“Masacrul din padurea Katyn” (2007), al regizorului polonez Andrej Wajda, a primit in 2008 o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film strain. Filmul lui Wajda reconstituie in prim plan genocidul din padurea Katyn.In 1940, 20.000 de polonezi au fost ucisi de catre politia secreta rusa, NKVD, si aruncati in groapa comunala de la Katyn, sat din Rusia.In al doilea plan, apar victimele indirecte ale masacrului, familiile celor executati.Desi raman in viata, acestea sunt condamnate sa traiasca sub ocupatie rusa, cu prezenta ucigasilor celor dragi.

O singura tara, doua ocupatii totalitare

Inca din 1939, cupatia rusa in Polonia a insemnat, cu acordul lui Stalin evident, dimunarea combatantilor polonezi.Din aceasta categoria nu faceau parte doar soldatii si ofiterii polonezi, ci si profesorii universitari, artistii, inginerii, avocatii, jurnalistii, scriitorii.Aceasta ultima parte, alcatuind inteligentia poloneza, reprezenta un pilon important al luptei antisovietice,dar si al celei antinaziste.Personajele istorice mai sus enumerate apar in filmul lui Wajda intruchipati de exponenti ai fiecarei clase sociale persecutata de cele doua regimuri din Polonia anului 1940.Insa persecutia sovietica a marcat intr-un mod fatalist destinul poporului polonez, incepand cu masacrul de la Katyn.Nebunie, teroare, speranta, deziluzie, crima, sinucidere, toate transcend realitatea poloneza din timpul celui de-al doilea razboi mondial in filmul lui Wajda.Insusi tatal regizorului a fost ucis intr-un astfel de lagar sovietic.

Resemnat si viu sau demn si ucis

Personajele principale ale filmului sunt unite de aceeasi drama a razboiului, dar diferentiate prin actiunea personala.Ofiterii POW (nr.: armata poloneza) nu-si incalca juramantul militar chiar daca asta inseamna parasirea celor dragi, dar si pierea.

Capitanul Andrezj, locotenentul sau Jerzy si generalul lor sunt luati prizonieri de politia rusa in toamna lui 1939.Cateva luni mai tarziu, in 1940, destinul prizonierilor urmeaza doua cai: unii sunt “alesi” pentru a fi ucisi in padurea Katyn, iar ceilalti raman inchisi.Paradoxul este ca nici aceia eliberati ulterior, desi in viata, nu mai pot fi normali.Jerzy se sinucide la cinci dupa ani ce a scapat de masacrul din 1940, nu inainte de a-si indeplini o ultima sarcina militara, aceea de a-i inmana sotiei capitanului sau jurnalul de razboi.Jurnalul reprezinta dovada vie a  faptului ca autorii genocidului de la Katyn sunt sovieticii, si nu germanii.Dupa alungarea nazistilor din Polonia, rusii au inoculat ideea ca ce s-a intamplat la Katyn a fost o actiune nazista.Cine accepta era in viata, cine se revolta in amintirea celor ucisi, era impuscat de sovietici.

In ultima parte a filmului apar personajele tinere, crescute sub aceeasi teroare a razboiului.Sora unui ofiter ucis la Katyn vrea sa-i faca o piatra funerara fratelui si sa o expuna in cimitir.Atat sora acesteia, dar si preotul, nu accepta ceva ce le-ar aduce inevitabil moartea.Fata decide ca este mai bine “sa fii de partea ucisilor, decat a ucigasilor”.Sfarsitul filmului se intoarce la reconstituirea momentului Katyn, 1940.Groapa comunala este umpluta cu soldati impuscati in ceafa si pamantul padurii din Katyn.

Cristina Lotru