Într-un oraș care este adesea numit „polul sărăciei” există cîteva obiective turistice cu o valoare istorică impresionantă. Printre cele mai importante se numără și Ansamblul Curților Domnești, care, din anul 2015, a devenit simbolul turistic al Vasluiului. Acesta se situează pe strada Ștefan cel Mare, în imediata vecinătate a Bisericii Domnești „Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul”. „Acest sit arheologic face parte din Lista monumentelor Istorice (cod LMI – VS-I-s-A-06657) şi reprezintă un complex arheologic de tip reşedinţă domnească temporară (sec. al XV-lea şi începutul sec. al XIX-lea)”, după cum susțin cercetătorii Costică Asăvoaie, Mircea D. Matei, Laurențiu Chiriac, Veronica Predoi în Rapoartele arheologice privind cercetarea „Curţilor Domneşti” de la Vaslui, campaniile 1998-2005, publicate în Cronica cercetărilor arheologice din România. După ce vreme de sute de ani existența acestui sit arheologic a fost ignorată atît de autorități, cît și de locuitorii orașului, adevăratul său potențial istoric și turistic a fost scos la lumină odată cu finalizarea lucrărilor din cadrul proiectului „Restaurare, Consolidare și Valorificare Turistică a Ansamblului Monument Istoric Biserica «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul» și Situl Arheologic Zona Curților Domnești Vaslui”.
A fost odată un tîrg moldovenesc
După cum amintește Mihai Costăchescu în Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, prima menţiune documentară despre oraşul Vaslui datează din 1423, cînd este amintit ca martor în divanul domnesc „pan Şerbea ot Vasluia”, într-un act emis de Alexandru cel Bun la 31 martie. Potrivit muzeografului Laurențiu Chiriac, „cea mai importantă menţiune despre acest tîrg este în scrisoarea din 1435, prin care Iliaş-vodă (fiul lui Alexandru cel Bun) îl anunţa pe regele Poloniei că s-a împăcat cu fratele său, Ştefan voievod, dîndu-i acestuia să stăpînească, între altele, «oraşul Vaslui şi ocolul ce ascultă de acest oraş»”.
În lucrarea Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovenești din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, istoricul Constantin Giurescu arată că cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun au ales acest tîrg drept loc de reşedinţă domnească şi chiar capitală a Moldovei Meridionale și l-au considerat un important punct de vamă şi un centru comercial strategic datorită faptului că „Vasluiul se afla la întretăierea unor importante drumuri comerciale – cum ar fi drumul internaţional care lega oraşele galiţiene (Cracovia şi Lembergul) de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă şi era situat la confluenţa rîului Bârlad cu Vasluieţul şi cu Racova”. În plus, „Vasluiul oferea şi un cadru natural propice de dezvoltare urbană, mai ales că vatra tîrgului era amplasată pe terasele înalte ale Dealului Morii – constituind, astfel, o adevărată barieră naturală în faţa atacurilor din exterior”.
În acest context, în jurul anului 1435, în timpul lui Ştefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a fost construită Curtea Domnească, „cunoscută fiind în acest amplasament încă din vremea lui Vasile Lupu, cel care lua măsuri legislative de protejare a lor (în anii 1635 şi 1646)”, chestiune susținută în Documente privind istoria României. Cu timpul, a început să fie folosit pluralul Curțile Domnești, care, potrivit arheologului Laurențiu Chiriac, se referă la „întregul complex unitar al «Curților Domnești» din Vaslui – Curtea Domnească propriu-zisă și Biserica”.
Istoricul și cercetările arheologice de la Curțile Domnești Vaslui
Curtea Domnească a fost construită în perioada 1435-1436, în timpul lui Ştefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun. „Totuşi, există şi ideea – pertinentă, de altfel – că această construcție a Curții ar fi putut fi începută încă din timpul lui Alexandru cel Bun sau chiar de dinaintea domniei acestuia”, susține Laurențiu Chiriac.
Primele sondaje arheologice au fost realizate în 1942, dar abia în anii 1958-1959 și 1976-1988, cu ocazia lucrărilor de amenajare a terasei stadionului orăşenesc, s-au desfăşurat primele cercetări arheologice cu caracter sistematic. Cercetările arheologice au fost reluate începînd cu anul 1998 și s-au finalizat în 2005. Sub fundațiile actualei biserici au fost descoperite două fundaţii suprapuse ale unor construcţii ecleziastice mai vechi. Prima a aparținut unei biserici de plan treflat din timpul lui Alexandru cel Bun sau din timpul urmaşilor săi imediaţi. A doua fundație a fost a unei biserici de plan triconc moldovenesc, construită la 1490, fiind asociată cu perioada ştefaniană.
Azi, vasluienii se mîndresc cu rezultatele acestor cercetări arheologice, multe dintre piesele descoperite putînd fi văzute la Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare”.
Biserica Domnească din Vaslui
În lucrarea Biserica Domnească „Sf. Ioan Botezatorul” din Vaslui, înălțată de Ștefan cel Mare în 1490 – important monument de artă medievală religioasă românească, din „Acta Moldaviae Meridionalis” – Anuarul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, autorii Ion Olaru, Al. Andronic, Mariana A. Zup explică faptul că „Biserica Domnească «Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul» din Vaslui este ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare, datînd din anul 1490, ca paraclis al Curții Domnești, fiind construită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea. După cum rezultă din inscripția votivă originală (aflată pe peretele de apus), biserica a fost zidită în mai puțin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie)”.
Pisania originală a Bisericii Domnești a fost descoperită în anul 1882, pe peretele vestic al acesteia – „Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tăierii cinstitului cap al Sfîntului și slăvitului prooroc, înainte mergător și botezător Ioan. S-a început în anul 6998, luna aprilie, 27, și s-a săvîrșit în același an, septembrie 20”.
Biserica s-a deteriorat de-a lungul vremii, mai ales din cauza cutremurului care a avut loc în anul 1802. În urma acestuia, turla de pe naos s-a crăpat și s-a dărîmat complet în 1818, fiind „refăcută în anul 1820, de către logofeteasa Maria Cantacuzino, soția marelui logofăt Costachi Ghica, proprietarul tîrgului Vaslui în prima jumătate a secolului al XIX-lea”.
Așa cum arată Maria Popa în Monumente istorice din județul Vaslui, Biserici și mănăstiri din eparhia Hușilor, biserica rămîne un monument reprezentativ al arhitecturii din epoca lui Ștefan cel Mare, datorită particularității pronaosului supralărgit, soluție preluată ca model în construirea bisericilor de oraş din vremea marelui voievod.
Cum au ajuns Curțile Domnești atracția turistică a Vasluiului
Ansamblul Curților Domnești din municipiul Vaslui a fost restaurat în perioada 2011-2015, printr-un proiect în valoare de 11,7 milioane de lei. Contribuţia Uniunii Europene a fost de aproximativ 7,6 milioane de lei, a Guvernului României de 1,1 milioane de lei, iar Parohia „Sf. Ioan” Vaslui a contribuit cu aproximativ 3 milioane de lei.
Conform arheologului Laurențiu Chiriac, „despre rolul şi importanţa sitului «Zona Curţilor Domneşti» Vaslui s-a ştiut dintotdeauna, fapt pentru care punerea lor în valoare s-a încercat, de către Primăria Vaslui, chiar la finele veacului al XIX-lea”. Cu toate acestea, zona a reprezentat pentru o lungă perioadă de timp doar o scurtătură spre cartierul Ana Ipătescu și totodată și o adevărată provocare pentru cei ce alegeau acest drum – gropi și șanțuri acoperite cu mormane de gunoaie. De asemenea, arheologul a subliniat faptul că „acest sit arheologic a reprezentat un complex medieval de tip reşedinţă domnească temporară (datînd din sec. al XV-lea şi pînă la începutul sec. al XIX-lea). Aceasta a coagulat întreaga viață a tîrgului Vaslui, prin prezența atelierelor meșteșugărești, a negustorilor, a centrului aulic (cancelariei domnești), dar și a fortificației de apărare și a zidului de incintă. Curtea domnească de la Vaslui a jucat un rol major în efortul de consolidare a Țării Moldovei. Nu trebuie neglijat nici rolul spiritual-ortodox al capelei Curții domnești – biserica domnească «Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul», cea care s-a transformat din biserică domnească într-un locaș de cult al orășenilor”. Așadar, era esențială punerea în valoare, din punct de vedere muzeistic şi turistic, a sitului „Zona Curţilor Domneşti” din Vaslui, care, după o lungă perioadă de încercări eșuate, în anul 2015 a devenit simbolul turistic al orașului.
În prezent, zona „Curților Domnești” este considerată de multe persoane cel mai frumos parc din Vaslui. Este perfect pentru o plimbare relaxantă sau pentru o ședință foto printre zidurile restaurate. Mai ales în zilele călduroase de vară, vasluieni de toate vîrstele aleg să își petreacă timpul liber în locul care cîndva era frecventat doar de oamenii străzii.
Niciun comentariu