Biserica de lemn din Larga, monument de arhitectură unic în spațiul pruto-nistrean

Trecînd pe lîngă pădurile celui mai nordic raion din Republica Moldova, Briceni, ajungi în Larga, sat în care se găsește Biserica „Sfînta Treime”. Construit acum 123 de ani, locașul are nu doar importanță istorică, dar și artistică, fiind unicul de acest fel în Republica Moldova. Mai mult, biserica are o arhitectură unică pe o rază de 1.300 de kilometri. Arhitectul după planurile căruia a fost construită, a mai făcut o semi-catedrală similară în Ţările Baltice.

Prima piatră în temelia acestei biserici s-a pus în 1895. Potrivit parohului bisericii, protoiereul mitrofor Dumitru Eșanu, „a fost construită la inițiativa boierului Nicolae Crupenschi, care, în anul 1882, cumpără moșia Larga, iar în anul 1891 hotărăște să fie construită această biserică de lemn, atît de frumoasă și în perioada aceea, dar și în vremurile noastre”. Moșierul Crupenschi, fiind membru al Dumei din Rusia, l-a invitat în Larga pe arhitectul rus Ovceacov, sub conducerea căruia a fost începută construcția acestui edificiu de cult.

În volumul Larga. File din istorie, istoricul Ion Varta a explicat că în aprilie 1891, Consiliul Administrativ al Basarabiei l-a angajat pe inginerul cadastral al ținutului Hotin, Soloviov Derajinski, să opereze rectificările cu privire la hotarele și loturile de pămînt destinate bisericii din Larga. Elaborarea și definitivarea proiectului viitoarei biserici a durat mai mulți ani, întrucît abia la 12 decembrie 1894 a fost expediat proiectul privind construcția acestui locaș, însoțit de o notă explicativă. Tot din această sursă aflăm că în acea notă explicativă, elaborată de inginerul Mihail Serotinschi, se menționa că în satul Larga, județul Hotin (astăzi raionul Briceni), locul pentru construirea bisericii fusese ales la marginea satului. Ulterior, a fost schimbat cu un loc în centrul satului. De asemenea, se mai menționa, pereții urmau să fie alcătuiți din scînduri cu mortar albastru, iar cei din exterior trebuiau să fie acoperiți cu o vopsea de ulei. Cel de-al treilea etaj al clopotniței și vîrful urmau a fi contruite din stîlpi verticali și bătuți cu scînduri din ambele părți. Responsabil pentru construcția bisericii a fost numit inginerul Vascovschi din Hotin, care, la rîndul lui, trebuia să prezinte un angajament în scris prin care își asuma întreaga responsabilitate asupra documentelor cu caracter tehnic.

Timp de aproape cinci ani locuitorii satului au lucrat la construirea bisericii. Lemnul era adus cu caii din Carpaţi și era prelucrat în sat. Ulterior, au fost ridicați pereţii şi instalate cupolele. Primul serviciu religios a avut loc în 1897, iar de atunci ușile bisericii nu s-au mai închis niciodată, nici în perioada sovietică, timp în care se încuraja demolarea locașelor de cult.

Dacă în satele vecine bisericile au fost construite din donațiile benevole ale sătenilor, în Larga boierul Nicolae Crupenschi a suportat toate cheltuielile. Mai mult, biserica a fost decorată cu simbolul florii de trandafir cu cinci petale, care se regăsește și pe blazonul familiei Crupenschi.

Biserică în „stil neoclasicist rus”

După anexarea Basarabiei, Serviciul de Arhitectură din Sankt Petersburg a elaborat, pentru guberniile din sud-vestul Imperiului Ţarist (inclusiv Basarabia), tipologizarea edificiilor de cult, cu scopul de a rusifica poporul basarabean. Prin urmare, arhitectura bisericească a evoluat treptat. Perioada de după anexare s-a caracterizat prin trecerea rapidă de la stilul moldovenesc autohton la stilul neoclasicismului rus. Astfel, dacă la mijlocul secolului XIX mai existau la unele biserici din Basarabia elemente arhitectonice ale stilului moldovenesc autohton, spre sfîrşitul secolului acestea au dispărut cu totul.

Stilul neoclasicist rus a ajuns la o maximă dezvoltare la mijlocul secolului al XIX-lea, acesta fiind promovat de conducerea rusească locală. Cercetătorul Gr. Curinschi subliniază faptul că „în Moldova, acest stil artistic a fost preluat ca stil al edificiilor de cult, apoi a devenit la modă”. Tipul de plan rusesc se referă la bisericile care au forma unei cruci, cu naosul cubic și acoperişul fragmentat de turnuri şi turnuleţe.

Prin urmare, și fațada bisericii „Sfînta Treime” din Larga a imitat acest stil rusesc. Are forma unei cruci și planul alcătuit din trei părți, tradiţional compartimentat în pronaos, naos şi altar. În partea dreapta a altarului a fost amenajată camera pentru paracliser, iar în partea stîngă – sacristia bisericii. Catapeteasma, care desparte altarul de restul bisericii, a fost confenționată din tei aurit și înfrumusețat cu încrustări.

Potrivit primei catalogări a bisericilor de lemn din Basarabia, făcută de profesorul P. Constantinescu-Iași, edificiul de cult din Larga se încadrează în tipologia bisericilor cu clopotniţa-turn ridicată deasupra pridvorului sau a intrării, în partea de apus a edificiului, alipită la peretele estic.

O altă „față” a bisericii

În decursul timpului, biserica din Larga a trecut prin mai multe cosmetizări, care, evident, i-au șters din originalitatea primară. Biserica și-a mai pierdut din valoarea arhitecturală pentru că i-au fost înlocuite ferestrele din lemn cu unele din termopan. „E păcat să schimonosim un astfel de monument cu ceea ce ne pare că astăzi este la modă. Am insistat, de-a lungul timpului că atunci cînd se va face reparația să fie păstrată valoarea arhitecturală”, a explicat Adrian Gheorghiță, președintele Asociației Obștești „Lărgenii de Pretutindeni” din comuna Larga, raionul Briceni. Aceeași idee este susținută și de parohul bisericii, părintele Dumitru Eșanu: „Ne bucurăm de această biserică care este înzestrată cu atîta frumusețe exterioară. Am dori să o păstrăm întocmai, ca o podoabă pentru țara noastră, pentru creștini”.

Biserica din lemn „Sfînta Treime” din Larga este inclusă în Registrul Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de Stat la numărul 127. În raportul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, în baza inspectărilor efectuate în cele 32 raioane şi două municipii din țară, se specifică faptul că această biserică se află într-o stare „nesatisfăcătoare”.

Biserica are nevoie de renovare. „Noi, lărgenii, dispunem de o mare bijuterie istorică. Datoria noastră este să o păstrăm, să o renovăm și să o transmitem urmașilor noștri. Astăzi dispunem de un proiect de restaurare a fațadei exterioare. Suma lucrărilor se cifrează la două milioane de lei. Proiectul respectiv a fost elaborat de arhitecți profesioniști în domeniu și a fost avizat de către Ministerul Culturii ca fiind în concordanță cu toate elementele arhitecturale naționale, așa cum le-a lăsat boierul Crupenschi. Noi, lărgenii, trebuie să mai facem un efort, să vedem cum acumulăm fonduri, cum convingem statul pentru a ne reuși restaurarea acestui monument”, a mai adăugat președintele Asociației Obștești „Lărgenii de Pretutindeni”.

La momentul actual, lucrările de renovare decurg în conformitate cu documentația de proiect.

Bisericile de lemn din Basarabia, în pericol de ruinare

În studiul „Bisericile de lemn din Republica Moldova”, profesorul de religie Vasile Manică, de la Liceul Teoretic „Hyperion” din Ghidighici, a realizat o radiografie a apariţiei, evoluţiei şi dispariţiei mai multor biserici de lemn, în condițiile în care numărul acestora scade vertiginos. Analizînd bisericile de lemn din țară, autorul a constatat că în Registrul monumentelor din Republica Moldova au fost incluse 5.581 monumente şi biserici. Doar 2% dintre acestea sînt biserici din lemn, iar cele mai multe asemenea biserici s-au păstrat în nordul țării – 61%.

Vasile Manică mai spune că „la începutul secolului XXI, în spaţiul Republicii Moldova au supravieţuit mai mult de 80 de biserici de lemn, ceea ce înseamnă că avem un patrimoniu destul de modest faţă de vechea tradiţie şi faţă de cea a ţărilor învecinate. Dintre acestea, doar 17 datează din secolul XVIII – prima jumătate a sec. XIX, fiind continuatoare ale vechilor tradiţii seculare autohtone”. Or, sunt foarte puține, dacă ținem cont de faptul că în 1812, atunci cînd Basarabia a fost anexată la Imperiul Rus, existau peste 770 de biserici din lemn și doar 42 de biserici din piatră. Abia după 1812 autoritățile locale recomandau construirea bisericilor exclusiv din piatră.

„În afară de distrugerea bisericilor de lemn prin indiferenţă, sunt atestate intervenţii care denaturează imaginea istorică a imobilelor şi originalitatea lor culturală, cum ar fi: înlocuirea decorului plastic, acoperirea pereţilor clădirilor cu tencuială sau cu un strat de pietre, schimbarea acoperişului, înlocuirea uşilor şi  geamurilor din lemn cu cele de termopan. Astfel, intervenţiile contemporane conduc la dispariţia «tradiţiilor populare ale lemnului»”, mai spune el.

Salvarea patrimoniul bisericesc de lemn ar trebui să fie vizibilă prin promovarea unei politici culturale eficiente, care să conducă la conștientizarea faptului că patrimoniul cultural aparţine umanităţii și reprezintă trecutul istoric comun. Vasile Mănică susține că „pentru a redresa situaţia din domeniul patrimoniului cultural, este necesară, în primul rînd, stabilirea unei ordini şi responsabilităţi în cadrul instituţiilor administraţiei publice locale şi centrale. Faptul că Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor a reuşit în capitală să stopeze unele demolări ale monumentelor istorice este un argument că există totuşi instituţii care gestionează patrimoniul cultural. De aceea, proiectele Agenţiei trebuie susţinute şi promovate la un alt nivel”.

Ion Ștefăniță, directorul general al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, atrage atenția în volumul Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate asupra faptului că „După 20 de ani de independenţă, constatăm că situaţia în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural în Republica Moldova rămîne a fi una precară. Deşi Parlamentul Republicii a adoptat încă în anul 1993 Legea privind ocrotirea monumentelor şi Registrul monumentelor ocrotite de stat, ulterior a ratificat un şir de convenţii în domeniu, organele executive nu au depus efort pentru a le implementa”. Registrul monumentelor de istorie și cultură din țară, confirmat de Parlament în 1993, a fost publicat abia în 2010, după 17 ani de la întocmirea sa. Or, multe din monumentele de arhitectură incluse au dispărut, iar o mulțime de monumente apărute între timp, nu au fost incluse.

„Dintre toate monumentele arhitecturii, cele mai vulnerabile sunt bisericile din lemn din secolul XVIII-XIX. Aceste mostre de arhitectură populară, cu valențe istorice, din cauza ideologiei ateiste au fost închise și lipsite de utilizare cu întreținerea adecvată a structurii lor materiale, ce a condus la degradarea lor”, spune, în același volum, conf. univ. dr. Tamara Nesterov, de la Facultatea de Urbanism și Arhitectură din cadrul Universității Tehnice a Moldovei. Abia după ce Republica Moldova a obținut independența, bisericile din lemn care au supraviețuit au fost remise enoriașilor din comunitățile rurale. Însă, o parte a bisericilor au dispărut în urma deciziilor autorităților locale cu privire la starea lor avariată, o parte au fost refăcute, dar multe și-au pierdut în acest proces caracteristicile originale.

Pentru depășirea acestei situații, istoricul Sergiu Musteață, conferențiar universitar, doctor în istorie, propune în același volum citat ca instituțiile statului, în parteneriat cu instituțiile de cercetare și societatea civilă să elaboreze o strategie națională privind ocrotirea și reabilitarea patrimoniului cultural național. Actualizarea Registrului Monumentelor ocrotite de stat ar fi doar una dintre măsurile cuprinse de planul de acțiuni în acest domeniu.

Ca valoare istorică și arhitecturală, bisericile din lemn sînt diferite, însă au rămas foarte puţine. Vechile biserici au fost distruse de timp, însă dacă totuși cîteva zeci de locașe de cult din secolele XVIII-XIX au ajuns în zilele noastre, merită să fie protejate. Or, protejarea lor, prin valorificare, restaurare artistică şi consolidare, ar contribui incontestabil la păstrarea patrimoniului bisericesc architectural al spațiului pruto-nistrean.

Sursă cover foto: www.m.moldovenii.md