Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) și Centrul de Istorie a secolului al XX-lea (CIS-20) au organizat joi, 18 martie, conferința on-line „Eforturile de normalizare a relațiilor româno-sovietice după criza din august 1968”. Aceasta a fost susținută de drd. Lucica Iorga și moderată de către lect. univ. dr. Cristina Preutu. De asemenea, la eveniment au participat și prof. univ. dr. Lucian Leuștean, conf. univ. dr. Daniel Lazăr, conf. univ. dr. Adrian Vițalaru și conf. univ. dr. Ovidiu Buruiană de la Facultatea de Istorie a UAIC.

Conferința a constat în prezentarea temei tezei de disertație a doctorandei Lucica Iorga, realizată în urmă cu un an sub coordonarea prof. univ. dr. Lucian Leuștean și a lect. univ. dr. Cristina Preutu.

În deschiderea conferinței, lect. univ. dr. Cristina Preutu a apreciat că documentele pe care autoarea le-a selectat și analizat „au adăugat istoriografiei românești și occidentale o imagine multidimensională a unor problematici și a nuanțat și punctat mai bine unele episoade din relația româno-sovietică, relații care nu au fost nici lineare, nici simpliste. Există numeroase studii și observații făcute în epocă unde se arată presiunea și pericolul real în care se afla și România la acel moment. Oficialitățile din Cehoslovacia făceau adesea referire la poziția României de independență, de stat suveran și vedeau modelul român ca pe unul de inspirație pentru mișcarea pragheză”.

Lucica Iorga a explicat că s-a axat pe punctarea eforturilor depuse de către statul român în vederea normalizării relațiilor cu sovieticii, după criza din vara anului 1968. „Acest an este unul deosebit pentru analiza și cercetarea spațiilor româno-sovietice din mai multe considerente. Intervenția celor cinci state, membre ale Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia, reprezintă momentul culminant, deoarece pînă și conducerea de la București și-a exprimat în mod distinct punctul de vedere asupra unor aspecte de politică externă pe care le-a intreprins Uniunea Sovietică. Mai spun că este un an unic pentru că, niciodată pînă în august 1968 nu a făcut-o atît de spectaculos precum a făcut-o în dimineața zilei de 21 august”.

În cadrul conferinței susținute, Lucica Iorga a analizat, prezentat și interpretat, pe baza documentelor din arhivele sovietice, dar și pe a celor de la București, ce pași a întreprins conducerea română pentru a detensiona relațiile cu U.R.S.S după ce, în dimineața zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceauseșcu a ținut un discurs în fața unei mulțimi adunate la București prin care condamna intervenția militară în Cehoslovacia: „Acesta s-a exprima în termeni foarte duri, chiar și secretarul general al Partidului Comunist din Ucraina a menționat, în memoriile sale, că discursul lui Nicolae Ceaușescu a fost unul războinic și capabil să provoace pasiuni politice”.

La finalul conferinței, dar și pe parcursul acesteia, participanții au intervenit cu întrebări, completări și diferite păreri, discuția fiind interactivă.

Momentul „August 1968”, cunoscut și sub numele de „Primăvara de la Praga”, a însemnat o perioadă de libertate politică în Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci cînd a venit la putere Alexander Dubček, și a durat pînă pe 20 august, cînd liderii partidelor comuniste din URSS, Bulgaria, Polonia, Republica Democrată Germană și Ungaria au decis intervenția militară în Cehoslovacia. Statele occidentale nu au intervenit pentru apărarea Cehoslovaciei, apreciind că acțiunea militară condusă de sovietici era o problemă internă a Tratatului de la Varșovia. România, prin vocea lui Nicolae Ceaușescu, s-a poziționat ferm împotriva acestei intervenții militare de ocupare a Cehoslovaciei.

Sursă foto: www.historia.ro