Luni, 27 mai, în Aula „George Emil Palade” a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF), a avut loc o nouă conferință din seria de prelegeri culturale, intitulată „Inima: O antropologie spirituală” și susținută de către pr. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban, publicist la „Dilema”.

În deschiderea conferinței, Richard Constantinescu, directorul Centrului Cultural „I. I. Mironescu” al UMF, a menționat că prezența invitatului în sală este „o bucurie spirituală” și a enumerat cîteva repere importante din viața și activitatea profesională a invitatului. „Născut la Focșani, și-a urmat studiile de filosofie și teologie la universitățile din București și Paris. Este doctor în filosofie a universității din București, cercetător științific la Institutul de istorie a Religiilor al Academiei Române, pe care l-a și condus. A fondat în anul 2003, împreună cu Alexander Baumgarten, revista «Chora» – o importantă publicație multilingvă dedicată cercetării în domeniul filosofiei Antichității și a Evului Mediu bizantin și latin. Între anii 2010-2016 a fost ambasadorul României, pe lîngă Sfîntul Scaun și Ordinul Suveran de Malta. A publicat volume ca unic autor sau în colaborare: Dumitru Stăniloaie sau Paradoxul Teologiei, Pluralitatea metafizicii medievale. Istorie și structuri, Mănăstirea Hurezi, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu,  Sfîntul Martir Iustin Filosoful. O introducere, Comuniune și contemplație. Despre creștinismul patristic și bizantin, Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești, Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții. Este cunoscut și pentru traducerile din operele scrise de Fericitul Augustin, Boethius, Emmanuel Levinas, dar și pentru cărțile pe care le-a editat și care îl amintesc pe Sfîntul Ioan Damaschin. De asemenea este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă «Justinian Patriarhul» a Universității din București”.

Discuția, în cadrul acestei întîlniri, a presupus o „călătorie transversală” prin tema abordată, o alternanță între comentariile celor care l-au precedat pe profesor în studiul despre inimă și textele acestora, care trebuie să fie cunoscute.

Moderatorul și-a încheiat introducerea, citînd o frază a profesorului dintr-un interviu din anul 2008: „Eleganța provoacă mai degrabă consternare decît respect, iar într-o lume în care trebuie să învingi cu orice preț, trebuie să fie loc pentru o atitudine cavalerească”.

După care, în aplauzele publicului, invitatul și-a început prelegerea. ,,Seria aceasta prestigioasă, a conferințelor «Grigore T. Popa»  reprezintă pentru noi, umaniștii, o extraordinară șansă de a prezenta cîte ceva care poate să constituie o contribuție la o întîlnire între științe, între diferite preocupări culturale și științifice”, a subliniat Bogdan Tătaru-Cazaban.

Acesta a prezentat preistoria textului său „Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții”, oferind exemple din istorie și Biblie. El a enunțat cele patru demersuri posibile ale temei: trei istorice și un demers de concluzie, care „pot fi considerate unghiuri de privire ale subiectului”: primul demers comparat istorico-religios, care are o centralitate de viziuni religioase; al doilea vine din genealogia ebraică și greco-latină (istoria culturală a temei inimii în calitate de centru al antropologiei spirituale); al treilea – dinamica internă creștinismului (sursele, dezvoltările și efectele); al patrulea, în schiță, se referă la sensurile desprinse din celelalte trei.

În discursul său, pr. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban a „explorat” înțelesurile inimii prin prisma civilizațiilor egipteană, ebraică și grecească, elucidate de cîte un reprezentant al fiecăreia. În primul rînd, acesta a vorbit despre inimă, care reprezenta ceva mai mult decît un organ. Pentru unele popoare, „tristețea e văzută ca un rău al inimii, orgoliul e considerat o inimă semeață”. Profesorul s-a referit la unul dintre studiile lui Antoine Guillaumont, din anii ’50, dedicat inimii și care tratează comparat tema conferinței – „omul inimii sau omul cu inimă este omul inteligent, care înțelege”. El a mai apreciat că inima ocupă un loc central în credința tuturor popoarelor.

Sensurile metaforice ale inimii aproape că au dispărut, cuvîntul fiind înlocuit cu alte noțiuni (suflet – psyche, din greacă). Însă, potrivit profesorului Tătaru-Cazaban „inima revine în atenția publicului, în urma traducerii Vechiului Testament în greacă”. Cei care au tradus din ebraică în greacă, întîlneau cuvîntul „inimă” cu o conotație intelectuală și au încercat să traducă sensul, fapt care le-a reușit de multe ori.

A fost  evocat și numele altui autor grec, Filotei Sinaitul, care spunea: „Harul Duhului Sfînt locuiește în inimă de la botez”. Acesta susținea faptul că „atenția și rugăciunea zilnică se aseamănă carului de foc al lui Ilie”.

În încheiere, pr. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban a evocat cele cinci sensuri ale inimii: centralitatea inimii, sensul global al acesteia (memento), inima ca loc al experienței (cunoaștere spiritituală), prezența transcendenței în noi și inima ca loc al fecundității și ospitalității spirituale.

Acesta a pus capăt discursului printr-o secvență a Sfîntului Macarie Egipteanul: „Ce s-a petrecut după experiența răstignirii? S-a petrecut că harul pe care l-am primit are o putere atît de mare, încît îmi transformă în inima cea a unui copil care nu mai poate să judece pe nimeni.”

Premiat cu distincția pentru „profesorul asociat al anului 2022 în domeniul științelor umaniste”, pr. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban este cadru didactic în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Neogreacă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Din 2018, acesta susține o rubrică bilunară de cultură și spiritualitate în săptămînalul „Dilema”.