Eu n-am fost admisă la facultatea de jurnalism din prima. Dar chiar și Andreea Marin spunea că viața este plină de surprize. În liceu, citeam presa de peste Prut. Îmi luam notițe, într-un caiet pe l-am numit Caiet pentru expresii frumoase, fiind inspirată de romanul Exuvii de Simona Popescu. „Dilema Veche” a fost acel imbold să urmez facultatea de jurnalism în România. Voiam să fiu Cătălin Ștefănescu, Viorel Ilișoi, Ana Maria Sandu, Adina Popescu și Selma Iusuf. Îi priveam pe jurnaliști ca pe niște oameni care cunosc totul și oricînd. Am vrut și eu „să știu totul”.

Emoție mai mare decît atunci cînd mi-am văzut semnătura pe un articol? N-a fost. M-am așezat în mintea celor cu care am stat de vorbă, atunci cînd am realizat interviuri. M-am provocat să scriu cu măiestrie despre orice, să dau formă ideilor. A trebuit să fiu prima care ajunge la un eveniment și ultima care pleacă de acolo, că „așa-i legea”.

Am observat o uriașă creștere personală și profesională. Mi-am format conștiința propriului destin. Au existat gînduri de a lăsa totul de-o parte. Dar cînd vrei să te oprești, nu poți, și cînd poți să te oprești, nu vrei. Scrisul te disciplinează. Pentru că știu să mă informez, simt că nu-mi duc traiul în inerție. În vacanțe, întoarcerea acasă însemna să aud de la cei din jur: „Cînd faci un interviu și cu mine?”, „Cînd o să te vedem la televizor?”. Sau, de la oameni cu care m-am intersectat întîmplător: „Interesantă profesie ți-ai ales”, și „De la ce post ești?”.

Facultatea te pregătește pentru viitor, numai dacă îți dai și singur teme pentru acasă. Adică trebuie să-ți dedici zilnic timp pentru a citi presă locală, națională, de peste ocean. Profesorul Condurache a punctat la un moment dat: „Jurnaliști nu vă facem noi, jurnaliști vă faceți voi” și „N-ai ce căuta în meseria asta, dacă nu iubești oamenii”. Am fost îndemnați să scriem astfel încît să fim înțeleși și de un academician, și de un taximetrist. N-o să dispară nicăieri dorința oamenilor de a citi o poveste. Supraviețuim prin povești și prin discuții.

Îi mulțumesc lui Cristian Sbîngu de la TVR Iași, care m-a provocat să iau camera în mînă și să spun o poveste printr-un singur cadru. Violetei Gorgos, căreia i-am fost asistentă cînd realiza emisiunea „Identitate Basarabia”. I-am descoperit măiestria de a regiza și de a pune întrebări, astfel încît să scoată la iveală ce-i mai valoros din invitații ei.

Jurnalismul este o meserie în care și-au dat întîlnire toate celelalte meserii. Simt că m-am format nu numai ca jurnalist, ci și ca om de comunicare, fotograf, designer, realizator de podcast, realizator de reportaje și de filme documentare.

Încă un gînd și apoi vă las. N-am fost greierul care a cîntat toată vara. Am de gînd să practic meseria asta, îndată după absolvire. Poate este un avînt tipic vîrstei, dar sînt visătoare, hotărîtă, și motivată să mă dedic acestei meserii, cu tot ce presupune ea. Ce a fost mai ușor, a trecut. Chișinău, see you soon!