Adrian Cioroianu: „Politica romaneasca este un joc de biza”

Ii place sa spuna ca formatia lui este cea de istoric. Abordeaza subiecte pe care altii le evita din comoditate si ii face placere sa dea la o parte cortina, spre Estul prea putin cunscut. A cochetat cu politica si aceasta relatie l-a facut Mnistru de Externe, dar acum poate sa declare fara retinere ca „exista viata si in afara politicii”. Vineri a fost prezent la Iasi, pentru lansarea celei mai noi carti, „Geopolitica Matrioskai”. O carte despre care spune ca il reprezinta mult mai mult in calitatea sa de istoric, decit in cea de politician: este dilematica, ridica semne de intrebare si prefera lectura printre rinduri unor afirmatii ridicole in ingonranta lor. Adrian Cioroianu abordeaza spatiul ex-sovietic mai mult din necesitate, decit din dorinta de a parea orginal, demonstrind minutios ca apartenenta la spatiul european nu inseamna automat disparitia estului din peisajul geopolitic romanesc. Adrian Cioroianu fata in fata cu jurnalistii Agentiei de stiri CuzaNet.

Nu credeti ca ideea debarasarii de clisee a devenit un cliseu?

Ba da. Cu siguranta, ideea debarasarii de clisee e un cliseu ea insasi.

De ce?

Pentru ca noi n-am trecut de la nivelul de enunt la nivelul de fapta. Si in realitate, multe idei au devenit cliseu dupa 1990. Din pacate, nu toate de bun gust. Adica, ce ma alarmeaza pe mine nu sint cliseele lingvistice sau cliseele de gindire neaparat; ma enerveaza, ma alarmeaza, mai bine spus, faptul ca, in media, lipsa de bun simt tinde sa devina un cliseu, badarania tinde sa devina norma. Asta e alarmant.

De unde provine acest fenomen?

Probabil provine din proasta aceptie a sfintei notiuni de libertate, pentru ca multi isi inchipui ca deriva verbala sau comportamentala decurge din libertate, dar eu refuz sa cred ca directa consecinta a libertatii ar fi evadarea noastra in penibil. Pentru ca vad in media o foarte frecventa evadare in penibil, mai ales la nivelul vizualului. Sint total dezamagit de vizualul romanesc.

Care este cel mai grav cliseu pe care l-ati intilnit vreodata?

Cel mai neplacut, cel mai grav cliseu… imbinarea dintre rautate si prostie, in cazul celor din media care reflecta realitatea. Adica, accept idea de ziar sau de post televiziune cu orientare, dar accept mult mai greu ideea de post de televiziune sau de radio, care n-are orientare, dar are multi mercenari. Si stau sa ma intreb in ce masura dupa 1990 incoace, sau dupa ’95, cind a aparut ProTV-ul, care pentru mine a insemnat ideea de televiziune occidentala, acest lucru a insemnat o evoluite sau o involutie. Nu vreau sa discutam neparat numai despre media, dar as spune ca este un fenomen intr-atit de puternic, incit modeleaza comportamentul mai mult decit scoala, mai mult decit biserica, mai mult decit armata, pe care oricum nu o mai fac nici baietii nici fetele.. Deci noi trebuie sa privim sociologii si media ca principala „scoala” in societatea romaneasca. Or, „diplomele” pe care aceasta scoala le da mi se par uneori alarmante. Si in privinta calitatii, si in privinta echidistaneti.

N-ar fi prea simplu sa dam vina doar pe Occident?

Nu vine din Occident. Aceste clisee vin din interiorul tarii. Am vazut o multime de programe de televiziune din alte tari, din Germania sau din Canada, de exemplu. Tari, care, de altfel, sint compatibile cu modelul nostru democratic si cu libertatea de expresie. Dar nu cred ca aceste clisee provin de-acolo. Repet, la noi a vorbi „in dodii”, cum se spune in popor, la televizor, de multe ori cu aluzii licentioase tinde sa devina normal. N-am vazut acest lucru la televiziunile din alte tari. E limpede ca televiziunea este scoala de astazi. Copiii, daca nu se uita in calculator, de mute ori ii prinzi uitindu-se in televizor.

„Matrioska” este o incercare de ridicularizare a unei mari puteri?

O nu, Doamne fereste! Matriosca este un simbol cu totul caracteristic Rusiei, nu are nimic caricatural in ea, este produsul unei mari culturi. Eu cred ca ceea ce numin „cultura rusa” este o mare cultura aflata uneori cu totul in Europa, alta data avind nostalgia unei Eurasii pe care ea insasi incerca s-o defineasca. Matrioska este pentru mine un simbol pentru ca: pe de-o parte, ginditi-va la ce se intimpla cu Rusia dupa prabusirea URSS-ului, a fost cind mai mare, cind mai mica, mai slaba sau mai puternica Or, asta este simbolul Matriostii pe care noi o vedem. Atunci cind o desfacem o vedem din ce in ce mai mica. Dar rusii, in realitate, am inteles ca ei privesc din interior catre exterior. Deci, practic, Matrioska este la origini papusa mica peste care vin straturile ulterioare care se adauga, se adauga, se adauga. Deci, din perspectiva lor Matrioska e in crestere, din perspectiva noastra, Matrioska e in scadere. Dar n-are nimic caricatural in ea. Ci, dimpotriva, eu cred ca acea papusa, care la origini are chipul unei taranci, uneori cu un cocos si cu multe culori, care inseamna fiecare cite ceva, reprezinta o chintesenta a ceea ce din punct de vedere geopolitic Rusia a fost in ultimii 20 de ani.

Este prezent si elementul surpriza?

Da, exista si elementul surspriza. Pentru ca Rusia de astazi nu are o nuanta de predictibilitate prea mare. A fost o surpriza, bunaoara, cind am aflat peste noapte ca a inceput razboiul cu Georgia, in august 2008. Aflam, cu surpriza, uneori, ca s-ar putea sa cumpere o nava sau mai multe Mistral de productie frantuzeasca si asta ar avea un mare impact asupra Marii Negre sau Marii Baltice. Aflam cu surpriza, bunaoara, ca Rusia ar putea vinde Iranului rachete SS20 sau nu. De ea depinde daca vinde sau nu, contractul exista. Nimeni nu stie daca Rusia va face una sau alta si asteptam nu numai interesati, ci si cu o anumita stringere de inima. Nu stim cum Rusia a hotarit sa raspunda la acea idee a administratiei Obama referitoare la resetarea relatiilor dintre SUA si Rusia. Nu stim care e raspunsul Rusiei.

De ce ati ales Estul pentru analiza?

E ca un fel de razbunare. Pentru ca e mai curind specializarea mea, istoria comunismului, comunismul romanesc, comunismul est-european. Ulterior, am cochetat foarte mult cu ideea de a cunoaste, de a descrie Occidentul in manifestarile lui. Eu insumi ma consider un pro occidental, n-am nici una din fobiile antiamericane pe care le vad la generatia care vine dupa noi, bunaoara chiar la studentii mei. Ma cert cu ei cind ii vad purtind tricouri cu Che Guevara. Dar, cum am mai spus-o tot intr-un ziar la Iasi, ma deranjeaza in egala masura pensionarii din Moscova, care mai au tablouri cu Lenin sau cu Stalin. Pe fondul acestui prooccidental care sint, mi-am dat seama ca, in fond, in Romania, despre granita noastra de est, dincolo de Moldova se vorbeste foarte putin. Cu exceptia Moldovei, despre care vorbim, retoric sau nu, restul pare a nu ne interesa. Nici Ucraina, nici Rusia. In realitate, despre Rusia, analitic, se vorbeste foarte putin in Romania. Si aici poate ca exista anumite clisee, exista anumite glume, mai mult sau mai putin bune ale unor oameni politici. Dar in rest, analitic, s-a vorbit foarte putin. E o modesta incercare de a ordona citeva idei, aceasta carte.

Care este „Estul” Dvs?

Estul pentru mine, acum, in anul 2010 in care ne aflam este orizontul fizic, dar si orizontul intelectual care exista de la Prut incolo. Estul pentru mine cuprinde in acest moment, acel spatiu spre care Uniunea Europeana tinde sa-si propage o influenta prin asa-numitul „Parteneriat Estic”, dar in acelasi timp, pe acest spatiu, Rusia incearca sa-si reconstruiasca sfera de influenta. Deci, ceea ce noi numin „Parteneriatul Estic”, Rusia numeste vecinatatea sa imediata. Si e clar ca state precum Ucraina, Republica Moldova, Belarus se afla pe aceasta falie, unde se intilnesc doua interese, in fond, opuse. Pentru mine asta inseamna Estul in acest moment.

In citi ani devine Republica Moldova membru al UE si cu ce compromisuri?

E greu de spus, nici nu-mi place sa fac pronosticuri de acest gen, formatia mea fiind cea de istoric ma simt mult mai bine cind discut trecutul decit viitorul. N-am nici un fel de instrument de citire in viitor. Aici sint tot felul de predictii care sint deja facute. Un politician american pe nume George Freedman spune, intr-o carte recenta, care a aparut si in traducere romaneasca, dar din pacate a ramas neobservata, se numeste „Urmatorii 100 de ani”, ca in 2025, Republica Moldova va fi unita cu Romania. Altii, din Parlamentul European sau comisari europeni spun ca probabil peste o generatie Republica Moldova va putea sa se integreze in Uniunea Europeana, o generatie insemnind 20-25 de ani. Altii sint ceva mai optimisti si isi imagineaza ca poate in 10 ani Uniunea Europeana va cuprinde si Republica Moldova. Eu le iau ca beneficiu de inventar, toate aceste predictii, pentru ca e datoria mea de istoric sa incerc macar sa inventariez toate aceste ipoteze, dar sincer, nu pot formula vreo una. Dar in nici un caz nu sint dispus sa incurajez artificial anumite optimisme, care sa-i dezamageasca pe oamenii carora le promiti de la inceput ceva fals. Deci nu incurajez sa creada pe nici un prieten de-al meu din Republica Moldova ca integrarea in UE va fi un lucru simplu, care se va produce nu miine ci poimiine. Nu, vor trebui ani, ani de munca serioasa, ani de deziluzii uneori. Nici noua, daca in 1993 ne-ar fi spus cineva ca ne va lua 14 ani pina cind vom intra in Uniunea Europeana, poate ca nu ne-ar fi convenit. Ginditi-va ca atunci, in 1990, unii spuneau ca ne va lua 20 de ani pentru un progres sesizabil pe calea democratiei, multora ni se parea foarte mult. Si totusi, noi am intrat abia in 2007 in Uniunea Europeana. De-abia in 2002 am intrat in NATO. Deci, pe orice prieten de-al meu de la Chisinau sau din alta localitate a Republicii Moldova il indemn mai curind la rabdare, dar o rabdare dublata de un mare efort, pentru ca mult din ceea ce e greu este inca in fata.

Politica romaneasca este un elegant joc de sah sau unul de noroc?

Nu e un joc de sah, deseori nu e nici un joc foarte elegant. Nici macar nu e un joc de pocker. Pentru ca pockerul imbina inteligenta si norocul. Sintem mai mult un joc de biza. Deseori simti o lovitura, dar nu stii din ce parte vine. Nu stii daca este dinspre ai tai sau dinspre adversari. Este un joc de biza si este principala caracteristica pe care o gasesc politicii romanesti…

Anastasia Condruc