Conferinta nationala „Text si discurs religios” a debutat vineri, 12 noiembrie incepand cu ora 10.00, in Aula Magna „Mihai Eminescu”, din incinta Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. La deschidere au fost invitati I.P.S. Teofan Savu, Mitropolitul Moldovei si al Bucovinei, P.S. Petru Gherghel, Episcopul Diecezei Romano-Catolice din Iasi, Acad. Razvan Theodorescu, membru al Academiei Romane, prof. univ. dr. Pr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Lucian Blaga”din Sibiu si prof. univ. dr. Vasile Isan, rector al UAIC Iasi, moderatorul conferintei.

In discursul introductiv, acesta a multumit atat invitatilor sai cat si celor prezenti in sala si nu a uitat sa precizeze ca „traiesc emotia participarii la o conferinta inedita si bucuria de a asista la formarea unei traditii”. Totodata, rectorul a mentionat ca evenimentul aflat la a treia editie are o dubla semnificatie, academica respectiv spirituala si vine in continuarea manifestarilor stiintifice destinate „cinstirii jubileului universitatii noastre”. Pentru a-si incheia interventia intr-o nota „degajata”, acesta a subliniat ca „rectorii universitatilor vorbesc mult si fara rost, important este ca o fac tare si convingator”. In continuare, I.P.S. Teofan Savu a subliniat importanta implicarii afective si eficiente in organizarea unei astfel de manifestari, care urmareste „marturisirea cuvantului”. Prin intermediul citatelor biblice mitropolitul a vorbit despre puterea cuvantului, amintind ca „la inceput a fost Cuvantul si toate prin El s-au facut”. Clericul a dezvoltat subiectul, mentionand ca din perspectiva cunoasterii in mod real, cuvantul biblic il situeaza atat pe „rugator” cat si pe cercetator in universul spiritual. De asemenea, acesta a adus in discutie triada „cunoastere – iubire – libertate”, cea care face posibila marturisirea adevarului.

Sirul dezbaterilor pe tema legaturii dintre cuvant si textul religios a fost continuat de P. S. Petru Gherghel, care si-a inceput alocutiunea prin referirea la semnificatia profund religioasa a poeziei „Inscriptie pe Biblie”, semnata de Tudor Arghezi. In spiritul celor spuse anterior, episcopul a tinut sa precizeze din nou ca simpozionul „se inscrie minunat” in seria de celebrari si rememorari dedicata sarbatoririi Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, „acest forum de cultura al Iasului”, adaugand ca dovada preocuparii continue a universitatii pentru valoarea cuvantului este reprezentata de cuvantul scris, mai exact de existenta volumelor de texte religioase in patrimoniul Bibliotecii Central Universitare „Mihai Eminescu”. In sprijinul ideii sale a mentionat faptul ca, dintre cele 2300000 de carti aflate in inventarul bibliotecii 2919 sunt reprezentate de lucrari religioase si peste 1924 dintre acestea se refera la textul biblic. In finalul cuvantarii, clericul a vorbit si despre Biblia de la Blaj, din 1795 aparuta sub domnia lui Petru Pavel Aron. Lucrarea reprezinta „un material de analiza si cercetare, un subiect de investigatie filologica”, deoarece a aparut in perioada afirmarii limbii romane ca limba de sorginte latina.

Trecerea de la discursul episcopului la cuvantarea prodecanului Facultatii de Litere, prof. univ. dr. Lacramioara Petrescu a fost facuta de Vasile Isan, care le-a reamintit celor prezenti in sala ca legatura dintre text si discurs religios este asemanatoare celei dintre stiinta si arta. In acest sens, Lacramioara Petrescu a conchis ca „lucrarile prezentei conferinte se dedica citirii impreuna a textului sacru”.

In continuare, registrul discutiilor a fost particularizat de Razvan Theodorescu, cel care a vorbit despre „Text si imagine in vechea civilizatie a romanilor”. Discursul sau s-a bazat pe ideea ca „exista un paralelism cultural fundamental intre a scrie si a vedea”. Ca o completare, acesta a mentionat ca infdiferent de limba in care lucrurile se exprima, in comunicarea orala si scrisa exista o anume topica, asa cum si in vizualitate exista mereu un detaliu. In acest sens, in civilizatia romaneasca au existat patru etape fundamentale. Prima perioada ( sec. XIV – XV) se caracterizeaza prin solemnitate si este reprezentata de epoca bilingva slavo – romana, cand „se gandea intr-o limba si se exprima in alta”. Daca in scris putea fi remarcat ritmul lent si elogial, reprezentativa fiind „Scrisoarea lui Neacsu”, vizualitatea era dominata de neglijarea detaliilor numarul redus al personajelor, lapidaritatea frescelor, semnificativa in acest sens fiind pictura Manastirii Voronet. In secolul al XVI-lea incepe sa apara ideea de poveste, evidenta in „Invataturile lui Neagoe Basarab”. In ”epoca narativa” se remarca aglomerarea de epitete si cresterea numarului de personaje in pictura exterioara, fapt evident in cazul Bisericii de la Arges a lui Neagoe Basarab. Etapa „tactila” a civilizatiei romanesti se caracterizeaza prin fraze dinamice, progresive, scrise in limba romana, materialitatea limbii si a imaginilor, deoarece „vazul asaza gandul”. In domeniul vizualitatii, semnificativa este arhitectura brancoveneana si aparitia pentru prima data a termenului de „palat”, care desemna „rezidenta familiei regale”. Sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea marcheaza epoca decorativismului in vizualitate si a oralitatii in textul scris.

In finalul alocutiunii, academicianul a atras atentia asupra modului in care romanii au invatat sa vorbeasca si sa priveasca, precizand ca starea actuala a  culturii este cauzata de faptul ca „Romania s-a mitocanizat”. Un exemplu concret in acest sens sunt telenovelele, un simbol al unei vizualitati decazute care corespunde unei scrieri decazute.

O posibila solutie a acestei „boli de viziune” a oferit-o prof. univ. dr. pr. Vasile Mihoc, prin intermediul prezentarii cu titlul „Logos, Scriptura si vindecarea cuvantului”, marturisind inca de la inceput ca „preocuparea mea de o viata este cuvantul Scripturii”.

Spre deosebire de inceputul optimist si solemn al conferintei, finalul acesteia a fost marcat de interventia grava a rectorului UAIC, care a subscris la reprosul academicianului si a reamintit tuturor ca „am devenit de o buna bucata de vreme o natiune de scriitori si vorbitori, dintre care foarte putini mai citesc”.

Elena Gherasim

Ramona Balaban