(LIFE, 17.00) IOSIF VIEHMANN – SPEOLOGIE – INTERVIU / Profesorul Iosif Viehmann, autoportret in cinci cuvinte.

(CUZANET, Iasi, 24 octombrie) – Le cei 83 de ani ai sai, profesorul Iosif Viehmann de la Cluj e unul din cei mai activi profesori de speologie din tara si este unul dintre putinii oameni care se mai poate lauda ca a dat mana cu Emil Racovita. Datorită pasiunii pentru speologie transmise de mentorul său, Iosif Viehmann recunoaste ca "s-a vandut" ireversibil pesterii. In manualele de specialitate, numele profesorului clujean va ramine strins legat de singura urma de neanderthalian de pe teritoriul României, veche de peste 66.000 de ani, pe care Iosif Viehmann a descoperit-o intr-una din numeroasele sale expeditii in “burta” pamintului. 

– Lumea va descrie in nenumarate feluri. Fiecare din perspectiva sa si fiecare dupa modul de intelegere a vietii pe care ati ales sa o traiti. V-as ruga, daca este posibil…

– …orice este posibil, domnisoara, inclusiv intoarcerea din ghearele gheturilor, vezi marea aventura a savantului Emil Racovita. 

– Care ar fi cele cinci cuvinte care va caracterizeaza cel mai bine pe Dumneavoastra?

– Primul lucru, cititor de filosofie. O filosofie de mana a doua, pentru amatori. Nu orice lucrare o inteleg. De exemplu, pe Nietsche il inteleg mai greu, dar exista Noica si exista Cioran unde gasesti lucruri pe care le pricepe oricine. Astea m-au ajutat sa inteleg vrajba dintre oameni, razboaiele, rautatea omului si, in final, moartea. A doua caracteristica a lui Viehmann se cheama ca este „vandut naturii”. Daca o luna de zile n-a iesit pe munte sau sub munte, nu mai este in apele lui. 

– Ce anume v-a atras spre aceasta lume a pesterilor, a muntelui in general?

– Daca despre pestera s-a spus ca este un colector de energie telurica si despre munte spunem lucruri magice. Acolo avem alte unde, alte oscilatii, o alta viata, o alta incarcare. Suntem foarte singuri, in foarte mare liniste. Suntem obligati sa gandim. Nu mergem la serviciu, nu ne punem ceasul desteptator. Nimic! Decat atat: de a fi cu noi insine. Fortele malefice n-au pasaport pentru pestera. A treia trasatura – a adorat toata viata femeia. In intelesul cel mai divin si sacru. Dovada ca o fac si acuma, la aceasta varsta, cand suna fals. Am inteles ca femeia este mult mai mult decat barbatul. Numai femeia este binecuvintata! In perioada de sarcina ea e sacra! Numai despre mama s-a facut poezie. Nu am auzit sa se fi scris vreuna intitulata „Tata”. 

– Cum reusiti ca la aceasta varsta octogenara sa mai puteti tine pasul cu cei care au mult mai putini ani, dar mai ales cu studentii?

– Am dorit sa transmit imediat ce am invatat, altora. Atat elevilor, timp de 5 ani cat am fost profesor, atat studentilor, cat sunt profesor de 20 de ani, cat si marelui public. Raspunsul e clar: am avut cea mai frumoasa meserie. Cum conving eu oameni? Il intreb: „Domnule Gheorghe, vrei sa mergi la Ghetarul de la Scaritoara?”; „Vai! Da’ cum nu? Imi doresc cu sotia mea de 20 de ani. Stiti, n-avem bani, costa mult…” Da, e adevarat, ca sa stai sus la Ghetarul de la Scaritoara trei zile, sa dormi si sa mananci, sa vii din Timisoara sau din alte parti, e greu… Eu am fost platit de stat sa am aceasta bucurie!! Al doilea argument, n-am luat concedii pentru ca sunt permanent in concediu. Eu vin intre orele 9 si 10 la Institut si plec seara. Niciodata in viata mea nu m-am uitat la ceas sa zic „Doamne, sa se faca 3 sa ma duc acasa!”. Nu ma crede nimeni (n.n. da din umeri nepasator). S-apoi, am avut o facla in mana dreapta pe care am ridicat-o din mana lui Racovita! A fost pentru mine modelul ideal si mi-am dat silinta sa-l copiez. A patra caracteristica este ideea de a iesi in fata. De a-mi ridica capul peste capetele altora. De a trage si de a munci bestial daca trebuie. Si cinci, fapul ca, cu cat au trecut anii, am devenit din ce in ce mai creationist. Eu urmez gandirea lui Einstein, care in ultimii ani din viata a descoperit „religiozitatea cosmica” – expresia ii apartine integral. El spune ca n-avem un Dumnezeu, ortodocsii si cu catolicii si cu pocaitii, ci exista o forta creatoare universala care nu se ingrijeste numai de Terra, pentru ca aceasta este un pui in imensa familie a galaxiilor. / Laura Done