Azi, 23 mai a.c., de la ora 18.00, la Libraria „Orest Tafrali” a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), a avut loc o dezbatere despre opera lui Ioan Petru Culianu si aspectele mortii sale, cu prilejul  implinirii a 20 de ani de la asasinarea acestuia in Universitatea din Chicago.

In deschiderea evenimentului, prof. univ. dr. Nicu Gavriluta, decan al Facultatii de Filosofie si moderatorul dezbaterii, a amintit de multiplele manifestari organizate in memoria lui Culianu, in aceasta perioada, cele de la Cluj, Londra si Milano. „Iata ca in acest moment si la Bucuresti are loc o manifestare asemanatoare dedicata lui Ioan Petru Culianu, tot despre eros si magie, organizata de Horia Roman-Patapievici.  Asta incercam si noi, aici la Iasi, iar ceea ce ne-am propus noi, in aceasta seara, este sa discutam despre circumstantele asasinarii lui Culianu si cum s-au reflectat acestea in opera lui”, a precizat prof. univ. dr. Nicu Gavriluta.

Cartea lui Patapievici se bazeaza pe o aberatie absolut perversa

In prima parte a discutiei, s-a vorbit despre ipotezele lansate asupra asasinatului scriitorului, insistindu-se pe cele de ordin politic. „Ipoteza de asasinat politic s-a tras prin eliminare – n-a fost jaf, n-a fost sinucidere. Sigur ca au fost piste false, intoxicari diverse, dar cum putem da o acoperire metafizica unui asasinat? Horia Roman Patapievici, in cartea sa Ultimul Culianu, pune o lentila blagiana asupra cazului, insa este o impietate si un sacrilegiu sa presupui ca un asasin ordinar poate fi un mesager al Marelui Anonim. Dupa mine, aceasta carte se bazeaza pe o aberatie absolut perversa”, a punctat scriitorul Dan Petrescu, editorul operelor lui Culianu. Acesta a mai criticat si sistemul justitiar din America, punind la indoiala certitudinea investigatiilor facute pina in prezent: „Americanii nu au facut mare lucru in acest caz, cu toate ca de 20 de ani tot zic ca cercetarile continua”.

Blamind aceeasi ineficienta a sistemului american de justitie, prof. univ. dr. Liviu Antonesei si-a amintit de modul in care a primit vestea mortii lui Culianu. „Prima data cind am auzit vestea mortii lui Culianu a fost de la un prieten de la BBC. Acolo informatia se raspindise foarte repede. Mi-au trebuit citeva secunde sa ma adun. Cind insa mi-a zis cum a fost impuscat, cu un glont in cap, i-am zis clar ca modelul crimei era de tip securist. Daca eu, care eram un pustan pe vremea aia si am facut aceasta analogie, cum de cei de la FBI, nici pina acum, nu au reusit sa descopere? Asta nu pricep eu”, a precizat indignat acesta. In continuare, prof. univ. dr. Stefan Afloroaiei a subliniat efectele asasinatului reflectate in opera scriitorului, afirmind ca „un astfel de eveniment te marcheaza foarte serios, iar datele lecturii se schimba automat. Nu mai ai cum sa uiti ce s-a intamplat cu autorul”.

Culianu este un autor care se citeste mult astazi

Urmind directia indicata de acesta, prof. univ. dr. Nicu Gavriluta si-a indreptat discursul spre opera culiana, prezentind citeva dintre lucrarile autorului, intre care „Jocurile mintii”, „Eros si magie in Renastere”, „Gnozele dualiste ale Occidentului”. „Daca progresele facute pe parcursul anchetei de catre FBI nu se observa, acest lucru nu este valabil si in cazul recuperarii operelor lui Culianu”, a atras atentia prof. univ. dr. Liviu Antonesei. In completarea acestuia, Stefan Afloroaiei a vorbit despre „maniera neclasica a scriitorului, prin care a oferit noi piste de cercetare, prin modul in care isi punea problemele”. Acesta a precizat faptul ca „desi cititorul de astazi este destul de pretentios, Culianu este un autor care se citeste mult. Se citeste pentru ca paginile lui te atrag catre o anumita problema. Are un stil cu totul deosebit, scrisul este literar si comporta foarte multa libertate. Liberatatea de expresie si maniera analitica foarte reusita se intalnesc perfect”, a remarcat profesorul.

Catre final, s-a discutat si despre relatia de discipol-mentor dintre Culianu si Mircea Eliade, aducindu-se in prim plan comportamentul instabil al acestuia din urma, mai precis, inclinatiile legionare ale lui Eliade. „Cu toate acestea, nu ne-am propus sa vedem pe cine lasam in istoria literaturii si a religiei, ori pe Culianu, ori pe Eliade. Fiecare au adus contributii importante”, a concluzionat prof. univ. dr. Nicu Gavriluta.

Roxana Maciuca

Simona Tutu