(GENERAL, 13.00) TEATRU – TAMARA BUCIUCEANU / In culisele lui madame Isoscel.

(CUZANET, Iasi, 5 noiembrie) – In cabina de schimb miroase intepator a parfum dulce. Pe pat stau intinse cateva haine de culoarea castanei, aranjate frumos. Doamna Tamara Buciuceanu e inca in capotul viu colorat si-si cauta geanta. Apoi, se invarte prin incapere ba cerand apa, ba uitandu-se la ceas, ba aranjand trandafirii din vaza. Indicatiile catre oameni care o inconjoara sunt scurte si precise, iar in miscarile oamenilor se simte dorinta de-a nu o supara cu nimic. Toata viata a ajuns cu mult inaintea inceperii spectacolului, numai acum a trebuit sa astepte dupa altii si n-a ajuns la intalnirea cu teatrul asa cum e obisnuita: cu doua ore inainte. "Timpul de din-nainte e cel mai important, atunci ma regasesc si ma rup de tot. Reintru in personaj de fiecare data cand il joc si pentru asta imi trebuie timp", spune insirand obiectele de machiaj pe masuta alba. Miscarile ii sunt iuti, tradand un ritual vechi. 

Tot Chirita se joaca

"Nu-mi pune intrebari, ca stiu eu ce sa-ti raspund. Si stai jos ca ma incurci", imi spune cu un ton care te scuteste de clipit pentru cateva secunde. Apoi incepe sa vorbeasca singura, ca si cum n-ar mai fi nimeni in jurul ei. Se priveste in oglinda fara ostentatie, ca in fata unui public. "Vasazica se intoarce Chirita", isi incepe ea monologul, ridicand din sprancenele subtiri. Desi in seara aceasta va juca in piesa "Nepotu", doamnei Tamara tot de Chirita ii place sa vorbeasca. "Mi-e cel mai drag rol. Prietena mea de o viata, actrita Livia Persos, imi spunea «Un singur sprit, te rog, Tamara, sa prinzi rosu in obraji», iar eu, desi nu beau de obicei, pentru ea beam un pahar. Numai inaintea «Chiritei». 80 de spectacole am jucat-o si stiu ca nu l-am dezis nici o secunda pe Miluta Gheorghiu". In timp ce vorbeste, mainile ei gesticuleaza, fluturand in aer rujul deschis. Buzele isi primesc conturul doar la o pauza de amintiri, cand ochii se ingusteaza concentrati. Ai crede ca a uitat de toti, nici un gest nu tradeaza ca ar vrea sa mai continue sirul povestirilor.  

La brat cu teatrul de 57 de ani 

Apoi, ca si cand nu s-ar fi oprit deloc, isi continua franturile alambicate. "Sotul meu mi-a spus mereu ca viata mea este teatrul si ca el se multumeste sa fie un print consort. A fost un om mare, care m-a iubit si m-a inteles si a plecat prea devreme". Din nou pauza. Mainile stau neputincioase pe masa lucioasa, vopsita in alb. Toata lumea se opreste din fosnire. Tot doamna Tamara ne dezmorteste cu rasu-i caracteristic. "Ehe… Anul asta implinesc 57 de ani de teatru. Eu zic ca mi-am facut datoria. Acum joc in trei piese simultan, «Asteptand la Arlechin» la Teatrul National din Bucuresti, «Nepotul» la Teatrul de Comedie si «Mamoure» la Teatrul Bulandra. Vasazica sunt in plina forma". Atentia actritei se indreapta spre creionul dermatograf. Linia groasa, neagra, se trateaza parca singura, alungindu-i o parere ochii rotunzi. Buzele-i subtiri, cu colturile usor lasate, se inchid acum hotarate sa nu mai lase nici un cuvant sa scape. Scena bate la usa, cerandu-si spectacolul. 

Aplauze echilaterale pentru Isoscel 

Simpla intrare in scena a doamnei Floarea, personajul interpretat de Tamara Buciuceanu, face sala sa murmure un inceput de raset. Floarea Platici merge intepat, vorbeste la telefon cu oricine, raspunzandu-i ca si cum n-ar avea nimic de pierdut, isi primeste nepotul din America fara emotii, se imbata de la visinata, injura in engleza, plange in hohote dupa aspiratorul verde si-si arunca pe geam cocurile. Spectatorii savureaza interpretarea cu ropote de aplauze, care se molipsesc in fiecare rand. Fosta nomenclaturista ajunsa in pragul saraciei viseaza la marijuana doar pentru a retrai anii comunismului, iar ultima ei dorinta este ca nepotul ei s-o aminteasca atunci cand va primi un Oscar. "Dar sa-mi spui «mama», ca eu te-am infiat si te-am iubit si tu mereu mi-ai spus «tanti»". La aplauzele finale, doamna Tamara are iar lacrimi in ochi. De data asta de emotii. Bratele i se umplu de flori galbene. Spectatorii se ridica in picioare si o cheama din nou, sa se bucure de bucuria lor. "Sinteti di nota zăşe", le spune smechereste, daruindu-le inca un raset, inainte de caderea cortinei. / Laura Baban