Adriana Saftoiu a intrat in politica in 1998 fara a sti prea multe despre acest domeniu. A muncit, a invatat si a perseverat, iar in 2004 a fost numita consilier prezidential si purtator de cuvant al presedintelui Traian Basescu. In 2008, in calitate de membru PNL, Adriana Saftoiu a decis sa candideze pentru un post de deputat. Campania electorala s-a dovedit pentru ea o experienta noua, provocatoare, motiv pentru care, la capatul ei, a hotarat sa publice toate impresiile, gandurile, obstacolele si bucuriile de care a avut parte. Volumul a aparut recent, la Editura Trei, se numeste „Jurnal de campanie, „iar Adriana Saftoiu l-a lansat saptamina trecuta si la Iasi.

In 1993 ati absolvit Facultatea de Litere din Bucuresti, sectia Romana-Spaniola, apoi ati continuat cu jurnalism politic si relatii publice. Ce v-a determinat sa schimbati directia?

A fost o intamplare pur si simplu. Terminand facultatea in iulie, trebuia sa parasim caminul si examenul pentru profesori se dadea abia in septembrie. Iar intre iulie si septembrie trebuia sa gasim o sursa de venit, sa lucram undeva sa ne putem asigura nevoile. Asa m-am angajat la Agentia de Presa Rompress, care anuntau la Facultatea de Litere ca vor absolventi de Litere, iar in luna septembrie cand se dadeau examenele pentru profesori am ramas pe loc. Si pentru ca incepea sa-mi placa, dar si pentru ca, pe de alta parte, nu intelegeam chiar tot ce se intampla acolo, intr-o agentie de presa, ce se intampla cu o stire,  cum se scrie o stire. Pana in prezent, recunosc ca, de obicei, nu renunt pana nu inteleg lucrurile. Dupa ce inteleg se poate intampla sa schimb directia, dar pana inteleg nu iau nicio decizie.

Si-a mai urmat o schimbare. Ati debutat in politica, in functia de consilier…

In 1998 cand am acceptat propunerea de-a merge la echipa Guvernului Radu Vasile, nu simteam neaparat nevoia unei schimbari totale, pentru ca lucram in departamentul de presa si ma ocupam de relatia cu presa. Practic avea continuitate ceea ce faceam eu, jurnalism, cu ceea ce urma sa fac, dar intr-adevar de pe alte pozitii si cu alte perceptii si provocari. Cand esti jurnalist, rolul tau e sa sanctionezi, sa critici, sa pui reflectoarele doar pe lucrurile care nu merg si dintr-odata am ajuns  in postura unde trebuia sa vad paharul plin, sa vorbesc despre ce e bine, sa vorbesc jurnalistului despre lucrurile care merg, nu despre cele care nu merg. As mai adauga faptul ca exista, la inceput, un conflict, intre jurnalistul din tine si tu care treci de cealalat parte, pentru ca, de multe ori, evenimentele la care participi, alea din spatele scenei, care ca jurnalist te tentau pentru ca ai fi vrut sa vezi ce se intampla, le percepi tot prin filtrul jurnalistului. Dar rolul consultantului politic este sa puna reflectoarele pe lucrurile bune.

Ce asteptari au politicienii de la un consultant?

Sa-i faca cei mai tari, cei mai cunoscuti, cei mai destepti, sa castige toate alegerile. Cam la modul asta gandesc.

Se stabileste o relatie intre politician si consilier?

Uneori da, alteori nu, depinde cum o vezi. Daca e vorba de o firma de consultanta privata – nu neaparat, daca e vorba de relatia din interiorul unei institutii in care consultantul, consilierul este angajatul tau, atunci da, acolo se poate stabili o relatie. Probabil, ma gandesc la propria mea experienta, in calitate de consilier eram, poate, un om mult mai tenace si mult mai rabdator in a gasi foarte multe argumente in favoarea a ce credeam noi, echipa, ca trebuie facut. Din momentul in care am devenit consultant in propria mea firma am renuntat sa-mi bat capul cu foarte multe proiecte. Le spuneam cum trebuie facut, ce cred ca trebuie facut si in fond clientul avea dreptul sa faca ce voia el.

Ati promovat vreodata imaginea unui politician desi stiati ca nu merita, ca n-are valoare sau nu e cea reala?

Cum sa spun… daca spun nu, va spune lumea vai ce ipocrita. O regula de baza, pe care am invatat-o eu in comunicare, este ca orice minciuna se intoarce mai tarziu sau mai devreme impotriva ta. Si-atunci evit sa mint, pot sa omit, pot sa-l sfatuiesc pe politician sa lasam lucrul acela deoparte, sa ne ocupam de lucrurile care ii sunt favorabile sau care il pun in lumina. Dar sa-i invat sa minta sau sa-si ascunda faptele, nu, niciodata.

Cum caracterizati clasa politica actuala?

Un fel de balon de sapun. Foarte superficiala.

Ce importanta are comunicare in viata politica?

Extrem de mare. Intre politician si alegatori e evidenta, e baza. Un politician se adreseaza alegatorilor in doua feluri: prin actiune si prin cuvant. Si intre consultant si politician e foarte importanta. Foarte multi cred ca relatia stabilita reflecta obligatoriu loialitate. Realitate necesara, dar din punctul meu de vedere, mult sau la fel de important este sa nu-ti pierzi simtul critic. Atunci cand un consilier ajunge sa-i spuna omului pentru care lucreaza ca e foarte bun, e minunat, sa inceapa sa-i scuze greselile, tavalugul e asigurat. Si de obicei asta se intampla, un consilier tinde sa devina adulatorul propriului politician si-o sa inceapa sa-i spuna atat cat poate sa suporte politicianul, nu-l deranjeaza foarte tare.

De ce s-a ajuns aici?

Unii asa inteleg sa-si asigure cariera. Unii asa isi planifica succesul prin acesta atitudine slugarnica, pe care multi o numesc loialitate.

„La noi inca exista politicienii de discurs, care sunt cei mai notorii, cei mai cautati”

Cand v-ati hotarat sa candidati?

Destul de tarziu pentru ca mi-a fost foarte greu. Am simtit ca trebuie sa depasesc statutul de consultant pentru ca, in general, clientii politicieni iti cereau notorietate, iar munca ta era, de obicei, cuantificata in numarul de stiri pe care puteai sa le generezi. Pe ei ii interesa sa apare foarte mult la televizor si in presa, dar foarte putin, daca ceea ce trebuiau sa spuna la televizor sau in presa era si consistent. Erau foarte putini care veneau cu proiecte, care isi construiau viitorul si imaginea pe proiecte. La noi inca exista politicienii de discurs, care sunt cei mai notorii, cei mai cautati. Exista si cativa politicieni care vin cu proiect, dar in timp se demotiveaza singuri pentru ca toata lumea are nevoie de un feed-back, de o incurajare, de o stimulare. Marea masa a politicienilor e marea masa de manevra a sefilor de partid. Tocmai de aceea am decis ca ceea ce nu-mi place mie la politicieni, ceea ce nu mai vreau eu sa-i invat, sa incerc, sa vad daca pot, sa pun eu in practica.

Cum v-ati simtit cand ati aplicat pe pielea dvs. sfaturile pe care, pana atunci, le-ati dat altora?

In campanie e putin diferit fata de perioada post-campanie. De obicei, politicienii, la noi, isi opresc pregatirea, consultanta dupa terminarea campaniei. In campanie, n-am fost un client foarte comun. Aveam tendinta sa cred ca eu pot singura, ca pot sa-mi spun singura ce e bine si ce e rau, dar n-ai cum. Intr-adevar e principala greseala pe care o faci. E la fel ca un chirurg care crede ca daca poate sa ii opereze pe altii, poate sa se opereze si pe el. Practic, nu stiu daca poate sa o faca. Asa eram si eu. Stiam foarte multe lucruri, dar n-ai detasarea necesara sa te vezi. N-am fost un client foarte simpatic si foarte comod in perioada respectiva nici macar pentru mine. Dar, dupa terminarea campaniei si chiar acum, in prezent asta si incerc sa fac, sa depasesc stadiul asta de politician de discurs. La finalul mandatului vreau sa spun: «Acesta era proiectul meu, pe care l-am facut»!

Care au fost atu-urile pe care ati mizat in campanie?

Nu pot sa spun ca au fost lucruri pe care am mizat. Pur si simplu, am intrat in campanie, sincer, fara sa-mi spun, trebuie sa castig sau trebuie sa pierd. Voiam doar sa nu-mi fie rusine de ceea ce fac. De-altfel si campania mi-am concentrat-o foarte mult pe copii, care nu sunt votanti. Acesta a fost un motiv de nemultumire, multi acuzandu-ma sau reprosandu-mi ca o mare parte din eforturi merg catre o zona care nu iese la vot. Am pus accentul pe copii, cu riscul de a pierde pana la urma, dar cu satisfactia de a spune ca, dupa mine, in colegiul respectiv, au ramas ceva mai mult decat afise si bannere. Deci, daca se duce cineva acum, pot sa arat ca am facut mult alte lucruri decat sa pun afise si bannere.

Ati fost afectata de reactia si reticenta colegilor la campania dumneavoastra?

Nu, iar cartea este cel mai bun exemplu. Am mers exact pe drumul meu. Mi-am propus sa realizez ceva si mi-am urmat scopul.

Vi s-a spus atunci ca daca ati pierde alegerile mitul consilierul Adriana Saftoiu s-ar spulbera pentru ca cineva care nu e in stare sa se ajute pe sine insusi nu are cum sa fie un bun consilier politic. Ce-ati simtit in acel moment?

Nimic. Le-am dat dreptate. Poate asa as fi judecat si eu. In egala masura pot spun ca e la fel ca povestea cu doctorul chirurg. Poti sa fii un chirurg foarte bun, intrebarea e daca acel chirurg se poate opera si pe sine. Eram foarte constienta ca se va putea spune si lucrul asta, dar incerc, atat cat pot, sa nu fac din gura lumii, punctul meu de reper. Si poate ca, tocmai de aceea, politicienii nostrii sunt atat de efemeri, pentru ca ei vor totdeauna sa impresioneze, sa se puna bine cu presa pe bucati mici de timp. Pe mine ma intereseaza sa fac lucruri care intr-adevar inseamna timp, consolidare si la final, sa fie lucrul bine facut. Nu pot sa spun ca asta m-a motivat sau m-a demotivat, dar pe de-o parte aveau si ei dreptate. Probabil asta as fi spus si eu despre altcineva.

Si ati continuat…

Aveam viziuni diferite, dar asta nu inseamna ca ei nu m-au ajutat. Aveam viziuni deferite despre cui sa ne adresam si ce instrumente sa folosim in campanie.

Care este costul unei campaniei? Pana unde merita sa investesti?

Depinde ce inseamna merita investit. Daca intr-adevar iti doresti sa castigi, sa devii politician, sigur. Sa devii politician in urma votului e important sa investesti. Cat de mult? Asta depinde de zona in care candidezi, daca e urbana sau rurala, depinde ce instrumente folosesti. La mine in zona, avand in vedere ca ziarele nu sunt citite pentru ca oamenii nu au bani sa-si cumpere ziare, n-avea niciun rost sa-mi concentrez eforturile si  resursele in acea zona.

Cum ati fost privita ca femeie in lumea politica? V-ati simtit trata inferior fata de barbati?

Absolut deloc. Eu cred ca femeile sunt privite exact asa cum se comporta. Atata timp cat noi vom accepta sa detinem functii numai pentru ca, la un moment dat, le suntem loiale sefului, ceea ce deja inseamna favoritism, nu vom fi privite altfel. Sustinerea unei femei este foarte importanta si nu are nimic blamabil. E normal sa fii sustinut, sa fii recomandat de cineva, dar in momentul in care, tu accepti sa detii functii, sa ocupi locuri pentru care CV-ul tau nu te recomanda, esti etichetat. Relatia cu un sef sau altul care se bazeaza pe tipul ala de loialitate slugarnica ii face pe multi sa creada ca  fameile, in politica, promoveaza doar prin faptul ca un barbat, la un moment dat, le promoveaza.

„Ipocrizia este un lucru extrem de periculos, chiar mai periculos decat incompetenta”

Ce v-a socat cel mai tare de-a lungul carierei dv. politice?

Cred ca deja ma intrebi prea tarziu. Acum, dupa aproape 10 ani, mi se pare ca nimic nu m-a socat. Sunt foarte multe lucruri. In general, ipocrizia este un lucru extrem de periculos, chiar mai periculos decat incompetenta. Uneori pot sa vii sa spui asta nu stiu sa fac, dar o voi invata decat sa vii sa spui eu stiu tot, tu nu stii nimic, eu sunt un model, tu nu esti un model mi se pare foarte grav.

Care ar fi cele mai gogonate trei minciuni pe care le spun politicienii in campanii?

Este foarte greu de spus. Pentru asta ar trebui sa facem o statistica, sa ne uitam per-total ce spun politicienii si dupa-aceea sa observam care sunt primele trei care se repeta. In general, in campanii, marea majoritate, probabil, apeleaza la promisiunea: „Eu am sa va fac, am sa va reprezint, am sa mai vin pe-aici, voi mai trece prin colegiul meu”. Cati, dupa ce castiga, mai merg acolo e greu de spus. Marea majoritate pe asta isi bazeaza mesajul.

Cat de real este votul in Romania, in conditiile in care inca sunt politicieni care mituiesc electoratul cu bani sau diverse produse?

Din pacate asta face parte din Romania, face parte atat din electorat, cat si din politician. Daca politicianul nu ar avea cui sa dea, adica electoratul nu ar lua, n-ar mai da, iar daca politicianul nu ar da, nici electoratul nu ar lua. Dar intrebarea e, ce ar face? Din pacate, in Romania voteaza, in principal, o minoritate care trebuie sa recunoastem este o minoritate, poate nu intotdeauna, cea mai reprezentativa pentru tara. Iar cel mai grav lucru este ca tinerii sunt cei mai pasivi, ceea ce arata cat de inconstieti sunt pentru ca, pana la urma, e viitorul lor, indiferent daca le place sau nu le place clasa politica. Faptul ca tie nu-ti pasa si spui ca oricum sunt toti o apa si-un pamant, apoi te duci si cauti in acea apa si-n acel pamant ce poate fi mai bun€¦ Nu lasi asa, la intamplare.

Este sau ar trebui pedepsita mita electorala?

Ea este pedepsita si in momentul de fata, exista prevederi legale in acest sens. Nu numai ca nu sunt aplicate, dar nimeni nu prezinta dovezi. A mers cineva cu politicianul x de mina in timp ce dadea mita? Toti vorbim despre lucrul asta, dar atat timp cat nimeni nu poate sa aduca dovezi nu se va lua nicio masura.

„Exista un faliment moral al tarii, care poate fi mult mai grav decat falimentul financiar”

In urmatorii anii, vom asista la o evolutie a Romaniei sau la un declin?

Romania e in schimbare, in mod evident. Nu pot sa nu observ evolutiile din 1990 pana in 2009, dar pe de alta parte exista un anumit faliment moral al tarii, care poate fi mult mai grav decat falimentul financiar al tarii.

Credeti ca politicienii „se vor folosi” de criza financiara in campaniile electorale?

Pentru unii ar putea fi un paravan, pentru altii ar putea fi o problema. Criza, intr-adevar, nu stiu daca poate sa decida soarta alegerilor, dar poate sa decida comportamentul electoratului. Criza financiara exista, dar nu stiu daca e la fel de mare si de apocaliptica pe cat e ea anuntata. Nu stiu daca nu cumva a devenit apocaliptica din cauza actualului Guvern, care in mod clar si-a aratat limitele, care, dupa sase luni, nu poate decat sa justifice incompetenta si impotenta prin vechea guvernare. Poate ca toate aceste lucruri au facut ca acesta criza sa se adanceasca, dar, in mod evident, ea exista.

Raluca Codru