Cartea „Emil COȘERU, actorul nostru…”, scrisă de lect. univ. dr. Călin Ciobotari de la Facultatea de Teatru, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE), a fost lansată marți, 3 decembrie 2019, în prezența a peste 50 de studenți și cadre didactice. Evenimentul a avut loc în Sala Teatru a UNAGE.

La începutul evenimentului, prof. univ. dr. Aurelian Bălăiță, unul dintre moderatorii discuției, a spus că nu știe cum l-a sedus autorul cărții pe actor pentru a afla toate informațiile și, drept răspuns, lect. univ. dr. Călin Ciobotari i-a explicat că a reușit acest lucru „mai cu forța, mai cu alte lucruri de acest fel”. Cartea cuprinde, după cum a spus prof. univ. dr. Aurelian Bălăiță, „o istorie de viață, de cultură, de teatru, de oraș, de influență pentru tot ce înseamnă cultura românească”. Aducîndu-și aminte de anul 1976, cînd a venit pentru prima oară la un spectacol de teatru în Iași în care juca și actorul Emil Coșeru, Aurelian Bălăiță a povestit cum, în acele momente, în sală se auzea cîte un suspin, spunând despre acesta că este o prezență emblematică, că „ocupa toată scena atunci cînd apărea”. Emil Coșeru a intervenit cînd a auzit de Zeus, rolul său în piesă, spunînd să nu fie uitată partea în care purta costum de paiete.

Călin Ciobotari a spus că, de obicei, în spațiul românesc, lansările de carte ascund „un soi de ipocrizie fără margini”, motiv pentru care a conceput evenimentul ca un fel de „reverență” în fața lui Emil Coșeru.

„Cumva am legat cartea aceasta de vîrsta domnului Coșeru, de planurile de viitor, în așa fel încît dumnealui să rămînă o prezență cît se poate de consistentă în mijlocul nostru”,

a adăugat teatrologul Călin Ciobotari.

Acesta a mai subliniat faptul că în vizitele sale la București, pe care le face cu diverse „treburi teatrale”, este întrebat despre foarte puțină lume din Iași, însă mereu oamenii îi spun de Emil Coșeru, pe care el îl numește „ambasador divan al Iașului teatral”.

Cartea, un pariu pentru sinceritate

„Doamna Dana Coșeru, care, prin farmecul domniei sale și prin bunătatea absolută pe care o degajă prezența ei, ne-a creat un climat senzațional de lucru. Cartea a fost făcută între opt pisici și doi cîini, în 2014, la casa domnului Coșeru, pe Sărărie, acolo unde nu ai loc de parcare niciodată”, a adăugat autorul cărții. Cartea a fost, așa cum a explicat Călin Ciobotari, un pariu pus de cei doi, de autor și personaj, să fie o carte sinceră, în care adevărul să nu fie trucat și în care să nu fie jucat rolul cuiva care scrie și al celui care se lasă descris.

Întrebat care este secretul pentru care îl iubesc așa mult studenții și colegii din teatru, Emil Coșeru a spus că nu știe sigur despre colegii săi că îl iubesc și că nu există o rețetă pentru a fi iubit de ceilalți. „Am fost mereu cinstit și corect față de partenerul meu, care era ori foarte tînăr, ori foarte în vîrstă și nu am trișat absolut deloc nici cu cei care mi-au fost studenți pentru că, am socotit eu, peste patru ani de zile vom fi colegi de breaslă”, a explicat actorul. Dacă studenții vin cu anumite propuneri despre cum ar vrea să joace o piesă sau dacă vor modificat un anumit lucru, Emil Coșeru, fiind și profesorul lor, acceptă să îi asculte, să le ia în considerare ideile, pentru că, uneori, după cum spune el, ei au mai mare dreptate.

Vorbind despre anii de studenție, Emil Coșeru a spus că nu a fost acceptat prima oară cînd a dat la facultatea din București, numindu-se „un prăpădit de la Tecuci, slăbănog”, dar că a doua oară a intrat al treisprezecelea în an, de aceea iubește acest număr, care pentru mulți înseamnă ghinion. „După mine nu mai țin minte cine a intrat, acolo s-a oprit lista.”

Cartea lansată la Iași a apărut și în anul 2014, colaboratorii spunînd că nu se așteptau să mai existe o a doua ediție a acesteia pentru că, de obicei, operele despre viața unui actor se opresc la prima ediție, iar oamenii nu o mai cer și pe a doua. Anul acesta, actorul Emil Coșeru a împlinit 72 de ani și cartea cuprinde subiecte precum viața sa de pînă acum, copilăria, studenția sau rolurile sale în spectacole, care nu au fost puţine. Opera lui Călin Ciobotari este ca o recapitulare a vieții actorului, cunoscîndu-se în carte, după cum spun unii cronicari, spiritul critic al actorului față de propria persoană.

„Cred că în ciuda faptului că domnul Coșeru vorbește expeditiv despre succes, cartea indică cumva un traseu al unui mare actor. Parcurgînd acest drum în calitate de cititor, poți înțelege cîte ceva din rețetele ascunse ale succesului în cazul lui Emil Coșeru”, a adăugat Călin Ciobotari. Cartea, adupă cum spune chiar scriitorul, pune în evidență faptul că viața actorului Emil Coșeru cuprinde multă muncă, dar implică, totodată, abilitate și cultură. Gîndindu-se cum ar descrie ceea ce a cuprins în paginile cărții sale, acesta spune că a surprins atmosfera unui timp care nu mai este, o aventură într-un alt timp, o întîlnire cu alte experiențe teatrale decît cele prezente. Titlul cărtii, inspirat din George Banu, care are o carte denumită Livada cu vișini, teatrul nostru, îl plasează pe Emil Coșeru pe un loc superior, fiind actor al Iașului și prin ceea ce face pentru acest oraș, după cum spune și Aurelian Bălăiță, că facultatea de teatru ieșeană nu ar fi existat fără contribuția actorului.