Întrebarea care, probabil, nu este pusă foarte des, Mai scriem azi despre arta?,este titlul evenimentului care marchează lansarea volumului Schițe critice. 22 de consemnări asupra artei contemporane expuse în România, semnat de conf. univ. dr. Oana Maria Nae. Lansarea a avut loc miercuri, 23 octombrie, în sala „Ion Simionescu” din cadrul Casei Universitarilor Iași. Pe lîngă autoarea volumului, au mai fost prezenți prof. univ. dr. Petru Bejan, prof. univ. dr. Cristian Nae și prof. univ. dr. George Bondor, invitați care au vorbit despre cît de important este să se scrie despre artă.

Discursul a fost deschis de către prof. univ. dr. George Bondor, moderatorul evenimentului. Acesta a punctat că arta a fost întotdeauna însoțită de un discurs, aproape involuntar, care poate fi sau nu dependent de memoria și experiențele trecute ale privitorului. „Ca să reiau un exemplu al lui Kant, dacă atunci cînd rostim cuvîntul cîine, ne gîndim la animalul domestic din jur, ce anume ne face să ne gîndim la un cîine prietenos sau la unul neprietenos, pe care îl percepem ca pe o amenințare? Niște imagini mentale pe care noi le avem”. Acesta a mai explicat cum percepția fiecăruia schimbă înțelesul artei și a tabloului privit, cum traume sau experiențe plăcute din trecut afectează viziunea individuală asupra artei.

În continuare, prof. univ. dr. Petru Bejan a propus ideea criticii artei. Acesta a punctat o lipsă de critici ai artei competenți, subliniind cît de importanți sînt aceștia pentru procesul artistic și pentru dezvoltarea artistică. A mai notat și faptul că nu sînt suficiente doar competențe în domeniul artei sau al istoriei pentru a-ți asuma titlul de critic al artei și a explicat faptul că mulți critici mari au venit din zona literară sau filozofică. „ De ce mai scriem despre artă? Întrebarea e retorică și nu pot să nu răspund într-o manieră convenabilă. Scriem despre artă pentru că arta în sine e provocatoare, te scoate din inerție, din indiferență. Nu poți să rămîi indiferent atunci cînd ai de-a face cu oferte de ordin artistic.”.

Prof. univ. dr. Cristian Nae a ridicat o altă problemă: în loc să răspundă la întrebarea „de ce scriem despre artă?” a preferat să răspundă la întrebarea „ce scriem despre artă?”. „Putem scrie mai multe tipuri de texte, pe de-o parte texte academice, de o anvergură mai amplă, care pot fi istoriografice, pe de altă parte, am scris, spre exemplu, critică de artă în reviste specializate. Atunci am scris pentru că mi se părea important să consemnez un anumit tip de practică artistică, care aducea un element de autenticitate într-un anumit peisaj artistic, care ridica probleme și care necesita un dialog”. Acesta a povestit din experiențe personale, cum unele galerii de artă pot fi atît uluitoare cît și dezamăgitoare, încît i-au stîrnit dorința de a-și scrie uimirea sau frustrarea într-un mod cît mai rapid și concis.

Finalul discursului i-a aparținut autoarei, Oana Maria Nae, care a povestit parcursul prin care a trecut pentru a scrie acest volum. „Este, de fapt, format din niște fragmente adunate în șapte sau opt ani; sînt niște texte pe care le-am pornit ca pe niște exerciții, am vrut să îmi asum această provocare de a scrie despre artă”. Ea a povestit cum s-a inspirata din multele expoziții la care a luat parte în București, Iași și în restul țării, unele mai neconvenționale, altele poziționate în spații neobișnuite, care au reprezentat provocarea de a descifra, de a descoperi.

Sursă foto: www.facebook.com

.