De la primele sale întîlniri cu arta în orașul natal, Piatra Neamț, pînă la rolul actual de rector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, profesorul universitar Aurelian Bălăiță a trăit o poveste de viață în care pasiunea și disciplina s-au îmbinat pentru a construi o viziune clară asupra educației artistice. În interviul pe care ni l-a acordat, ne-a împărtășit cum și-a descoperit vocația și care au fost momentele definitorii ale drumului său, dar și provocările pe care le presupune formarea noilor generații de artiști. O discuție ce ne oferă o privire dincolo de rolul său de lider educațional.

Ce v-a determinat să alegeți Iașul și Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi pentru a vă face studiile universitare?

Mi-a plăcut Iașul de cînd l-am văzut prima dată. M-am îndrăgostit de acest oraș. Am avut și posibilitatea de a compara Iașul cu Bucureștiul și, petrecîndu-mi copilăria în Piatra Neamț, am simțit că acest oraș este mai aproape de inima mea. În ceea ce privește Universitatea de Arte „George Enescu”, am ajuns acolo mai tîrziu, deoarece inițial am început studiile la Politehnica din Iași. Ulterior, am trecut și pe la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am urmat studii economice. Însă dorința mea era oricum să fiu la Iași pentru a studia arte.

Ați început parcursul academic în domeniul economic, dar ați ales să urmați o carieră în teatru și artele spectacolului. De ce?

Asta mă reprezintă cel mai bine, fiindcă dintotdeauna mi-am dorit să mă înțeleg pe mine, să înțeleg ce se întîmplă cu emoțiile mele. Cred că artele sînt cel mai bun mod de a arăta cum este omul în interiorul său.

În perioada de formare artistică, ce a avut cel mai mare impact asupra modului în care înțelegeți teatrul și arta animației?

O întîmplare din copilărie. Mergeam foarte des la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, la orice spectacol care putea fi văzut și de copii. Într-o zi, cînd mergeam la grădiniță cu cheia de gît, nu cum se merge acum, pe drum am descoperit o casă în care cei de la Teatrul Tineretului își făceau recuzita. Am intrat acolo și am descoperit că se făceau în ateliere planetele, globurile, toate acele obiecte care pentru noi erau ceva fantastic. Le vedeam mereu pe scenă în spectacole. Și de atunci mi-am dorit să fac parte din lumea aceea.

,,Arta și cultura sînt considerate printre cele mai valoroase «cărți» pe care le avem’’

Generația dumneavoastră a fost martoră la multiple schimbări în legislația și politica culturală din ultimii 20 de ani. Cum au influențat aceste schimbări evoluția teatrului și a educației artistice în Romînia?

Este o evoluție foarte bună. Arta este acum luată în seamă și nu mai este doar marginalizată. Chiar dacă nu se află în cea mai bună ipostază și nu este întotdeauna pusă în lumina ideală, există o conectare mult mai bună cu restul lumii. Dacă înainte de 1989 arta era doar un refugiu, acum arta și cultura sînt considerate printre cele mai valoroase „cărți” pe care le avem. S-a dezvoltat învățămîntul pe toate planurile, inclusiv învățămîntul artistic. Avem acces la întreaga cultură a lumii, iar deschiderea față de cultura internațională este cu totul diferită față de ceea ce era înainte.

Mi-aduc aminte că înainte de 1989 era foarte greu să faci rost de o carte bună de artă sau de un album. Erau lucruri inaccesibile. Îți puteai doar închipui cum ar fi să pășești într-un muzeu și să stai în fața unei opere originale, a unui tablou autentic. Era imposibil. Dar acum putem face aceste lucruri. Este un progres fantastic să putem vedea un spectacol, să mergem la un concert sau să stăm de vorbă cu artiști din alte țări. Aceste lucruri sînt acum posibile și reprezintă un progres real. Astăzi, aceste lucruri par firești, dar pentru ca acest firesc să devină realitate, s-a muncit foarte mult. Acum s-au deschis toate căile și avem posibilități extraordinare.

În calitate de membru al CNATDCU (Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) și evaluator ARACIS (Agenţia Romînă de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Superior), ați participat la evaluarea altor instituții. Cum vedeți evoluția învățămîntului artistic superior în Romînia?

Este un progres semnificativ, chiar dacă există critici la adresa sistemului Bologna și a modului în care este acum structurat învățămîntul. Totuși, s-au făcut pași foarte importanți și serioși, atît în ceea ce privește conținuturile, cît și formele învățămîntului artistic, în special în învățămîntul superior. De asemenea, am reușit, împreună cu colegii din celelalte universități de arte, să constituim un consorțiu universitar dedicat artelor. Sîntem acum luați în seamă și sîntem într-un progres continuu, atît la nivel național, cît și internațional. Eu consider că parcursul acesta este foarte bun. Nu se poate schimba totul peste noapte, dar evoluția devine din ce în ce mai consistentă și mai serioasă.

În urmă cu 20 de ani, în 2001-2002, existau doar una sau două teze care abordau domeniul artelor. Acum însă, cercetările legate de domeniul artistic sînt foarte serioase și se dezvoltă pe toate palierele: muzică, teatru, arte vizuale, cinematografie. Există contribuții importante în cercetare și în creația artistică, iar acest lucru ajută la sporirea cunoașterii noastre în domeniul artistic.

Fiind în al doilea mandat în calitate de rector al Universității Naționale de Arte „George Enescu”, care credeți că sînt principalele provocări pe care instituțiile de învățămînt superior, în special cele artistice, trebuie să le depășească pentru a rămîne relevante și competitive?

Ca să fim relevanți mai departe, trebuie să facem, pe de o parte, o focalizare pe calitatea învățămîntului. Apoi, să ne îngrijim de tot ce înseamnă infrastructura și să creăm cel mai propice cadru pentru studenți și profesori, pentru dezvoltarea lor. Acestea sînt prioritățile. Desigur, există și probleme financiare, dar dezvoltarea e un mecanism care funcționează, într-un fel, de la sine și care este bine pus în mișcare. Am speranțe foarte mari și am încredere că lucrurile se vor desfășura foarte bine în învățămîntul universitar artistic.

Făcînd comparație cu mandatul trecut și cel actual, ce puteți spune?

În mandatul trecut, la fel ca și în acest mandat, am avut o mare ambiție: aceea de a pune în valoare ceea ce avem deja. Au fost provocări la care nu m-aș fi gîndit niciodată, mai ales în 2020, cînd am preluat mandatul și, după mai puțin de două săptămîni, am intrat într-o perioadă de pandemie. A fost o realitate cu totul diferită față de ce îmi imaginam atunci, dar, chiar și în aceste condiții, am reușit să depășim obstacolele.

În acea perioadă, ne-am întărit, ne-am refocalizat și am cîștigat foarte mult din toate acele încercări. Acum, în acest mandat, vom continua să aplicăm lecțiile învățate și să preluăm din experiențele primului mandat. Au fost provocări care, într-un fel, ne-au ajutat să ne perfecționăm și să facem un salt semnificativ după perioada pandemică. Nu am regresat, dimpotrivă, am fost mult mai sus, iar acum sînt convins că sîntem pe drumul cel bun.

,,Fără artă nu putem funcționa corect’’

În planul dumneavoastră managerial ați menționat principiul echilibrului și importanța educației prin artă. Cum încercați să integrați acest principiu în activitatea universității?

Încercăm să găsim o balanță bună între pretențiile pe care le avem și resursele de care dispunem. Trebuie să menținem un echilibru între toate compartimentele care asigură buna funcționare a universității. Adică să fie un echilibru corect și stabil la nivel decizional, la nivelul conținuturilor programelor, între studenți, profesori, cadre didactice, personal administrativ, infrastructură și procesul de învățămînt. Toate aceste elemente trebuie puse în balanță pentru a asigura un echilibru general. La asta mă gîndeam atunci cînd am inclus ideea de echilibru în planul managerial.

Și importanța educației prin artă?

Importanța educației prin artă este esențială pentru mine, pentru că orice formă de educație, indiferent de domeniu, ar fi incompletă fără componenta artistică. Noi punem un accent deosebit pe educația artistică. Mă bucur foarte mult că și colegii din celelalte universități, atît din Iași, cît și din alte colțuri ale țării, înțeleg acest lucru: fără componenta artistică, nu sîntem pe deplin sănătoși. Și la nivel intelectual, și afectiv, și al sănătății. Fără artă nu putem funcționa corect. Iar componenta artistică poate determina, prin conținutul său, într-un mod semnificativ calitatea educației.

În 2025, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” sărbătorește 165 de ani de existență. Ce inițiative pregătiți pentru a marca acest moment important?

Tot anul va fi dedicat acestei sărbători. Acest moment va fi marcat printr-un ciclu de manifestări artistice, culturale și științifice, care vor reflecta parcursul nostru de-a lungul acestor 165 de ani. Vom celebra această realizare prin organizarea de evenimente speciale, expoziții, publicarea de studii, volume dedicate, evocarea tuturor personalităților care au contribuit la dezvoltarea universității de-a lungul decadelor. În același timp, vom pune în valoare talentele actuale din cadrul universității, atît în domeniul creației, cît și al cercetării și interpretării. O mare sărbătoare va avea loc în luna octombrie, cînd Iașul va fi puternic marcat de acest eveniment important, alături de sărbătorirea Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Vom construi, de asemenea, fundamentul pentru următorii 165 de ani de activitate a universității, asigurîndu-ne că această aniversare este celebrată așa cum se cuvine. Pentru fiecare dintre domeniile noastre – muzică, teatru, arte vizuale – vor exista manifestări specifice, care vor implica creație și cercetare, iar cele trei domenii vor colabora în organizarea unor evenimente semnificative.

Cum vedeți evoluția învățămîntului superior în domeniul artelor în următorii ani, avînd în vedere impactul noilor tehnologii și al inteligenței artificiale? Credeți că acestea vor transforma modul în care se creează și se învață arta?

Se va transforma fiecare domeniu din existența umană, fără doar și poate. Depinde de noi dacă sîntem suficient de inteligenți să folosim aceste schimbări într-un mod constructiv și benefic. Revoluția tehnologică în care inteligența artificială joacă un rol din ce în ce mai important depinde de capacitatea noastră de a o integra în mod eficient. Deja sîntem în proces de implementare a metodelor de învățare și predare cu ajutorul noilor tehnologii. Cred că va fi o pîrghie utilă, dar esențial este să o utilizăm cu echilibru, așa cum discutam anterior despre importanța echilibrului. Folosită corect, tehnologia va aduce un impact pozitiv, transformînd modul în care creăm și învățăm arta, îmbogățind procesul educațional și creativ.

,,Fără pasiune, cred că nu se poate face nimic, cu atît mai puțin artă’’

Ați fost directorul Școlii doctorale de Teatru din Iași. Ce considerați că este esențial pentru formarea noilor generații de artiști?

Noi, noua generație de artiști, trebuie să ne conectăm, pe de o parte, cu valorile actuale, care sînt puternice și vii, și, pe de altă parte, cu propriile dorințe și aspirații. Este esențial ca artiștii să își găsească propriul drum, să își definească identitatea și să își cultive creativitatea. Studenții de astăzi sînt cei care vor proiecta viitorul, așa că nu doar le creăm un cadru educațional în care să își împlinească visurile, ci și le oferim sprijinul necesar pentru a-și fructifica talentele și potențialul. Este vorba despre un proces continuu de formare, care le permite să se exprime liber și să inoveze în domeniul lor artistic.

Ați afirmat că „nu poți face artă dacă nu ești îndrăgostit de ea”. Ce rol joacă pasiunea în procesul creativ și cum o transmiteți studenților dumneavoastră?

Pasiunea este fundamentală. Fără pasiune, cred că nu se poate face nimic, cu atît mai puțin artă. Oamenii urmează instinctiv pe cineva care are pasiune, mai mult decît pe cineva care doar raționează sau argumentează logic. Este esențial să îți descoperi propria pasiune pentru a-ți găsi direcția. Dacă te dezvălui cu pasiune și împărtășești sincer ceea ce simți, atunci ai șansa de a convinge și de a inspira. Altfel, este foarte dificil să atragi pe cineva către ceea ce faci. Iar dacă pînă acum nu te-ai îndrăgostit de artă, atunci poate că este momentul să te întrebi ce anume te pasionează cu adevărat. Important este să găsești acel „ceva” care te face să mergi mai departe.

Considerați că succesul în artă este amplificat atunci cînd acesta este „îmbrăcat într-o formă culturală și artistică”. Cum aplicați acest principiu în viața personală și profesională?

Pentru toți, frumosul are o atracție aparte. Chiar și cel mai mic succes, atunci cînd este prezentat într-o formă culturală și artistică, capătă o valoare amplificată, devenind un cadou mai prețios din partea vieții. Acest principiu este valabil în orice domeniu. De exemplu, vorbim acum despre estetizarea științelor: o inovație, oricît de revoluționară, dacă nu este prezentată într-un mod artistic și coerent, cu un mesaj potrivit, poate trece neobservată.

Cum aplic acest lucru? În orice inițiativă, mă gîndesc întîi la cei cărora mă adresez. Încerc să înțeleg cum ar dori ei să vadă și să înțeleagă ceva nou, care să le fie util sau care să îi inspire. Este esențial să creezi o punte între conținut și formă, pentru ca mesajul să aibă impactul dorit.

,,Sîntem toți, într-un fel, însetați de cunoaștere, de neobișnuit, de frumos și de surprinzător’’

Emisiunea „Caleidoscop”, de la EuropaNova, v-a oferit o platformă unică pentru a explora și promova diverse subiecte culturale. Cum a influențat această experiență cariera dumneavoastră artistică și viziunea asupra comunicării cu publicul?

Ce amintiri! Nu am mai vorbit de mult despre această emisiune. „Caleidoscop” a fost o experiență pe care am realizat-o cu mare, mare plăcere, pentru că presupunea să adun și să împărtășesc o sumă de curiozități și lucruri valoroase, pe care noi, ca oameni, le descoperim și ar trebui să le transmitem mai departe. Vorbeam despre ele la Radio Europa Nova, despre curiozități care să ne îmbogățească împreună cunoașterea. Eu, de exemplu, am fost foarte atașat, încă din copilărie, de emisiunea Teleenciclopedia. Din acest motiv, am creat Caleidoscop, pentru că sîntem toți, într-un fel, însetați de cunoaștere, de neobișnuit, de frumos și de surprinzător. Dar, din tot ce descoperim, trebuie să facem o selecție și să alegem esențialul. Preocuparea mea de a găsi lucruri frumoase, neobișnuite și importante pentru viața noastră a stat la baza acestei emisiuni.

Emisiunea a fost un ciclu care a durat probabil un an și ceva, aproape doi, și era difuzată sîmbăta după-amiaza. Era o provocare, în concurență cu alte programe ale vremii, dar aveam ascultători și a fost o experiență frumoasă. M-a influențat în sensul că mi-a întărit interesul pentru descoperirea și promovarea lucrurilor de valoare, iar fiecare astfel de experiență lasă o amprentă asupra vieții și carierei mele.

Spre final, vreau să vă întreb care a fost cea mai dificilă alegere pe care ați făcut-o în carieră și cum v-a influențat aceasta parcursul profesional?

Cea mai dificilă alegere a fost să mă mut de la Teatrul „Luceafărul”, unde eram actor angajat, la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, schimbîndu-mi astfel baza profesională. Această decizie a fost grea, pentru că reprezenta un moment de cotitură în proiecția carierei mele. Cu toate acestea, a fost și cea mai bună alegere pe care am făcut-o, deoarece, prin acest pas, mi-am descoperit cu adevărat vocația.