După cum o spune și însemnarea de pe copertă, „Eugenia” este un roman răvășitor despre România anilor 1930 – 1940, o ficțiune istorică inspirată de „Jurnalul” scriitorului Mihail Sebastian și din viața evreilor prigoniți în acea perioadă. În ultimele pagini ale acestui jurnal regăsit fragmentar și în roman, Mihail Sebastian scria că și-ar dori să scrie o carte despre adevăratul război, așa cum îl trăise el, însă a murit la scurt timp după terminarea acestuia, strivit de un camion sovietic, fără a-și putea duce la final misiunea.

Scrierea romanului Eugenia este așadar un tribut adus unei cărți nescrise, dar în versiunea scriitorului francez Lionel Duroy. Romanul surprinde amănunțit detaliile vieții cotidiene din Iași și din București din perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război mondial și din timpul prigonirii evreilor, detalii descrise prin ochii Eugeniei, personaj fictiv și narator al întregii povestiri. Povestea de dragoste dintre Eugenia și Mihail Sebastian aduce cititorul în mijlocul unei lumi dezlănțuite, violente și boeme deopotrivă, populate de personaje reale precum scriitorii Emil Cioran și Mircea Eliade, frumoasa actriță Leni Caler, prințul Bibescu sau lideri politici precum Generalul Antonescu și Horia Sima.

Romanul este construit în jurul Eugeniei, care pe parcursul poveștii evoluează de la antisemitismul de circumstanță la o adevarată luptă de rezistență, luptă începută din dragoste pentru bărbatul evreu. Eugenia este o tânără educată dintr-o familie simplă din mica burghezie a Iașului anilor ’30, studentă la Facultatea de Litere. La fel ca multe alte familii din Iași, și cea a Eugeniei este pasiv antisemită, dar situația se schimbă odată cu alăturarea fratelui mai mare legionarilor.

„Nu voiam să fiu soldățelul unei cauze, să fiu nevoită să ascult și să tac, doream să-mi păstrez libertatea de a spune cu voce tare ce gândeam, la fel ca scriitorii care mă învățase totul despre viață. Si atunci, să scriu? Dar ce să scriu?”

așa își începe Eugenia poveste devenirii.

Prima etapă a conștientizării nedreptății sociale are loc în timpul unui curs de literatură la care este invitat scriitorul evreu Mihail Sebastian, pentru a vorbi despre controversata sa carte, „De două mii de ani”. Eugenia realizează că acest evreu este un tânăr ca și ea, timid, cult, elegant și educat, nicidecum un monstru, așa cum o educa societatea să creadă. Revelația se produce în momentul în care Sebastian este lovit de un grup de studenți legionari, abuz considerat normal, însă profesoara ei intervine pentru acest tînăr și chiar plânge în fața scenei din amfiteatru.

Nutrind sentimente intense de admirație și iubire față de aceasta, tânără studentă Eugenia începe să pună la îndoială lucrurile învățate în familie. Personajul cheie care influențează viața Eugeniei și deciziile pe care aceasta le va lua pe parcursul cărții este Irina Costinaș, profesoara cu care are o legătură specială de prietenie și datorită căreia începe o căutare a propriei identități.

A două etapă a dezvoltării și maturizării Eugeniei are loc din postura de jurnalist. Eugenia pornește o anchetă pe cont propriu, dorind să afle punctul de vedere al evreilor prigoniți, al prigonitorilor dar și al celor care au asistat pasiv la violențele împotriva acestora, avînd convingerea că un jurnalist se află acolo pentru a afla povestea oamenilor pe care îi intervievează, nu pentru a se impune sau pentru a-și etala opiniile, obiceiuri tot mai dese în presa vremii.

Cartea este bine documentată din punct de vedere istoric și social, atât din registre oficiale cît și direct pe teren. Duroy a trăit o perioadă în Iași pentru a cerceta arhivele, a cunoaște orașul și oamenii și pentru a vorbi cu ei despre ororile pogromului de la Iași. Întrebat de ce a ales ficțiunea ca formă de redare a materialului strîns și nu non-ficțiunea, Lionel Duroy a răspuns pentru „Suplimentul de cultură” că „Doar ficțiunea ne permite să intrăm în labirinturile psihologice ale unui personaj. De fapt, cred că acesta este motivul principal pentru care am încheiat-o definitiv cu jurnalismul: atunci când descriu scene de război, nu pot să dau detalii despre oroarea unui chip, să zicem. Și cum poți să redai tăcerea atunci când scrii ca jurnalist? Tăcerea există într-un roman, dar nu și într-un raport de poliție”.

Titlu: Eugenia
Autor: Lionel Duroy
Editura: Humanitas
Colecția: Raftul Denisei
Număr pagini: 411

Sursă foto: hcristinastanciulescu.ro