îl întrebați atunci cînd vi se oferă un rol?

„Cînd începem filmările?”

Pe parcursul carierei dumneavoastră de actor ați avut parte de accidente, evenimente neplăcute?

Spre exemplu, cînd filmam filmul „Francesca”, în regia lui Bobi Păunescu, la un moment dat exista o secvență acolo cînd doi smardoi mă prind într-o parcare și încep să mă acosteze, pentru că sînt dator cu niște bani. Actorii care au interpretat personajele respective erau niste băieți care au trecut prin niște momente dure în viața lor, băieți care știu ce înseamnă lupte de stradă, nu erau actori profesioniști. Actorii profesioniști știu că nu pot să dea pe bune, pentru că mai sînt de făcut duble. După acea filmare, am venit acasă cu vînătăi mari pe la ficat și cu părul smuls la ceafă, pentru că băieții respectivi au intrat atît de bine în rol, încît în momentul în care trebuiau să-mi dea niște pumni la ficat, îmi dădeau pe bune. Am făcut vreo 13 duble și le tot ziceam „Ușor, că nu vom termina filmarea azi!”. Am trecut prin niște momente dificile atunci.

A cui a fost ideea „Invitației la film Love Building”?

Din cîte îmi aduc aminte, parteneriii noștri de la advertising au venit cu ideea de a promova filmul și de a putea să-ți inviți prietenii de pe Facebook la film. Ideea a venit de la Sebastian Papaiani.

Cît de diferit e Dorian Boguță de personajul Valentin Preda din Love Building?

În primul rînd, din fericire, Dorian Boguță nu are problema lui Valentin, în sensul că iubita lui s-a culcat cu vărul ei, dar în multe lucruri sîntem asemănători, pentru că în actorie, personajul cînd se configurează, pleacă și de la tine spre el. Pe lîngă asta, Iulia Rugină, regizoarea și scenarista, cu Oana Răsuceanu și Oana Gopeanu, cînd au scris scenariul, s-au inspirat și din viețile noastre, din personalitățile noastre și ne cunoaște. Eu mi-am regăsit cîteva probleme din viața mea în acest film.

Și pînă la urmă se poate repara o relație în șapte zile?

Eu cred că o relație se poate repara și într-o oră, sau chiar într-un minut dacă ai urechile destupate și ești atent la partenerul tău de viață. În cazul meu, o aud, în cazul ei, mă aude, pentru că doar în momentul în care ești atent la ce spune, și o auzi, totul se va rezolva foarte, foarte repede. Bineînțeles, dacă există dragoste (zâmbește).

Scurt-metrajul „Kowalski” se termină cu o replică în limba rusă. Ce spune personajul pe care îl interpretați?

„Dacă ți-am spus că trebuie să mergem la un restaurant chinezesc, data viitoare să mergem la un restaurant chinezesc.”

„Kazimir” este primul film horror din cinematografia românească. Care au fost ecourile?

A fost foarte bine primit de public. A luat și cîteva premii: un premiu la festivalul din Franța de la Brest, Festivalul de horror de la Brașov, a fost cumpărat de HBO și cel mai bun lucru, m-au întrebat dacă nu fac și un lung-metraj. Oamenii au fost curioși să vadă și varianta lungă a acestui film și acum lucrez la ea.

Dacă tot vorbim de proiecte de viitor, povestiți-mi despre al treilea film.

Este o producție a școlii Actoriedefilm.ro, împreună cu Dragoș și cu Papi. Filmările le vom începe în iunie, regizor și scenarist este Paul Negoiescu. Ideea a plecat de la nuvela lui Caragiale, „Doua lozuri”. Cu un băiat care cumpără un bilet de loterie și este furat de cineva într-o scară. Ei încep să caute hoțul. Mai mult nu vă spun.

Sursă foto: radardemedia.ro