(GENERAL, 7.00) – “CUZA” – ISTORIE – COMUNICARI / Cercul Studentesc de Istorie Medievala si-a reluat activitatea.
(CUZANET, Iasi, 18 mai) – Cercul Studentesc de Istorie Medievala a organizat ieri, 17 mai, o sedinta de comunicari sustinute de Ana – Maria Moisuc si Iulian – Marcel Ciubotaru.
In lucrarea “Rolul vesmantului in societatea medievala”, Ana – Maria Moisuc a pornit de la inceputurile lumii, facand referire la aparitia vesmantului inca din momentul izgonirii lui Adam si a Evei din Rai, desi in forma rudimentara. In principal, rolul vesmantului este cel de protector al trupului si scut impotriva intemperiilor. “Haina a fost privita din dubla perspectiva: dar divin si infamie si decadere umana, ca pedeapsa pentru pacatul neascultarii savarsit”, a precizat Ana – Maria Moisuc.
Rolul vesmantului in societatea medievala
Printre rolurile pe care vesmantul l-a avut in societatea medievala se numara si delimitarea intre sexe, varste, ranguri sociale sau statute matrimoniale. Spre exemplu, femeile necasatorite purtau pe cap o cununa de flori si aveau parul impletit, iar cele maritate aveau mereu capul acoperit. De asemenea, reprezenta trecerea de la o etapa la alta sau anumite stari sufletesti: dupa terminarea cununiei religioase, mireasa isi acoperea fata, iar starea de doliu era sugerata atat de hainele negre, cat si de parul despletit al femeilor, care isi acopereau capul cu basmale. Inca din perioada medievala, fiecare natiune a cautat anumite elemente vestimentare care sa o reprezinte, lucru care a dus la importanta portului national.
In incheierea discursului, Ana – Maria Moisuc a subliniat ca cea mai importanta valoare a vesmantului este functia sa simbolica, precum incoronarea sau numirea boierilor; acest lucru sugera nu doar numirea in functie a domnitorului, ci si acceptarea sa de catre popor.
Epsicopul Vasile, duhovnicul lui Stefan cel Mare
Cea de-a doua lucrare “Duhovnicii lui Stefan cel Mare: intre realitate si fictiune”, sustinuta de Iulian – Marcel Ciubotaru, il are in vedere pe episcopul Vasile al Romanului, ierarh contemporan lui Stefan cel Mare. “Privindu-l pe duhovnicul lui Stefan prin prisma unor izvoare putine si defectuos pastrate, ne formam o imagine neclara si mult prea sumara a personajului in discutie. Intrucat izvoarele nu sunt atat de numeroase ca in epocile anterioare, nu se cunoaste activitatea lui Vasile inainte de a fi episcop, insa in 1484 se stie sigur ca detinea aceasta functie, pe care a avut-o pana prin 1500”, a declarat autorul lucrarii. Ultima aparitie documentara cu privire la duhovnicul Vasile dateaza din august 1499, ceea ce duce la presupuneri ca aceasta ar fi si perioada mortii sale.
Dincolo de actele care amintesc succinta informatie referitoare la duhovnicul lui Stefan cel Mare, care nu releva decat intr-o mica mica masura autoritatea spirituala a acestuia, descoperim un personaj exceptional, un adevarat impaciutor al domnului Moldovei, care a contribuit la formarea uneia dintre cele mai importante personalitati ale neamului romanesc.
La finalul sedintei, cei care au participat de Cercul Studentesc de Istorie Medievala au fost invitati sa adreseze intrebari sau sa aduca sugestii si completari comunicatorilor. / Cristina Purice, Eliza Apascaritei
Niciun comentariu