(GENERAL, 08.00) ARTE – ION CARAMITRU-  INTERVIU / "Teatrul este o institutie libertina" – interviu cu Ion Caramitru.
(CUZANET, Iasi, 21 octombrie) – In urma cu 66 de ani, pe 9 martie 1942, la Bucuresti se nastea, intr-o familie de macedonieni, indrumatorul a zeci de generatii de actori. In mijlocul revolutiei de la ’89  sau pe scenele teatrelor din intreaga lume, Ion Caramitru scrie istorie chiar sub ochii spectatorilor. Pe 20 octombrie a.c., in Amfiteatrul “George Enescu” al Universitatii de Arte din Iasi, marele actor  isi completeaza CV-ul cu distinctia de Doctor Honorius Causa, alaturi de titlurile de Cavaler de Onoare al Ordinului Literelor si al Artelor in Franta(1997), Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic pentru activitatea culturala romano-britanica, decorat de insasi Regina Elisabeta a II-a (1995).

CUZANET: Ca presedintele al Uniunii Teatrale Romane si al Teatrului National din Bucuresti, considerati ca succesele teatrului romanesc apasa pe umerii dumneavoastra ?
ION CARAMITRU: Teatrul este o institutie libertina, o antrepriza de care se ocupa artisti cu autonomie si  personalitate, care se simt frustrati si controlati, care au nevoie de libertate de creatie. Fiecare spetacol de teatru, daca vorbim de teatru romanesc ca o institutie stabilizata, este o suita de evenimente stabile care se produc aleatoriu. Fiecare spetacol de teatru este un proiect, pe cand un spetacol este o antrepriza, in care isi dau mana si isi pun la un loc talentul un numar de artisti. Sigur ca pot contribui la succesul sau existenta teatrului romanesc, insa nu poti stii niciodata daca un spetacol este bun sau rau decat in seara premierii cand piesa intra in contact cu publicul si vezi reactia acestuia. Prin cointeresarea materiala, prin sustinerea unei antreprize de acest tip, care poate fi de mai multe feluri, UNITER nu administreaza institutii, UNITER-ul este o asociatie de indivizi unde isi fac loc diverse persoane care completeaza aceasta asociatie. Deci , dupa parerea mea, teatrul romanesc, generic vorbind, este un fenomen foarte complex care nu are o unitate de monolit si care reprezinta o ambianta creatoare de care trebuie sa ne ocupam.
CUZANET: Comunismul este regimul care  schingiut evolutia teatrului si a filmului si care a fortat multi artisti sa traiasca un cosmar al carierii lor. La 22 decembrie 1989 alaturi de Mircea  Dinescu anuntati caderea regimului Ceausescu. Cum v-ati simtit in urma prabusirii acestui regim si cat de mult se mai vad cicatricile acelei perioade in teatru de stazi ?
ION CARAMITRU: Atentie! Vorbim despre sistemele totalitare si trebuie sa vorbim despre un paradox. De cate ori un regim devine tiranic, rezistenta la sistem produce valori. Nu vreau sa ma refer acum la Romania, dar va reamintesc de faptul ca Rusia tarista, un sistem atat de totalitar, a produs un actor: Ivo Gagal, are in acea perioada a platit cu viata curajul lui de a ataca sistemul. Sa ne amintim de Imperiul Britanic si de aparitia lui Jonathan Swift, care, cu "Gulliver", a realizat o rezistenta la sistem. Mai putem vorbi si de Romania perioadei comuniste si ceausite cand teatrul a reprezentat singura oaza, singura insula de libertate pe care cenzura o permitea. Pentru ca nu puteau sa atace pana la esenta marile texte clasice: Shakespeare nu putea fi cenzurat pur si simplu. Si atunci sistemele totalitare prin valori neasteptate reusesc sa intretina speranta de mai bine pe care populatia nu o prea avea. Noi toi speram ca vom scapa de comunism si ne sprijineam in arta. Circulau filme pe casete, pe care le vizionau familiile de la zece seara pana la sapte dimineata. Spetacolele de teatru reprezentau unele dintre ele oaze de meditiatie si de rezistenta. La cinema era mai complicat, pentru ca cinematograful era mai usor de cenzurat. Se introducea foarfeca care taia secventele neconforme… Literatura cu toata cenzura mai strecura destule sperante printre cuvinte.
CUZANET: Ce s-a intamplat dupa caderea regimului lui Ceausescu?
ION CARAMITRU: Sistemul care s-a instaurat dupa ’89 a fost un sistem democratic, cu libertati absolute care a creat monstri. Numarul unu este televiziunea ”Televiziunea de consum”, cum ii spun eu, este un monstru in permanenta dezvoltare. Acest canal nu face decat sa urmareasca rating-ul, ducand evenimentele de joasa speta sa fie receptate in intimitate, in locuintele telespectatori, acestia lasandu-se cu usurinta inselati de lucrurile care se prezinta. La o cultura reala, o cultura importanta au acces foarte putini oameni. In teatru, intra oameni care sunt familiarizati cu fenomenul acesta. La TV insa, contactul este nemijlocit, acolo este buba numarul 1 a culturi romanesti.
CUZANET: Cine are acees la aceasta cultura reala?
ION CARAMITRU: Eu vorbesc de public. Sper sa fie din generatia tanara acele persoane, care sa se simta fristrate de aceasta ingerinta a submediocrului reprezentata de televiziunea romana.
CUZANET: Istoria politica este astazi o  "cutie neagra" a tarii, pe care, analizind-o, poti afla cauza situatiei actuale . Cum putem defini politica astazi ?
ION CARAMITRU: Politica de astazi este un compromis permanent, continuu. Intre diferentele orientari cel putin teoretice care oriunde in lume creeaza ambianta politica: stanga si dreapta, centru si extrema; in Romania lucrurile sunt mai originale, extrema se indreapta spre centru iar centru se indreapta spre extrema s.a.m.d. Ramane un singur partid onorabil care s-a retras si voit si nevoit din sistemul politic, care poate asigura moralitatea gestului politic si care este PNTCD-ul. Acesta a fost un partid ruinat si distrus de fostii  comunisti, securisti prin infiltrare si joc politic, dar care  pastreaza intacte principii de bine ale neamului romanesc. A fost materializat in istorie prin Marea Unire, prin declaratiile profunde anticomuniste, prin apartenenta la moralitatea crestina.
CUZANET: Scena teatrului reperezinta pentru multi artisti o a doua casa si uneori o a doua familie, dar scena politica ce reperezinta pentru dvs?
ION CARAMITRU: Eu am ajuns in politica datorita faptului ca am iesit pe strada la Revolutie si mi-am asumat si riscul de a muri, dar si speranta de a schimba lumea. N-am murit, n-am fost ranit, n-am certificat de revolutionar, am refuzat complet aceasta aiureala politica. Am construit  si Asociatia Revolutionara fara privilegii pentru ca noi nu am facut revolutia ca sa ne scutim de impozite sau sa castigam spatii comerciale, ci ca sa ne eliberam de sistem… si am reusit. Nu mi se pare moral si important sa primim privilegii pentru acest gest, mai ales daca n-am murit si n-am pierdut oameni dragi in revolutie. Pe de alta parte, n-am incotro, trebuie sa recunosc ca revolutia la care eu am participat nu a reusit, revolutia la care au participat fosti comunisti a reusit si nu in ultima instanta , ceea ce se intampla astazi , confiscarea vieti politice economice de catre fostii momenclaturisti si securisti, este o realitate. Cred ca societatea romaneasca de maine trebuie sa gaseasca o sursa pentru a se elibera de aceste constrangeri.
CUZANET: In lupta cu celebritatea ati reusit sa castigati de fiecare data si chiar pe mai multe planuri . Exista notiunea de "repros" sau "resentiment " in nucleul celebritatii dvs?
ION CARAMITRU: Inanite de ’89, in interviuri  eram intrebat obsesiv: "Ce reprezinta teatrul pentru dumneavoastra?” Eu raspundeam intotdeauna: "O sansa de a suprevietui”. Am supravietuit sistemului comunist prin teatru fara sa fac compromisuri, eram liber in sinea mea jucand Shakespeare sau recitand poezii de Eminescu. In acest mod ma simteam mult mai util si mai liber decat daca as fi facut politica comunista.
CUZANET: Eminescu a cercetat dialectul aroman, dialect pe care dumneavoastra l-ati invatat inca din copilarie de la cei doi parinti macedo-romani. De unde atata "sete" pentru creatia sa?
ION CARAMITRU: Pe Eminescu l-am invatat in liceu de la profesorul meu de Limba romana, Vladimir Dogaru, care era un impatimit al acestui geniu al poeziei romanesti si care ne-a pus in contact cu sublimul literar al scriitorului. De acolo pleaca tot si de la sensibilitatea mamei mele care era si ea atrasa de opera acestuia. Despre scriitorul, filosoful, poetul si eseistul Mihai Eminescu putem vorbi la nesfarsit. Din liceu si pana astazi n-am incetat sa-l studiez , sa-l cercetez, sa-l caut, sa ma identific cu el, sa dezvolt teme aparent disparute din estetica lui pentru a-i transpune operele lui in scena.
CUZANET: Omul de teatru Ion Caramitru este umbrit de regizorul Caramitru?
ION CARAMITRU: Nu. Eu fac regie in timpul meu liber, dar sunt in principal actor.
CUZANET: Ce pregatiti acum iubitorilor de teatru ?
ION CARAMITRU: Chiar saptamana aceasta va vea loc la Teatrul National din Bucuresti o premiera. Este vorba de un spectacol cu titlul “Sapte dintr-o lovitura”, care l-am comandat  cu text unei autoare tinere, Tia Bugnar, pentru cei sapte absolventi de ultima ora ai Teatrului National. Joi, 23 octombrie spectacol va fi pus in scena. / Dorina Mihaela Tanase, Emilia Alexandra Radu