Am început prima dată să împachetez dorul pentru mama și tata. Apoi multe haine groase, c-am auzit că e frig prin cămin: capotul preferat, șosete lungi și groase, căciulă, geacă. Îmi mai trebuie ceva? Da, ibricul și cafeaua. Cum aș putea altfel să rezist oboselii, cînd colega de cameră face gălăgie la 7 dimineața? Mama vine tare din urmă: „Fii atentă, fată, îți trebuie vreo tigaie să-ți faci mîncare, lingură, furculiță, farfurii, boluri, altă cratiță pentru paste, altă ulcică. Eu n-o să mai fiu acolo să-ți fac mîncare.”
Stai, ce?
Buimacă pînă peste cap dau o căutare pe Tiktok să văd cum locuiesc studenții în cămin. Promițător la prima vedere. Unul zice că e bine, altul nu găsește diferența între o cameră de cămin și o cameră de penitenciar. Scroll, scroll, scroll. Am dat scroll vreo șapte ore. A fost un nor negru deasupra capului meu o zi întreagă, cînd am realizat că nu voi mai fi singură în camera mea să învăț, ba mai mult, o voi împărți cu două sau trei fete; că dimineața mă voi trezi cu fețele străine ale colegelor de cameră și ale celor din administrația căminului…Gînduri…
Cred că îmi trebuie un kit de supraviețuire în cămin. Ce îmi trebuie pentru o răbdare de fier? Nimic. Asta am dobîndit-o în timp. Dacă n-ai avut frați mai mici, cu siguranță vei simți asta cu unii colegi de cameră. Mi-am luat o pereche de ochelari de somn și bine am făcut – razele de soare îmi dădeau trezirea înainte celor patru alarme pe care urma să le aud. Mi-am mai luat și căști – urechile mele au auzit lucruri ce nu credeam că există. Nu am uitat să-mi fac relații cu vreun șofer de la autogară – să aibă grijă de pachetul trimis de acasă în care se află multe, multe borcane. Nu trebuie exagerat cu zacusca, căci nu e chiar așa. Se consumă, dar unii preferă patul.
Cred că cel mai important kit de supraviețuire se ascunde în calitățile personale de acomodare și deschiderea față de noi oportunități. Locuitul la cămin îți oferă mai multe șanse: prietenii pe viață (poate o să fii naș/ă de botez sau cununie), să te descoperi pe tine ca om și să realizezi că nicăieri nu este ca acasă.
