Castelul Ghika de la Dofteana, un trecut glorios și un destin trist

Povestea Castelului Ghika de la Dofteana, o bijuterie arhitecturală în stil romantic, arată comportamentul prin care românii se raportează la ceea ce ține de istorie, dar și ce se întîmplă cînd se intersectează ignoranța unui minister, neputința unui consiliu local și neglijența unui investitor. Azi, clădirea încă mai așteaptă să reînvie strălucirea și atenția de care a fost privată în ultimul secol.

Castelul Ghika din Dofteana este un edificiu care a aparținut marii familii de exploratori și politicieni Ghika-Comănești. Domeniul are în componența sa un parc de 12 hectare și un lac de 1.800 metri pătrați. Clădirea era folosită ca reședință de vînătoare de membrii familiei, datorită pădurilor care înconjoară proprietatea, dar și a poziționării geografice, fiind situată la poalele Munților Nemira, aproape de apele rîului Trotuș. Castelul este monument istoric clasa A (de interes național – n.r.) și, împreună cu parcul care îl înconjoară, face parte din patrimoniul național de istorie și arhitectură. Domeniul găzduiește și o fostă hulubărie, construită înaintea castelului, transformată astăzi în pensiune turistică, în care mai sînt păstrate anumite elemente originale din secolul al XIX-lea, precum: podelele, scara sau unele tablouri. Chiar dacă fosta hulubărie este mai veche decît palatul, ea nu a fost inclusă în patrimoniu.

Construcția castelului a început în 1887. Există multe controverse legate de identitatea membrului familiei Ghika care a pus să se construiască acest imobil. Unele surse îl menționează pe Nicolae D. Ghika, pe cînd altele îl consemnează pe Nicolae N. Ghika. Asemănarea dintre nume poate creea ușor confuzii. „Castelul a fost construit în 1887, cînd Nicolae D. Ghika avea în jur de 11-12 ani. Cel care a construit castelul respectiv este unchiul lui, Nicolae N. Ghika, fratele tatălui său. Tatăl lor, Aga Nicu Ghika a fost tartorul, cel care a construit moșia cea mare din zona respectivă, de zeci de mii de hectare, iar în 1872 moșia s-a împărțit în cinci. Dofteana a revenit lui Nicolae N. Ghika”, a explicat conf. univ. dr. Adrian Vițalaru de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Prinții Ghika din Comănești

În lucrarea Comănești, istorie și tradiție 1800-2001, deputatul Vasile Miron a colectat date ce oferă un scurt istoric despre familia princiară Ghika-Comănești: „Marea familie Ghika – Comăneşti aparţine unei ilustre case princiare care, prin cei zece voievozi ai săi în Moldova şi Ţara Românească, în cele 25 de domnii, a guvernat destinele celor două ţări româneşti timp de 75 ani. Provenind din comunitatea românilor macedoni, ei au ajuns prin merite personale în înalte funcţii în imperiul Otoman, Moldova şi Ţara Românească. S-au afişat ca apărători ai integrităţii teritoriale şi ai autonomiei Principatelor, ca reformatori ai structurii sociale şi în egală măsură ca promotori ai dezvoltării culturale şi istorice”. Opt mari personalităţi avînd legături directe de sînge cu domnitorii mai sus amintiţi au format din tată în fiu familia Ghika din Comăneşti, printre care sînt menționați și Aga Nicu Ghika, Dimitrie N. Ghika și fiul său, Nicolae D. Ghika.

Aga Nicu Ghika, doctor în drept, a înfiinţat la Iaşi „Societatea medicilor şi naturaliştilor”, în anul 1831. A fost o figură foarte puternică a acestei familii, solicitat foarte mult în rîndul tineretului revoluţionar, mai ales în străinătate, pentru evenimentele de la nivelul anului 1848. S-a sinucis din cauza unor încurcături financiare ale moşiei. Se crede că şi-a pierdut moşia la jocul de cărţi.

Dintre cei cinci copii ai săi, gemenii Dimitrie N. Ghika și Eugen (Eugenie) N. Ghika sînt cei mai cunoscuți. Dimitrie, deși a avut succes și pe plan politic, fiind doctor în drept al Universităţii din Berlin, prefect de Bacău, deputat în Parlamentul României și magistrat, astăzi este cunoscut pentru contribuțiile sale în lumea botanicii. În 1895 a condus expediția din Somalia, împreună cu fiul său, Nicolae, de unde a adus trofee de zoologie pe care le-a donat muzeului „Grigore Antipa” din București. Doi ani mai tîrziu a publicat volumul O espediție română în Africa, în care povestește întreaga experiență. Eugen (Eugenie) N. Ghika a participat la Războiul Civil American, fiind amintit în aceeași lucrare ca „o figură antidinastică, căpitan de stat major sub comanda lui Abraham Lincoln”. Asemenea fratelui său, și Eugen a activat în scena politică, în 1869 fiind ales „membru al parlamentului pentru județul Bacău, situație în care a rămas pînă la moartea sa în 1913”.

Un alt membru cu notorietate al acestei familii și cel despre care se credea că a construit castelul de la Dofteana este Nicolae D. Ghika, fiul exploratorului Dimitrie N. Ghika. Nicolae a fost ministru în guvernul Marghiloman din Primul Război Mondial, președinte al Fondului Forestier al României și guvernator al Băncii Națiunii. În lucrarea mai sus pomenită se menționează că „s-a sinucis în anul 1921, pentru motive rămase neelucidate, ca şi bunicul său, Aga Nicu Ghika”.

În 2014, „Rise Project” a publicat o investigație despre cea mai mare retrocedare de pădure din România, adică despre pădurile moșiei Ghika. Potrivit datelor publicate de jurnaliști, Nicolae N. Ghika ar fi luat un împrumut de la Creditul Funciar Rural pentru care ar fi pus ca garanție Moșiile Dofteana și Beleghet și, pentru că nu și-a plătit ratele aferente, în anul 1902 Creditul Funciar Rural l-ar fi executat și i-ar fi luat cele două proprietăți, în baza unei ordonanțe de adjudecare emisă de Tribunalul Bacău. Însă o recipisă din anul 1871 face dovada că Nicolae Ghika a vîndut moșiile fratelui său Dimitrie N. Ghika, fiind imposibil ca în anul 1902 Nicolae să fi fost expropriat de Creditul Funciar Rural.

Și totuși, în Dicționarul județului Bacău al Ortensiei Racoviță, se menționează că în Dofteana exista o școală clădită la 1889 „de locuitori, cu ajutorul Primăriei și al proprietarului N. Ghika”, perioadă în care cel mai probabil acesta locuia la reședința sa de vînătoare.

Arhitectură în stil romantic

În 1887 Nicolae N. Ghika angajează un arhitect italian pentru a începe construirea castelului. Acesta aduce materiale și meșteri din străinătate.

Potrivit site-ului monumenteuitate.ro, clădirea era alcătuită din demisol, parter, etaj și mansardă. Demisolul este ridicat din blocuri masive de piatră, iar pereții celorlalte etaje din cărămidă. Pereții exteriori sînt finisați cu plăcuțe ceramice care imită cărămida roșie, iar ferestrele și ușile exterioare sînt încadrate în rame de piatră. La demisol se află o cramă, element destul de comun în conacele boierești. La parter există o terasă laterală cu vedere spre lac și pădure, iar la etaj există de asemenea două terase dar și trei balcoane.

Dintre puținele elemente originale de decor ale celor 33 de camere ale castelului, au rămas șemineul principal din granit, lambriurile și decorațiunile de lemn de pe pereți și tavan dar și scara în formă de „U” din holul central, biblioteca din biroul de la parter și unele podele din gresie porțelanată.

Multe camere din castel aveau pereții pictați. Deasupra șemineului din salon exista o pictură murală ce reda un peisaj cu plutași care vîrau butucii pe rîu la vale. În locul portretului cu femeia în negru, se afla un elan mare, care a fost furat. În turnul din stînga al castelului se află o scară în formă de spirală, din piatră și lemn, de la demisol pînă la ultimul nivel al clădirii.

Celălalt turn include o cameră, cu ferestre pe toate laturile, iar pe vîrful turnului se află o morișcă de vînt. Fațadele sînt diferite și nu există o simetrie între ele.

Deși arhitectura castelului este una în stil romantic, se regăsesc și elemente din stilul gotic și chiar din baroc.

Soarta zbuciumată a castelului

Castelul de la Dofteana a avut o istorie chinuită în ultimii 80 de ani. În volumul Palate, castele și conace din județul Bacău, etnologul Dorinel Ichim nota: „Între anii 1941-1944, în castelul de la Dofteana a fost stabilit Comandamentul armatei germane a Wehrmachtului. După ce au fost întoarse armele împotriva Germaniei fasciste, castelul de la Dofteana a fost devastat de către armata sovietică, împărtășind aceeași soartă ca și celelalte de la Comănești și Dărmănești. Într-un proces verbal care poartă data de 16 octombrie 1945 este consemnată hotărîrea Comitetului de Expropriere si Împroprietărire din comuna Dofteana, prin care se expropria moșia Emil Ghika (urmașul lui Neculai Ghika), din com. Dofteana, jud. Bacău. Naționalizat ca urmare a aplicării Decretului Lege nr. 83/1949, atît castelul de la Dofteana, cît și cele peste 12.000 hectare de pădure au trecut în proprietatea statului. Mai multe camere au fost umplute cu obiecte de valoare și sigilate, impunătoarea clădire devenind sediul mai multor institutii de stat, printre care spital TBC, casa de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă”. Comuniștii transformaseră demisolul castelului în morgă. Toată avuția inventarului din cele 33 de camere a fost irosită, la ora actuală clădirea fiind goală, după ce a suferit două incendii și mai multe devastări la care au luat parte deopotrivă armata germană, armata sovietică, comuniștii veniți la putere și o parte dintre localnici.

După căderea regimului comunist, niciunul dintre moștenitori nu a intentat proces de retrocedare, astfel că domeniul a rămas pînă în anii 2000 în proprietatea Consiliului Local din Dofteana, care a trecut castelul si parcul acestuia din domeniul public în domeniul privat al comunei. A urmat partea cea mai tristă, deoarece castelul a fost dezafectat și deconectat de la utilități. Ministerul Culturii nu a dorit să preia domeniul, iar costurilor imense de întreținere au fost imposibil de suportat de o simplă comună, astfel încît castelul și parcul ce îl înconjoară au fost vîndute unui investitor privat.

În următoarea perioadă, un groaznic incendiu a cuprins aproximativ 70% din mansardă, provocînd mari distrugeri la șarpanta acoperișului, la pod, parchet si pereți. Deși pompierii au stabilit drept cauză a incendiului existența unei surse de foc deschis, noul proprietar nu a exclus posibilitatea ca vreunul din sătenii din jur să fi aprins focul, nemulțumiți că nu mai puteau intra pe domeniu să fure sau să își pască vitele, deoarece împrejmuise cu gard de tablă proprietatea. Conflictul s-a stins în timp, dar lucrările de renovare a castelului au fost abandonate.

În 2011, Castelul Ghika din Dofteana a devenit platoul de filmare pentru „Domnișoara Christina”, o ecranizare după nuvela lui Mircea Eliade cu același nume, care a avut premiera în 2013. Filmul de groază prezintă povestea pictorului Egor Pașchievici, jucat de Tudor Istodor, care, împreună cu prietena lui, Sanda, jucată de Ioana Anastasia Anton, vizitează conacul Moscu. Liniștea șederii lor este întreruptă de amintirea domnișoarei Christina, mătușa Sandei, ucisă în timpul Răscoalei de la 1907, care bîntuie holurile conacului. Un alt nume important din cinematografia românească care face parte din distribuția ecranizării este Maia Morgenstern, în rolul doamnei Moscu.

În 2016, un alt film a fost turnat la Castelul Ghika. Este vorba despre „The wanderers: The Quest of the Demon Hunter”, în regia lui Dragoș Buliga. Thriller-ul spune povestea unui american, cel mai faimos vînător de fantome și vampiri din lume, rolul principal fiind interpretat de actorul american Armand Assante. Din perioada filmărilor a rămas culoare verde a pereților din interior, dar și folia colorată de pe geamuri care imită vitraliile.

Litigiu între administrația locală și investitorul privat

Fiind poate singurul caz din județul Bacău în care un imobil aflat pe lista de patrimoniu a fost cumpărat de un investitor privat, împrejurările acestei achiziții au pornit o serie de materiale jurnalistice. Într-un articol publicat în 2007 pe jurnal.ro („Jurnalul Cotidian Național”), în rubrica „Monumentele nepăsării”, este amănunțit detalită conjunctura achiziției Castelului Ghika de către Adrian Cadar, unul dintre foştii directori adjuncţi ai Rafinăriei Dărmăneşti, și planurile acestuia cu castelul. Primarul de la acea vreme, Costică Asaftei, declara că „nu a venit niciun moştenitor să-l revendice. Eu am primit negaţie de mai multe ori de la Cultură (Ministerul Culturii – n.r) că nu-l vor în administrare pentru că nu au fonduri să-l întreţină. Aşa că l-am preluat în 2002 şi l-am scos la vînzare şi pe Internet”. La acea dată, valoarea de patrimoniu a castelului a fost stabilită la suma de 800.000 de euro, dar din cauză că la primele două licitații nu s-a arătat nimeni interesat de achiziționarea imobilului, cei din administrația primăriei i-au scăzut valoarea de pornire a licitației cu aproximativ 80%, la a treia licitație fiind făcută o ofertă de către Adrian Cadar.

După ce a intrat în posesia clădirii, omul de afaceri din Dărmănești a început să îi refacă acoperișul. În decembrie 2003 a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, iar de atunci pînă la publicarea articolului în 2007 nu se mai făcuseră alte renovări. Acesta a declarat că refacerea în totalitate a clădirii ar ajunge la un cost total de 14 miliarde de lei: „Mi-am căutat un partener de afaceri, dar nu s-a arătat nimeni interesat pentru că-i destul de departe de Bacău şi de aceea acum sînt dispus să-l şi vînd, dacă găsesc vreun investitor. Prima clădire din complex care s-ar putea reface este cea a fostei hulubării unde s-ar putea amenaja cîteva apartamente şi s-ar putea începe o afacere în agroturism cu ceva echitaţie în parc şi reamenajarea iazului”.

În 2018, primarul actual al comunei, Ioan Bujor a declarat pentru deșteptarea.ro că a hotărît să acționeze în instanță investitorul privat deoarece, conform Curții de Conturi, proprietatea fusese subevaluată. Autoritățile și localnicii comunei doreau ca imobilul să se întoarcă în proprietatea comunei: „Dacă vom cîștiga, noi sîntem pregătiți să returnăm suma cu care a fost cumpărat Castelul Ghika și cele 11 h de teren.”

În octombrie 2022, aceeași publicație informa că în ședința Consiliului Județean Bacău s-a aprobat exercitarea dreptului de preempțiune pentru cumpărarea Castelului Ghika din Dofteana. Tot în aceeași perioadă, președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea, a declarat pentru „Ziarul de Bacău”: „Vom face acolo o zonă de turism cultural. Palatul va găzdui și o parte dintre operele de artă deținute de Consiliul Județean Bacău”.

În prezent, Castelul Ghika din Dofteana este tot proprietate privată, cît despre proiecte de consolidare sau renovare, va mai trece ceva timp pînă cînd promisiunile se vor concretiza în fapte. Clădirea cu un mare potențial turistic și cu o istorie bogată este lăsată să supraviețuiască numai din recomandările turiștilor care, din întîmplare, îi trec pragul.