Nota autorului
Film: Goana după alune\ The Nut Job
Regia: Peter Lepeniotis
Cu: Will Arnett, Liam Neeson, Katherine Heigl, Brendan Fraser
Durată: 86 min
Gen: Animație, Aventuri, Comedie
Fanii deja celebrei veverițe din „Ice Age” ar putea aprecia ultima producție a regizorului Peter Lepeniotis „Goana după alune”. De această dată, însă, veverița Surly, personajul principal, este mai curînd una lacomă decît una amuzantă. Filmul urmărește transformarea protagonistului dintr-un singuratic egoist într-un erou gata să se sacrifice pentru binele altora. Singurul partener al veveriței este tăcutul șoarece Buddy care seamănă izbitor cu rozătoarele din seria „Ratatouille”. În ceea ce privește relația lor, din momentul în care Surly îl neîndreptățește pe simpaticul său partener, micilor telespectatori le poate fi greu să mai empatizeze cu personajul principal.
După ce reușește să ardă proviziile de iarnă a unui întreg parc populat de animale, Surly este izgonit în oraș de Racoon, conducătorul parcului. Acest raton are la bază principii Marxiste în administrearea parcului, încadrîndu-se cu ușurință în grupul porcilor din romanul „Ferma Animalelor” (G. Orwell). Acesta consideră că : „animalele pot fi controlate în funție de cantitatea de mîncarea pe care o au”. Șoricelul Buddy îl însoțește pe Surly în Exil.
Cei doi se izbesc de primejdiile marelui oraș, precum șobolanii, cîinii sau chiar oamenii pînă cînd descoperă un magazin de nuci. Aceștia sînt nevoiți să se alăture unei echipe de rozătoare venite în oraș să adune provizii pentru locuitorii parcului, în încercarea de a jefui magazinul de nuci pe care-l descoperiseră. Din echipa parcului fac parte Andie, o veveriță femelă care crede în recuperarea lui Surly, un castor și o cîrtiță (și la propriu, și la figurat). În paralel, în magazin, o bandă de mafioți ieșiti parcă din scurtmetrajele Looney Toones, organizează jaful unei bănci aflate de cealaltă parte a străzii. Animalele par a defila purtînd măști umane, ca într-o fabulă.
Este greu să determinăm publicul căruia îi este adresat un astfel de film. Pentru copii povestea celor două jafuri poate fi cam greu de urmărit, iar pe alocuri apar exprimări nepotrivite pentru vîrste fragede. Pe de altă parte, animația nu poate fi considerată nici un film de familie, avînd momente previzibile sau părți în care rîsetele aproape că se cerșesc cum e și cazul finalului în care animalele dansează „Gangam Style”.
Niciun comentariu