Din doua inimi gemene s-a nascut o stea, Cristofor. La 16 ani dupa moartea parintilor sai, Cristofor vorbeste despre impotenta romanilor de a infaptui Unirea Romaniei si Basarabiei, cauza pentru care au luptat interpretii Ion si Doina Aldea Teodorovici.

„Un compozitor si o interpreta tindeau sa transforme intunericul in lumina, si intunericul s-a razbunat”

Cui ii semeni mamei sau tatei? Ce calitati ai mostenit de la Doina si ce calitati de la Ion?

Cred ca am mostenit din dramatismul vocii parintilor mei, putin din talentul de a compune, cu toate ca nu sunt atit de daruit de la de la Dumnezeu cu acest talent, sunt putin mai lenes (ride), la fel ca tatal meu, pentru ca se spune munca face 95 % iar talentul doar 5%. In orice caz, incerc sa ma zbat si eu cum se zbateau si Ion cu Doina si incerc sa valorific ceea ce mi-au last parintii ca sentiment si crez in suflet.

Ai avut o copilarie fericita? Mergeai impreuna cu parintii la concerte? Le-ai simtit vreodata lipsa?

Le simteam foare mult lipsa iar cel mai dureros era ca ii vedeam foarte rar, cam odata la doua saptamini. Si odata le-am zis: daca nu ma luati cu voi, daca nu va vad atunci pentru ce m-ati facut? Si de atunci au inceput sa ma ia cu ei la concerte. Desi pentru mine era cam obositor era o mare bucurie sa stau acolo in spatele scenei, si sa stiu ca dupa ce ei vor cinta, ii voi putea cuprinde. Erau momentele acelea placute cind ma trezeam in bratele mamei in timp ce mergem acasa. Erau niste ani foarte frumosi care si acum imi dau un sentiment dulce.

Care este amintirea cea mai frumoasa pe care o ai alaturi de parinti?

Imi amintesc cum staeam in mijlocul artistilor si ma simteam si eu ca un muzician. Aratam ca un titirez care intreba pe toata lumea cum suna toba, cum suna chiatra. Mai erau momentele frumoase cind stateam cu tata acasa si ne uitam la un film. Savuram simplitatea vietii si clipele alea cind esti linga parinti si nimic nu mai conteaza.

Nu te-ai gindit vreodata sa scrii o carte despre amintirile legate de parinti?

Nu m-am gindit la acest lucru. Oricum daca as scrie o carte despre ei aceasta ar incepe astfel: „Un compozitor si o interpreta tindeau sa transforme intunericul in lumina si intunericul s-a razbunat”. As scrie despre copilaria si viata parintilor mei. Bunica imi povestea ca mama dansa de la virsta de 4 ani. Pleca mereu in concerte, in diferite tari. Cind venea acasa si iesea din autouz, mama de fiecare data saruta pamintul si zicea ca acasa e cel mai bine si ca niciodata nu o sa-si tradeze patria. Vreau sa le spun tuturor sa nu isi aminteasca de Ion si Doina cu lacrimi in ochi. Cind eram mic mereu plingeam si odata noaptea am visat-o pe Sfinta Fecioara care mi-a spus „Nu mai plinge, parintii tai vor fi mereu linga tine, sa-ti amintesti de ei cu bucurie.” Atunci aceasta mi-a mai zis ca o sa am un viitor frumos si o sa devin sculptor.

Crima sau banal accident?

Ai suferit enorm.Unde erai in momentul accidentului?

Eram la bunici, dormeam pentru ca s-a intimplat noaptea. A doua zi am afat la scoala. Eram in clasa a V-a. A venit nepoata bunicii si m-a luat acasa. Mama oricum a trait citeva ore dupa ce s-a intimplat accidentul. A decedat pentru ca a dat peste niste doctori incompeteni care nu i-au dat anestezic pentru durere. Mama era insarcinata, astepta o fetita, cind s-a intimplat accidentul. Urma sa am o surioara.

A fost vorba despre un accident sau o crima?

Eu cred si una si alta. Cred ca a fost si ceva pregatit de Securitate. Pe de alta parte putea sa fie si o eroare a condusului, o chestei banala cum se mai itimpla si acuma. Copiii isi pierd parintii si mamele isi pierd copiii. E totusi foarte banal ce s-a intimplat.

Soferul masinii in care erau printii tai a supravietuit accidentului. Ai vorbit vreodata cu el?

Nu, si nici nu cred ca as putea sa-l privesc in ochi. Imi pare un monstru, un calau care a luat viata parintilor mei.

Ai zis ca ar putea fi o crima. De ce nu ai incercat sa faci drepate?

Bunica a incercat sa faca niste cercetari si a primit un telefon noaptea si i s-a spus „Aveti un nepot si opriti-va daca vreti sa va traiasca”. Si nu am mai continuat. Asta cred ca spune multe. Oricum nu conteaza cit ai trait, importat este ce ai lasat in urma.

Pisele lui Ion si Doina au ajuns chiar si in Africa

Acum se organizeaza multimple concerte in amintirea Ion si Doina Aldea Teodrovici. Cel mai mare este Festivalul „Doua inimi gemene”. In Romania s-au organizat foarte putine concerte in amintirea lor. Cum crezi, de ce?

In Romania nu s-a organizat concerte grandioase si nu pot sa inteleg de ce. Festivalul de la Chisinau “Doua inimi gemene” a demonstrat ca Ion si Doina au fost iubiti in toata lumea. La acest festival am auzit diferite popare interpretind piesele lui Ion si Doina. Cintecele lor au ajuns chiar si in Africa. Am avut participanti din Nigeria care au cintat in romana. Cel mai iteresant a fost sa auzim cum cinta rusii piesele lui Ion si Doina, unul dintre acestia a ingenunchiat in timpul concertului.

Ai dori organizarea unui astfel de concert? Cum il vezi? Pe cine ai invita sa cinte in amintirea parintilor tai?

As invita pretenii artisti ai parintilor mei, Tudor Zamfir, Mirabela Dauer, Stefan Hrusca, Vasile Seicaru. Ei au pastrat amintirea lui Ion si Doina in gindurile lor in vorbele lor. Insa nu s-a organizat un concert si asta incerc sa fac acum. Vreau sa gasesc o conexiune cu cineva la Bucuresti ca sa organizez un asttfel de concert. Sunt sigur ca ar veni multa lume pentru ca si in zilele noastre multi isi amintesc de Ion si Doina.

Stiu ca Grigore Vieru si Gheorghe Urschi au fost cei mai buni prieteni ai parintilor tai. Acuma dupa multi ani mai pastrati legatura? Ce va leaga?

Nimic, doar memoria parintilor mei. Mai mentin relatii cu Stefan Petrache si cu Iurie Sadovnic.. Viata asta e totusi destul de grea. Si stilul muzical abordat de mine e altul. Eu fac muzica anilor ’70, si mie imi pare ciudat ca toti artistii care au avut atunci un mare succes acum practica un gen de muzica total diferit. Tot ce pot sa spun e ca s-a prostit o mare parte din ei. Imi pare rau ca s-au schimbat timpurile, s-a schimbat si cererea publicului. Acestia nu mai sunt atit de critici si accepta pe scena orice teatralizare banala si jalnica, ceea ce ma doare ca artist. Ion si Doina erau foarte deschisi la suflet si faceau totul cu foarte multa daruire. Acum sunt multi pseudo-artisti care fac muzica doar de dragul banilor.

A fost impesionant momentul din 1991 cind la Festivalul de la Mamaia Doina a spus: „Vin aici direct din piata Marii Adunari Nationale din Chsinau ca sa va aduc salutul libertatii noastre” Nu te-ai gindit vreodata sa urmezi calea si cauza pentru care au luptat parintii tai si anume aceea de unire a Romaniei cu Basarabia?

Eu am simtit intotdeauna muzica in felul meu si daca as incerca sa le continui calea ar fi o bataie cu morile de vint. E foarte greu sa convingi oamenii sa lupte pentru cauza asta. Fiecare are propriul destin. Ai mei au avut acest destin de mari luptatori. Asa au fost timpurile atunci, in zilele noastre asta nu ar mai merge atit de bine. Daca as milita pentru unire as parea ridicol. Atunci lumea chiar isi dorea unirea, acum toti s-au lasat pe o urcehe. Acum nu mai exista zvicnirea aia, exista o indiferenta totala fata de unire. Asta doare. Oricum nu cred ca fac parte din generatia aia de luptatori.

Ion si Doina cintau „Doua lacrimi gemene, Chisinau si Bucuresti”. Dupa parerea ta, mai sunt acum aceste capitale lacrimi gemene?

Moldova si Romania sunt oarecum infratite pe motiv ca foarte multi au deja cetatenie roamna, foaret multi moldoveni locuiesc in Romania. Si totusi, romanii au inceput sa dea tot mai usor cetatenie strainilor si tot mai greu fratilor moldoveni. Atunci se dorea unirea, dar cu sigurata existau puteri care erau mai presus decit nazuintele oamenilor. Ion si Doina, chiar si Iurie Ilascu au fost doar niste marionete. Am inteles ca a fost un pas in ‘92 cind guvernul Moldovei a mers la Bucuresti pentru a vorbi cu Iliescu ca sa ne alipim dar raspunsul a fost negativ. Legaturile dintre Chisinau si Moscova au impiedicat aceasta unire. Oricum, in anii ’90 foarte multi au dat cu piciorul in Ion si Doina, dar ei au rezistat. E diferenta mare intre Chisinau si Bucuresti. E diferenta mare intre Voronin si Basescu, romanii au un noroc mai mare…

„Sunt apolitic”

Ce fel de muzica abordezi?

Eu abodez un fel de pop italian, o muzica soul, fac si muzica electronica combinata cu stilul american dar si cu putin sentiment religios. Nu e stilul crestin ortodox, despos, sa fii spasit cu capul in jos. Incerc sa am o credinta fata de Dumnezeu dar cu o muzica mult mai optimista si cu o pofta de viata mult mai mare. Nu am limite la muzica. Incerc sa imbratisez cit mai multe feluri de muzica. Mi-as dori ca in 5- 6 ani sa pot sa termin conservatorul pentru a putea compune muzica orchestrala si simfonica.

Urmeaza sa lansezi citeva proiecte muzicale in Germania si SUA. De ce nu in Republica Moldova sau chiar in Romania?

La noi publicul e foarte dornic de muzica pop si mai putin de muzica sufleteasca si putin experimentala. Produsul pe care il fac eu e putin inghitit aici in Romania. Asta e ceea ce simt si ceea ce imi doresc sa fac. Nu vreau sa-mi impun anumite reguli ale tarilor noastre, nu vreau sa abordez stilul de muzica al formatiei Fuego sau Holograf doar ca sa prinda la public. Pentru ca stilul meu nu e atit de bine perceput aici am sa incerc sa ma lansez in SUA. Daca as obtine si un contract in Romania ar fi excelent doar ca aici nu as putea sa-mi permit un mod de viata decent. Oricum am sa cint si piesele lui Doina si Ion. Asta va fi o piine toata vaiata mea, piinea mea cea de toate zilele, e o mostenire mare lasata de parinti.

Urmatorul tau concert va avea loc la Bucuresti la invitatia unui partid in contextul campaniei electorale. Cum crezi daca Doina si Ion ar fi fost in viata ar fi sustinut aceasta?

Eu sunt foarte neutru la chestia asta. Incerc sa nu ma bag deloc in politica. Am sa cint la concertul din Bucuresti mai mult din motive financiare dar si pentru a ma populariza in Romania. Nici nu m-am interesat despre ce partid este vorba. Oricum merg doar pentru muzica si nu pentru credinte politice. Sunt apolitic.. o fac doar pentru muzica.

Care a fost ultimul sfat pe care l-ai primit de la Ion si Doina?

Imi amintesc ziua cind l-am vazut ultima oara pe tata. Mama era la Bucuresti, pe ea o vedeam mai rar. El mi-a zis „baietel ai grija, vezi ca noi cind venim de la Bucuresti o sa facem mult mai multa muzica si o sa vezi ca o sa inveti linga noi in Romania”. De aceea am si intrat la Conservatorul din Bucuresti pentru ca am vrut sa indeplinesc ultima dorinta a tatalui meu.

Victoria Cantir