Tîrgu Cucului, centrul comercial evreiesc al Iașilor

Comunitatea de evrei care s-a format în cartierul Tîrgu Cucului a reprezentat un factor care a ajutat la dezvoltarea Iașilor secolului al XIX-lea. Printre autohtoni s-au întrepătruns cultura și ocupațiile evreilor, a căror comunitate și-a închegat centrul în Tîrgu Cucului, devenit, treptat, centrul comercial al Iașilor.

Printre evreii din Iași se aflau mai ales așkenazi din Europa Centrală, dar și evrei sefarzi de origine spaniolă. Aceștia au ridicat, în timp, una dintre cele mai semnificative comunități din Europa. Pentru că evreii nu aveau acces la funcții publice, aceștia s-au orientat către meserii, comerț sau mica industrie. Evreii au fost comercianți ce se ocupau încă din secolul al XVII-lea cu vînzarea alcoolului, a tutunului, a bumbacului sau a sării. Mai tîrziu, aceștia au activat ca meseriași: croitori, fierari, ciubotari, ceasornicari, cojocari, curelari și dogari. Medicina a fost o ocupație practicată pentru cei cu studii, cum este cazul doctorului Șmil la curtea lui Ștefan cel Mare, breasla medicilor extinzîndu-se înspre secolul al XX-lea.

În volumul Evreii din Tîrgu Cucului de altadată a publicistului Ion Mitican există mai multe teorii asupra originii numelui cartierului. Acesta ar fi putut fi denumit după fostul rediu (pădurea care se afla în locul cartierului Tîrgu Cucului, în timpul lui Alexandru Lăpușneanu, unde zburau tot felul de păsări, printre care și cuci). Nu lipseşte nici părerea că numele ar veni de la un mare boier care controla zona, Vasile Cucu. Alte voci zic că toți evreii aveau în dughene vestitele ceasuri cu cuc care cîntau toate odată la ora fixă.

Într-un articol publicat în „Ziarul de Iași”, profesorul Mircea Ciubotaru arată că sintagma „vama cucului”, care în argoul contrabandiștilor desemna locurile ascunse de trecere peste graniță sau pe lîngă orice loc unde se plătea o vamă, „pare a fi în relație cu Tîrgul Cucului, denumire metaforică pentru un loc în care, din cauza îmbulzelii, micii și numeroșii vînzători, în majoritate evrei, puteau evita plata taxelor, practicând un comerț la limita legalității”.

Cum au ajuns evreii în Iași

Prezența evreilor în Iași este atestată încă din secolul al XV-lea (1467), atunci cînd este găsit cel mai vechi monument funerar evreiesc în cimitirul Ciurchi de către cronicarul Iacob Psantir. Între anii 1648-1652, cazacii s-au răsculat împotriva polonilor şi au distrus satele şi tîrgurile evreieşti din Galiţia şi de pe Nistru. Mulţi evrei aşkenazi au fugit în Moldova. Astfel, „preotul suedez Conrad Jacob Hiltebrandt, ajungînd la Iaşi, în 1656, scrie: «Printre locuitorii statornici, se găsesc mulți evrei care se ocupă cu comerţul alături de negustori greci şi moldoveni». În 1657, găseşte la Soroca «oraşul tixit de evrei», la fel și în Ștefăneşti”, menționează în volumul său Ion Mitican.

Sinagoga Mare, primul semn către conturarea unei comunități

În anul 1657 (sau 1667), evreii au cumpărat locul pentru a construi sinagoga din Mahalaua Curelarilor (Tîrgu Cucului). În 1666, rabinul Nathan Hanover a sosit din Veneţia la Iași, iar în 1671 Sinagoga Mare a fost ridicată pe locul cumpărat anterior, pe ruinele unui loc de rugăciune evreiesc din 1580, care arsese într-un incendiu. Cuvîntul „sinagogă” provine din greacă și înseamnă „a reuni”.

Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei (1710-1711) scria în lucrarea Descriptio Moldaviae: „Și evreii se consideră supuşi ai ţării şi sunt obligați a plăti anual un impozit bănesc, mai mare decît cel obişnuit. N-au altă meserie decît negustoria şi cîrciumăria; pot avea Sinagoge, dar numai din lemn, nu de piatră”. Nu era permis ca lăcașele de cult mozaic să fie mai înalte decît Catedrala Mitropolitană, așa că soluția a fost de a o construi cu un metru sub pămînt, pentru a fi cea mai impunătoare clădire din cartierul evreiesc, după cum dicta legea evreilor.

Tîrgu Cucului, centru comercial al Iașilor

Comunitatea evreiască, cunoscută inițial ca „Breasla jidovească”, avea rolul de a organiza viața spirituală și economică a evreilor. Aceasta avea și un rol politic și de reprezentant legal. S-a instalat într-o proprietate privată evreiască construită în 1820, numită și „Casa de la cinci drumuri”. Aceasta a fost recunoscută ca organism public abia în 1927, după punerea în aplicare a Constituției din 1923, care a dat drepturi de cetățenie tuturor etniilor din România.

Populația evreiască s-a organizat în bresle, conform meseriilor. În 1797, existau bresle evreice de meștesugari: croitori, ceaprazari, căciulari. Ceasornicarii aveau o breaslă chiar din 1760. Comunitatea s-a dezvoltat după 1828, cînd un număr mare de evrei au sosit în Moldova, din Galiția, Rusia și din Bucovina, așezîndu-se cu prepoderență în Botoșani, Dorohoi, Herța. Au fost declarați străini, li s-a interzis arendarea moșiilor locuite, iar elevilor din școlile publice li s-a cerut să adopte portul localnicilor și să renunțe la cel galițian cu caftan. În 1831-1831, o statistică înregistra 17.032 de evrei în Moldova.

Tîrgu Cucului a prins viață odată cu sosirea noilor valuri de imigranți evrei. Cartierul a unit oamenii prin credință, aspect dovedit de prezența multor sinagogi. Aici, după cum nota Ion Mitican, locuiau meșterii, negustorii pricepuți şi populația săracă. Aglomerația de clădiri, ulițele înguste și întortocheate și zecile de sinagogi, amenajate în simple case, creau atmosfera din Tîrgu Cucului.

Magazinele de alimente și croitoriile dominau zona. Se vindeau și cărți. Chiar și copiii încercau să cîstige bani, punîndu-și după gît cîte o cutioară de carton sau din lemn cu cîteva perechi de şireturi, mosore, papiote de aţă, chibrituri, ace, nasturi, săpunuri şi alte mărunţişuri. Negoţul ambulant era una dintre ocupații, pe străzi vînzîndu-se de toate: pînzeturi, încălţări, alimente, pui, miei, verdeţuri. Sîmbăta, cînd evreii încetau orice activitate, tîrgul era antrenat de comercianții români sau armeni. Ulterior, au prins viață cafenelele, pescăriile și cîrciumile transformate pe timp de seară în săli de bal.

Activitatea economică a evreilor a contribuit la dezvoltarea mediului urban în Moldova, în secolul al XIX-lea.Trecerea românilor de la îmbrăcămintea tradițională la cea europeană s-a făcut și prin intermediul comercianților evrei care au adus mărfuri din Germania începînd cu 1830 cînd Moldova a primit dreptul de liber comerț.

Centrul cultural al evreilor ieșeni

În Tîrgu Cucului, devenit zonă centrală a comunității evreiești din Iași, s-au construit numeroase sinagogi. În vara anului 1868 funcţionau aproximativ 150 locaşuri de învăţămînt. În Tîrgu Cucului erau cele mai numeroase. Le concurau doar cele din zona Podului Roş, celălalt centru evreiesc ieşean. Cele mai importante erau Sinagoga Mare din Tîrgu Cucului, Sinagoga Mare din Podu Roș și Sinagoga din Păcurari, ultimele două fiind demolate în timpul sistematizării comuniste. Unele dintre acestea nu aveau formă de sinagogă, fiind, de cele mai multe ori, case adaptate cultului.

Fiecare breaslă avea propriul lăcaș de cult. Au existat la Iași sinagogi ale Cismarilor, Croitorilor, Muzicanților, Telalilor (negustori ambulanți de haine vechi), Măcelarilor, Merarilor (negustori de fructe). Doar Sinagoga Merarilor mai există astăzi, în apropierea Sinagogii Mari din Tîrgu Cucu. „În anul 1833, un grup de fruntași evrei cer permisiunea de a înființa o tipografie. Revin și în 1842 cînd se cere altă autorizație, dar pentru că Gheorghe Asachi controla tipăriturile, solicitanții se înțeleg cu el. Se tipăresc în jur de 11 cărți în limba idiș destinate populației evreiești.” consemnează Ion Mitican. Așa a apărut la Iași, în 1855, primul ziar din România în limba idiș – „Korot Haitimi” („Întîmplările vremii”)

O comunitate în disoluție

După Primul Război Mondial, perioadă în care antisemitismul deja se accentuase, dorința evreilor de a se îndrepta către Israel s-a accentuat tot mai mult.

În anii 1930, populația evreiască din Iași ajunsese aproape la fel de numeroasă ca cea românească, iar funcționarea orașului depindea de conviețuirea celor două etnii. Începînd cu 1938 și culminînd cu dictatura militară a lui Ion Antonescu, guvernele filonaziste ale României au început să aplice legi antisemite pentru a rezolva „problema evreiască”. Au fost interzise căsătoriile cu români, evreii au fost excluși din funcții, expropriați și privați de drepturi. Ocuparea teritoriilor românești de către URSS în 1940 a fost atribuită „iudeo-bolșevicilor”, fapt ce a crescut antisemitismul local. Se dorea deportarea evreilor, iar ordinele lăsau loc abuzurilor.

„În acest context vine un ordin telefonic din partea lui Ion Antonescu în seara de 28 iunie 1941, prin care se solicită evacuarea populației evreiești, un ordin care nu avea trimiteri precise, rămînînd, mai degrabă, la latitudinea autorităților locale să transpună în practică o astfel de solicitare”, explică muzeograful Alexandru Săvoaia, din cadrul Muzeului Pogromului de la Iași din cadrul Muzeului Național al Literaturii din Iași. În următoarea zi au avut loc raiduri pe străzile Iașiului, oamenii au fost scoși din case, încolonați și trimiși către Chestura Poliției. „Oamenii au fost chemați pentru a primi o viză pentru libera ședere și libera trecere prin oraș, așa erau ademeniți”, spune muzeograful. Aici au fost umiliți și împușcați. Supraviețuitorii au fost trimiși la Gară, unde au fost înghesuiți în vagoane pentru vite, ale căror geamuri și uși au fost blocate. În condiții de căldură, aglomerare și lipsă de apă și aer, mii de evrei au murit în cele două „trenuri ale morții” care mergeau către Podul Iloaiei și Călărași. Conform datelor Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, în timpul Pogromului de la Iași din 27-30 iunie 1941, au fost uciși peste 15.000 de evrei.

Conform datelor statistice, după Pogromul din Iași, bombardamentele din al Doilea Război Mondial și migrația către origini după întemeierea Statului Israel din 1948, în anul 1956 se mai găseau în Iași aproximativ 14.000 de evrei, din 46.000 cîți erau înregistrați în 1930.

În anul 1965 mai existau în jur de 20 de sinagogi, în anul 1973 doar 10. După Revoluția din 1989 a mai rămas doar sinagoga din Tîrgul Cucu și casa de rugăciuni din Podul Roș. Regimul comunist a demolat majoritatea clădirilor în anii 1970-1980 pentru construirea unor blocuri de locuințe colective.

Astăzi, ca mărturie a marii comunități evreiești se mai găsesc în Tîrgu Cucului Sinagoga Mare, Sinagoga Merarilor, Casa de la Cinci Drumuri, Spitalul Elena Doamna și amintirea unui popor care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea orașului. La recensămîntul din 2011, în Iași au mai fost înregistrați doar 221 de evrei.

Sursă cover foto: www.facebook.com