Cupluri, iubitori de muzica folk si studenti s-au adunat in seara dinspre 15 spre 16 octombrie in Sala Pasilor Pierduti a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” pentru a-l vedea cantand pe solistul de muzica folk, Florin Chilian. Multimea s-a strans asemeni unui furnicar in jurul scenei improvizate de organizatori, pentru a sarbatori “Noaptea alba a Iasului”.

Tinerii adunati au inganat melodiile lui Chilian, au ras si unii chiar au plans pe acordurile de chitara triste si rupte din povesti. O fata cu cer azuriu in ochi si foc in par si-a jelit o durere demult apusa. Purta ochelari cu rama neagra. Machiajul a inceput sa-i fuga atunci cand versurile melodiei “Ce mult te-am iubit” au inceput sa curga. Amintiri din adancuri au inceput sa-i joace in priviri, urmarind precum un Sherlock Holmes buzele solistului dupa versurile “Plangi cu zambete-n priviri/ Lasa sufletul s-aleaga amintirile ce te zidesc/ Inima sa inteleaga ce inseamna: te iubesc!”.Un cuplu de indragostiti el foarte inalt, ea foarte scunda se tineau de mana murmurand “Zece intrebari ciudate si-o minune/ Te-au adus pe tine”, el privind gales la ea “Zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa”.

Patru fete l-au acompaniat pe cantaret prin miscarile lor  gratioase, de parca baletul ar fi facut mereu parte din coregrafia lui Chilian. Cele patru artiste de la Opera Nationala Romana din Iasi imbracate in rochii negre au adus cu ele file desprinse dintr-o carte a lui Paulo Coelho  imbinand misterul miscarilor cu alchimia versurilor intr-o reprezentatie de succes. Ochii prezenti in sala s-au dilatat la maximum de fiecare data cand “fragilele” domnisoare si-au facut aparitia pe scena.

Cu cantec cu voie buna si mai ales cu dorinta de a le transmite iesenilor un gand frumos, Florin Chilian a impartasit experiente de viata si bancuri cu spectatorii, de parca publicul si solistul s-ar fi cunoscut de o viata. Evenimentul s-a incheiat odata ce primul ceas al diminetii a batut gongul la Cuza, fanii solistului grabindu-se sa ii ceara iscalitura pe diverse bucatele de hartie si sa-l invite la “sesiuni de poze”.  Asa cum s-au adunat, asa au si disparut in intunericul noptii spectatorii, iar Sala Pasilor Pierduti a ramas din nou cu acelasi Eminescu singur, cu acelasi chipuri privind spre usa de la intrare.

Adriana Danila

Giorgiana Astefanei

Diana Nasui

Roxana Hraniciuc