(GENERAL, 14.00) RELATARE – UNIRE – CUZA/  Dezbatere pe tema Unirii Principatelor din 1859 la Muzeul Unirii.

(CUZANET, Iasi, 27 ianuarie) Ieri, 26 ianuarie a.c, la Muzeul Unirii din str. Alexandru Lapusneanu, a avut loc dezbaterea pe tema “Unirea principatelor. Detalii de culise din Partida Unionista”, organizata de societatea Chronos cu ocazia Unirii, sarbatorita la 24 ianuarie. Invitatii manifestarii au fost conf. univ. dr. Mihai Cojocaru , prodecanul Faculatii de Istorie a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”din Iasi si C.S.I. dr. Dumitru Ivanescu, secretar stiintific si cercetator la Institutul de Istorie “A. D. Xenopol”.  
 
Manifestarea a inceput la ora 16.00 cu prelegerea conf. dr. Mihai Cojocaru, care a prezentat cateva dintre aspectele mai putin cunoscute ale numirii lui Alexandru Ioan Cuza drept candidat al Partidei Unioniste din Moldova, sustinand ca in alegerea lui ca domnitor “au fost cu siguranta acte de suprafata, a fost o miscare extraordinara, dar cumva lasata pe al doilea plan datorita imprejurarilor”. El a incercat sa explice pe baza unor articole, de-a lungul dezbaterii, cum a fost ales Al I. Cuza in seara de 3 spre 4 ianuarie 1859, ca domnitor al celor doua principate. “In acele doua zile au fost doua sedinte: la ora 11.00 si la 16.00”, dosarul Cuza ajungand la sedinta de dupa-amiaza, timp in care Anastasie Panu a cerut ca el sa fie trecut pe liste, “dosarul lui fiind omis”.

O alegere masluita

Prodecanul Facultatii de Istorie si-a exprimat parerea ca in spatele numirii lui Cuza, Fatu a fost omul forte, deoarece “el nu aparea pe lista de candidati, ar dosarul lui trebuia sa treaca prin mana Divanului de Intarituri pentru ca actele sa fie semnate. Dosarul era pregatit inca de cand s-a anunat candidatura. Anastasie Fatu  l-a propus inainte ca vicepresedinte al Adunarii Elective”, iar toate argumentele “ne conduc la el pentru ca numai el putea sa dea candidatura ca legala”.

Marturiile pe care isi bazeaza conferentiarul convingerile sunt articole care expun ca “alegatori” in functia de domnitor pe Cuza cateva nume care nu ar ar indeplini conditiile de eligibilitate pentru a participa in cadrul adunarii, cum ar fi pe Nicu Gane. Dar, dupa cum a explicat profesorul, “sunt multi care afirma si vor sa se plaseze in centrul istoriei”, operele multora influentand de multe ori memorialistica.

Cuza trebuia sa abdice
 
Mai departe, cuvantul a fost preluat de C.S.I dr. Dumitru Ivanescu, care a inceput cu o mica biografie a domnitorului Cuza. El a tinut sa specifice faptul ca, plecat la studii in medicina, “Cuza a cochetat si cu studiile in privinta stiintelor razboiului, s-a specializat in domeniul legilor”, el plecand “nu pentru a face diplome”. Aceste lucruri l-au ajutat pe Cuza sa devina atat presedinte de judecatorie, director in Ministerul de Interne, cat si parcalab al tinutului Covurlui. “Cuza a primit in 1859 un mandate, nu o coroana”, a tinut cercetatorul sa mentioneze, el dorind “o natiune, o societate moderna”. Insa Al. I .Cuza “isi scurta pozitia prin reformele adoptate”, punand in aplicare aducerea unui strain la conducerea tarii. De asemenea, el a afirmat ca manifestarile de pe 2 mai au fost necesare” prin introducerea unui anumit regim si la renuntarea la constitutia de la Paris pentru una proprie romaneasca.

“Abdicarea lui Cuza era necesara pentru a putea instaura in cele doua principate monarhia”, sustine Dumitru Ivanescu. El crede ca prin sprijinul acordat de catre Mihail Kogalniceanu lui Cuza, acesta de fapt si-a aparat propria opera. In final, el incheie prin cuvintele spuse de Kogalniceanu la investirea in functie a lui Cuza si anume ca “Nu uita ziua cand vei cobori de pe tron ca sa ideplinesti motiunea natiunii”. / Iustina Ambrono