Vineri, 8 decembrie, de la ora 14:00, a avut loc, în Aula „George Emil Palade” a Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” (UMF) din Iași, lansarea volumului Bestiar. Șapte povestiri cu chirurgi și scandaloasele lor operații, scrisă de prof. univ. dr. Cătălin Vasilescu. Evenimentul a fost moderat de dr. Richard Constantinescu, directorul Centrului Cultural „I. I. Mironescu”.

În deschidere, rectorul UMF Iași, prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, a prezentat rezultatele profesionale remarcabile ale autorului, șef al Disciplinei de chirurgie generală a Institutului Clinic Fundeni.

Dr. Richard Constantinescu a început discuția citind un pasaj despre cum, în ziua de azi, lumea medicală se mîndrește că a depășit momentul lobotomiei. Deși, teoretic, orice nouă metodă terapeutică este aprobată în urma multor studii și metode statistice, autorul se întreabă retoric, în pasajul respectiv, „care este lobotomia zilei de astăzi?”.

Discuția a continuat înspre diverse zone ale istoriei medicinei. Un subiect la care s-a revenit de-a lungul întîlnirii a fost conflictul dintre Thoma Ionescu și Victor Gomoiu, două personalități de renume ale medicinei românești din secolul trecut. „Thoma Ionescu voia nemurirea. Nemurirea se întrupează, acum, pentru oamenii de știință, în Premiul Nobel, este Sfîntul Graal”, a explicat Cătălin Vasilescu.

În cadrul întîlnirii, autorul a pus accent pe faptul că secolul trecut a însemnat o perioadă de mare succes pentru medicii din România, care aveau un renume în întreaga Europă. „Cineva mi-a cerut să scriu un Bestiar 2, despre chirurgii contemporani. I-am spus că n-ar mai fi Bestiar, ci Insectar”, a completat cu umor.

A fost amintită și Mioara Georgescu, care a avut un rol deosebit în conservarea documentelor privind istoria medicinei românești. Aceasta era cunoscută în mediul universitar ca fiind o sursă principală de informații, deoarece îngrijea, în mod voluntar, arhivele de la Institutul Național de Sănătate Publică din București.

Întrebat despre felul în care a structurat cartea, cu o secțiune intitulată „Dramatis personae” la începutul fiecărei povestiri, autorul a mărturisit că a fost mai degrabă un artificiu literar. „Scrisul se învață. Eu nu mai am timp să învăț. Mă descurc cu ce pot, sînt soluții la care sînt obligat”, a rezumat.

Provocat de moderator, Cătălin Vasilescu a recunoscut că se simte ca un „mic Gomoiu”, fiindcă a fost și el „căpăcit”. Chiar și Gabriel Liiceanu a empatizat cu personajul, ceea ce l-a încurajat pe autor.

Mai apoi, doctorul Cătălin Vasilescu a sintetizat, indirect, esența cărții, descriind procesul de receptare a noului. În prima etapă, oricine este considerat nebun, iar în a doua, unii recunosc că descoperirea ar putea fi validă. În ultima etapă, cînd nu mai pot fi contestate rezultatele, mulți încearcă să își revendice pe nedrept meritul pentru inovație. „Dacă este foarte puternic, adevărul te sperie, pentru că te scoate din schema mentală în care erai”, a mai adăugat acesta.

În final, întrebat de rectorul UMF Iași de ce majoritatea celor pasionați de istoria medicinei sînt chirurgi, doctorul Vasilescu a explicat că, după părerea sa, chirurgii înțeleg cel mai bine nuanțele acestui domeniu, dar sînt și cei care își doresc cel mai mult să se afirme. „Ca să îți asiguri un loc în istoria medicinei, cel mai simplu e să o scrii tu”, a încheiat autorul.