Vuietul trenului se pierde prin cîmpia deschisă care înconjoară orașul Vaslui, în timp ce acesta părăsește gara și se îndreaptă spre Iași. Gara rămîne goală, lipsită de orice urmă de om.
Urc pe pasarela care duce spre fostele fabrici industriale gigantice Polirom, acum abandonate. De sus nu se văd foarte multe, dar pentru majoritatea elevilor de liceu cele mai importante priveliști sînt desemnate de cele două direcții în care șinele de tren se pierd în zare. Aceste două direcții reprezintă viitorul. Prima duce spre București, iar a doua spre Iași.
Podul este plin de mesaje de dragoste și de lacăte cu inițialele îndrăgostiților ce au trecut pe aici. Tinerii vin pentru a se plimba și pentru a privi spre zările pe care doresc să apuce după ce termină liceul. Tot de aici se văd și ruinele fostei zone industriale care, în timpul regimului comunist, erau asaltate în fiecare zi de majoritatea populației Vasluiului. Astăzi, acestea stau să se dărîme. Cîteva dintre hangare au fost transformate în service-uri auto și depozite.
Dacă ne abatem de la strada principală a orașului, găsim multe clădiri vechi. Acest contrast arată, de fapt, istoria acestui loc. Denumit de Ștefan cel Mare „Tîrgul nostru”, deoarece Vasluiul era un bun centru pentru comerț, aflîndu-se la intersecția dintre drumurile comerciale, acesta a rămas la același statut timp îndelungat.
Casele mici și strînse într-un loc au fost prezente pînă recent. Schimbarea a apărut odată cu dezvoltarea industrială impusă de comunism
În 1968 a fost supus procesului de industrializare și de atunci acesta a căpătat o altă formă. Dar regăsim și astăzi fragmente ale trecutului prin tot orașul.
Una dintre clădirile care a picat pradă trecerii timpului este Casa Mavrocordat sau Palatul Copiilor, cum a primit denumirea în 1956. Aceasta a intrat în reabilitare în 2009 și de atunci și pînă acum a rămas la fel. Vis-a-vis de aceasta se află stația de autobuz pe care scrie în engleză „Bus” și care a fost revopsită recent, pentru a acoperi urmele comunismului.
La cîțiva metri de Palatul Copiilor se află Centru Civic. Majoritatea activităților orașului se întîmplă aici. Vara, copiii aleargă energic pe lîngă statuia lui Ștefan cel Mare și se pierd în jocurile lor.
Un loc foarte frumos și liniștit de văzut în Vaslui este și Parcul Copou. Aceste două locuri sunt cele mai importante cînd vine vorba de vizitat orașul.
Coborînd din Copou și urmînd strada liniară, vom intra, într-un final, în parcul „Secu”. Acesta este locul unde tinerii din liceu se întîlnesc și formează grupulețe în jurul puținelor mese amenajate de primărie. „Secu” este numele neoficial, provenind de la fostul sediu al Securității, actualul sediu de poliție. Aici elevii și nu numai se întîlnesc pentru a discuta și a petrece timpul liber. S-a format un set de reguli nescrise. Ziua locul este ocupat de seniori, care joacă șah și table, iar spre seară se adună tinerii, care ocupă mesele pînă tîrziu. Acest loc este unul reprezentativ pentru ei, este locul unde se lovesc de prima dragoste sau fumează prima țigară.
Orașul este unul liniar. Are o singură stradă principală, care îl traversează și se termină la gară, unde forma circulară a acesteia o lansează din nou, spre direcția opusă.
Văzut de sus, orașul pare un sat mai mare, cu cîteva blocuri și monumente. Vasluiul este locul în care nu te poți pierde nici dacă vrei. Amalgamul de blocuri dreptunghiulare se risipesc în zare și se termină cu formele triunghiulare ale caselor din capătul opus al orașului și cu întinderea nesfîrșită a cîmpiei.
Niciun comentariu