Joi, 9 mai, în librăria Cărturești Palas din Iași, a avut loc o întîlnire-dezbatere cu scriitoarea Gabriela Adameșteanu. Discuția s-a conturat în jurul personajului central al tetralogiei autoarei, Letiția Branea. Alături de Gabriela Adameșteanu au participat la dezbaterea moderată de jurnalista Violeta Cincu, cercetătoarea Andreea Mironescu și prof. univ. dr. Bogdan Crețu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și poetul Șerban Axinte.

Prima provocare adresată invitaților de către Violeta Cincu a fost aceea de a descrie într-un singur cuvînt opera invitatei. Sarcina nu a fost una ușoară: Bogdan Crețu a recunoscut că nu poate folosi un singur cuvînt, spunînd că opera Gabrielei Adameșteanu vorbește „despre cît de adînc, poate chiar definitiv, sîntem înșurubați în trecut, despre cît trecut e în prezentul nostru, despre cum nu putem fugi, pînă la urmă”. Andreea Mironescu a ales un cuvînt ceva mai „tehnic”, și anume „rizomatic”, „pentru că opera Gabrielei Adameșteanu are o structură subterană”. Mai mult, aceasta a marcat că scrierile i-au schimbat viața în bine, fiind „un model de roman al memoriei”, „foarte angajat în istorie, în social și în modul în care trecutul este în continuu rescris și, prin urmare, foarte prezent, impregnat în țesătura socială și în viețile noastre”. Pentru Șerban Axinte, cuvîntul a fost „provizorat” (de asemenea, titlul unuia dintre romanele autoarei, n.r.), „un cuvînt total”, în care se simt „memoria și mișcarea memoriei”. Mai apoi, scriitoarea însăși a intrat în joc, alegînd cuvîntul „firesc”, cu sensul de autenticitate, pe care a încercat întotdeauna să o cultive în crearea personajelor.

Discuția s-a concentrat, mai apoi, pe personajul central al seriei de autor, Letiția Branea. Bogdan Crețu a recunoscut că o preferă pe eroină în tinerețe, fiindcă varianta sa mai în vîrstă „joacă mărunt, n-are curaj să se confrunte”, pe cînd cea tînără „își dă seama că numai asumîndu-și un punct de vedere, apărîndu-și un coleg într-o ședință de partid, poate să se elibereze de frică”.

Alte subiecte importante din cadrul dezbaterii au fost rolul concomitent al istoriei și al actualității în romanele Gabrielei Adameșteanu. Pe de o parte, contextul istoric construit de autoare este atît de bogat, încît criticii occidentali se pierd în detaliile date. Pe de altă parte, autoarea se axează mai mereu pe actualitate, însă, pînă la apariția romanelor, devin deja de domeniul trecutului.

Andreea Mironescu a punctat, prin prisma cercetărilor pe care le realizează, că romanele scriitoarei au o priză directă la actualitate, pe care, în general, scriitorii bărbați nu au avut-o. Mai mult, se pare că romanul „transgenerațional”, de familie, abordat și de Gabriela Adameșteanu, este un gen abordat mai mult de femei.

Încercînd să găsească un unghi de abordare a romanelor pentru liceeni, Bogdan Crețu a remarcat că „tinerii se caută pe sine în cărți”, ceea ce face romanul Drumul egal al zilelor noastre (parte din tetralogia anterior menționată, n.r.) o operă potrivită pentru ei, fiind „o probă de asumare a libertății”.

Provocată de moderatoare să propună un subiect pentru examenul de bacalaureat care să aibă la bază opera Gabrielei Adameșteanu, Andreea Mironescu a sugerat că romanele ar putea susține un eseu despre traumele create involuntar de părinți copiilor.

În final, întrebată de o cititoare din public dacă o deranjează că i se tot reinterpretează personajele sau romanele, scriitoarea a răspuns categoric negativ, considerîndu-se un autor norocos. Ea consideră că tot ceea ce se spune despre opera sa este relevant, mai ales datorită pasiunii sale pentru critică literară.

Gabriela Adameșteanu (n. 1942) a fost redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1965-1984) și la Editura Cartea Românească (1985-1990), redactor-șef al revistei „22” (1991-2005) şi al suplimentului „Bucureştiul cultural” (2005-2013). Scriitoarea a fost decorată cu ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2014) și a primit numeroase premii, cel mai recent fiind Premiul de Excelență, acordat de Radio România Cultural (2024).