Tradus ad litteram, filmul argentinian El Secreto de Sus Ojos este sinonimul cuvantului Oscar. In fiecare an se aduna in competitia pentru Oscarul decernat celui mai bun film strain al anului, pelicule de o emotie si o calitate patrunzatoare. Multi tineri traiesc cu impresia gresita ca filme de calitate se fac doar la Hollywood, si ca in rest filmele sunt produse ieftine cu actori care mimeaza actoria. Filmul de fata le-ar schimba multora conceptia despre naratiunea in imagini si viata, si arata foarte bine de ce filmul a fost supranumit a saptea arta. De multe ori se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. In pelicula El secreto de sus ojos, sintagma este reprezentata poate mai mult decat ar trebui. Filmul este inspirat dupa romanul La pregunta de sus ojos, al scriitorului argentinian Eduardo Sacheri. Un film latin in cea mai buna ipostaza a lui, venit din partea unui veteran al filmului sud-american (Juan José Campanella), un film caruia cu greu ii poti gasi fisuri.  Ce este de remarcat la el nu este numai continutul. Contrar altora productii cinematografice, titlul are o legatura strans legata cu naratiunea in imagini a peliculei. Ecranizarea care ne duce uneori in Argentina anilor 70, are menirea de a arata slabiciunile sistemului judiciar argentinian, un sistem in care dreptatea isi face cu greu loc, chiar daca oameni care militeaza pentru ea exista. O latura importanta a filmului este cea emotionala, dragostea neimpartasita dintre un procuror si o judecatoare, dintre un criminal si victima lui. Procurorul Benjamín Esposito (Ricardo Darín) pastreaza in suflet o iubire nemarturisita pentru Irene (Soledad Villamil), care timp de doua decenii persista si arde cu inflacarare in ochii lui. Un alt personaj, criminalul Isidoro Gómez (Javier Godino), simte la randul lui, un sentiment care iese din sfera normalului, o iubire psihopata, maniaca, care il conduce la sacrificiul suprem. Fotografiile au si ele un rol extrem de important in film. Intr-un sens mai larg, ele sunt cheita filmului, prin privirile din ele se poate vedea pasiunea, dorinta arzatoare a unui criminal si a unui procuror insetat dupa dreptate. Toata actiunea filmului, ancheta pe care se depusese praful, porneste de la initiativa procurorului retras din meserie. El scrie o carte despre o crima ramasa in intuneric timp de mai bine de doua decenii, insa in acelasi timp simte nevoia acuta sa participe activ si sa duca la elucidarea cazului. Intr-o pelicula in care rare sunt momentele de acalmie, suspansul este omniprezent pe durata ecranizarii, de la primul minut pana la cea din urma clipa. Ecranizarea este rezultatul imbinarii mai multor genuri: drama, mister , thriller, un dram de comedie si nu in ultimul rand, dragostea din care se nasc pasiuni patimitoare.   Dupa succesul peliculei El secreto de sus ojos, la Oscarurile din 2009, nord-americanii au decis sa aiba si ei varianta lor fara subtitrari, iar in realizarea noului film, regizorul productiei originale, argentinianul Juan José Campanella, a fost desemnat producator executiv. De nenumarate ori publicul american si-a exprimat o dorinta infantila de urmari doar pelicula si rezultatul ei, fara subtitrari, motivand ca din pricina subtitrarilor se pierd din miscarile si gesturile actorilor. Un exemplu in acest sens este filmul spaniol Abre los ojos, aparut in anul 1997, care a fost realizat in anii urmatori si in varianta americana, Vanilla Sky (2001), se pare la insistentele actorului american Tom Cruise. In urma acestor doua filme cu aceeasi poveste, in care a jucat in rol principal actrita de origine spaniola, Penélope Cruz, pana la acel moment cu diverse roluri in productii autohtone, s-a nascut o noua stea a filmului, sub reflectoarele taramului magic, numit Hollywood. El secreto de sus ojos este cel de-al doilea film regizat de Juan José Campanella care primeste o nominalizare la Oscar, primul fiind El hijo de la novia, aparut in anul 2001.

Dupa 25 de ani, de la aparitia peliculei La historia oficial, regizata de argentinianul Luis Puenzo, filmul El secreto de sus ojos a devenit a doua productie argentiniana care primeste distinctia de cel mai bun film strain al anului. In urma acestui Oscar, Argentina este singura tara din America Latina care a cucerit titlul pentru cel mai bun film strain de doua ori. Cu un buget mic, in jurul a doua milioane de dolari, prin care se caracterizeaza filmele din afara Hollywoodului, pelicula a starnit interesul argentinienilor pentru cinema.

Dupa aproape trei decenii de la precedentul record, mai exact din anul 1983, El secreto de sus ojos este cel mai urmarit film argentinian, cu aproximativ trei milioane de vizionari. Pasionat de film, regizorul argentinian Juan José Campanella, a trecut prin mai toate ipostazele cinematografiei, fiind in numeroase randuri regizor, scenarist, actor, producator sau editor. Asemeni unui dublu redutabil in tenisul masculin, regizorul Juan José Campanella si actorul Ricardo Darín, nascuti intr-o tara cu o predilectie exprimata catre sport, au colaborat de-a lungul timpului in realizarea a patru filme: El mismo amor, la misma lluvia (1999), El hijo de la novia (2001), Luna de Avellaneda (2004), El secreto de sus ojos (2009). Cineastul Juan José Campanella, in varsta de 51 de ani, care imbina realizarea de seriale si filme, a facut in ultimii ani pasul catre cinematografia americana, fiind regizorul unor seriale de succes precum : Dr. House, Law & Order, 30 Rock. Pelicula care naste pasiuni ascunse, a fost lansata in Argentina la data de 13 August 2009, iar filmarile s-au desfasurat intr-un singur oras, capitala Argentinei, Buenos Aires. Lansat in peste 30 de state ale lumii, pelicula a rulat la diferite festivaluri de film, din tari precum: Franta, Germania, SUA, Marea Britanie, Brazilia, Spania, Romania. Ecranizarea El secreto de sus ojos a primit Oscarul pentru cel mai bun film strain in anul 2009, in detrimentul filmelor : Un prophète (Franta), Das Weisse Band (Germania), Ajami (Israel), La teta asustada (Peru). Cartea La pregunta de sus ojos, pe baza careia s-a realizat scenariul filmului, a fost  publicata de scriitorul argentinian Eduardo Sarcheri in anul 2005, dar pana in prezent nu a fost tradusa de nicio editura din Romania.

Andrei Gorgos