De cele mai multe ori, povestea unei călătorii ce va umple albumele foto și memoria turistului cu amintiri plăcute pleacă de la un ghid bun, care știe să-și promoveze orașul. Un astfel de ghid este și lect. univ. dr. Mihai Bulai, prodecanul Facultății de Geografie și Geologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Am aflat, din interviul pe care ni l-a acordat, cum evoluează turismul local și, mai ales, cît de mult contează să transmitem o emoție unitară vizitatorilor

În ce stadiu se află turismul ieșean, în prezent?

În prezent, Iașul este a șaptea destinație urbană a României, după București, Constanța, Brașov, Cluj, Sibiu și Timișoara. Este un oraș foarte puternic, în ultimii cinci ani vedem o creștere importantă din punct de vedere turistic, iar perspectivele sînt foarte bune în acest moment. Turismul capătă un rol din ce în ce mai important. Peste 5% din economia Iașului provine din turism și partea pozitivă este că turiștii aduc bani produși în alte zone.

Ce îi lipsește Iașului ca destinație turistică?

În primul rînd îi lipsește o calitate a experiențelor oferite în cadrul structurilor turistice existente. Nu vreau să încep cu infrastructura; bănuiesc că toată lumea se plînge de infrastructură. Iașul are nevoie de proiecte care să-l facă memorabil.
Avem cele mai multe muzee pe cap de locuitor din estul Europei, avem cele mai mari colecții, avem cea mai bună istorie, avem o cultură și o dezvoltare a artei deosebite. Problema e că vizitatorul, atunci cînd ia contact cu acestea, are o experiență de tip „observator” și nu o experiență de tip emoțional. Ceea ce înseamnă că trebuie să gîndim pozițiile existente, trebuie să gîndim mai mult în termeni de ghizi de turism și asistență personală cu fiecare turist. Turistul trebuie oarecum ținut în palme, pentru că el ne aduce foarte mulți bani, am evaluat undeva la peste 80 €/zi, bani care intră în visteria orașului.

Ce vă lipsește d-voastră din Iașul copilăriei?

Sunt născut aici, dar am copilărit la 50 de km de Iași, undeva în județul Vaslui. Pentru mine Iașul era o magie. Atunci cînd veneam și vedeam orașul de pe serpentinele din Bucium mă simțeam ca într-o metropolă, un fel de Las Vegas. Lipsește oarecum coerența urbanistică. E drept că e greu de recuperat. Ne dorim, prin strategia de turism, să sprijinim ideea de a începe o reconstituire-test a două-trei clădiri istorice din oraș care au dispărut, cum ar fi Coloseul Bragadiru. Cred că acesta ar da un exemplu despre faptul că dorim să ne recuperăm istoria.
Iar un alt proiect mai îndrăzneț, foarte îndrăzneț de fapt, ar fi să reconstruim turnul Mănăstirii Trei Ierarhi. Dar asta este mai complicat.

„Ar trebui să cîștigăm și piețele orașului”

Ce ar trebui să facem pentru a recîștiga farmecul orașului de altădată?

Pentru a recîștiga orașul de altădată nu trebuie doar să reconstruim clădiri, ar trebui să cîștigăm și piețele orașului. Piața Unirii conservă oarecum acest spirit, modul ei foarte pretențios, foarte colțuros, face ca oamenii să nu fie atrași să stea tot timpul, nu este încă foarte prietenoasă. Un alt exemplu ar fi piața din fața Hotelului Select, acum ocupată de mașinile parcate. Aici a fost un centru de convergență a ieșenilor, acum 50 de ani. Piața „Miron Costin”, un alt loc de convergență, care acum este înconjurat de niște bucăți de plastic – acolo se poate continua frumos cu teatrul; avem un teatru fabulos, dar cu o zonă insalubră în jurul lui. După care Piața Florilor și curtea interioară a bisericii „Sfîntul Dumitru Balș”. Dacă aceste două ar fi reglementate și curățate, am avea un alt oraș.
După curațarea piețelor de mașini și de garaje ilegale, următoarea etapă ar fi refațadizarea și reconstruirea clădirilor, pentru a reda coerență centrului istoric.

În materie de patrimoniu tradițional, ce ar fi trebuit încă păstrat din acele vremuri?

Primul lucru care-mi vine în minte este tradiția de pe Strada Lăpușnenu, a „bătăii cu flori”, obicei prin care ieșencele își găseau alesul inimii. Se făcea un fel de paradă a fetelor și, de pe margine, băieții mai chipeși încercau să le ademenească cu o floare. Asemenea tradiții mi se par interesante și ar trebui reactivate.

Ați realizat numeroase proiecte turistice. De care vă simțiți cel mai legat?

Cel mai important proiect al meu este formarea de ghizi, prin parcursul nostru pietonal numit „free walking tour” (tur pietonal gratuit), pe care îl facem destul de des în perioada mai caldă. Acum funcționăm doar pe bază de rezervări. Suntem șase persoane, eu și cinci studenți, care facem tururi pentru grupuri, uneori și pentru o singură persoană. De multe ori, oamenii vin în Iași și nu au o conexiune, pe cineva care să le arate orașul și pleacă dezamăgiți.
Proiect de suflet, în sensul că am rezultate foarte bune – am studenți, masteranzi, atît de buni, încît m-au depășit și pe mine. Sunt pasionați în tot ce fac, citesc tot timpul, atunci cînd merg în oraș cu turiști sunt entuziaști, au schimbat cu adevărat mentalitățile față de ghidul care îl știm noi, care este foarte serios, foarte neutru și nu încearcă să înțeleagă starea de spirit a turistului.
Ghidul de astăzi este aproape un psiholog; înțelege foarte bine nevoile turistului și se adaptează foarte bine tipului de turist.

Știu că nu ați îmbrățișat de la început o carieră în domeniul universitar, ci una din domeniul privat. Cum v-a ajutat acest lucru să înțelegeți mecanismele pieței?

Atunci cînd vii din privat înțelegi foarte bine ce înseamnă nevoile clientului, iar produsul pe care îl facem noi nu trebuie să reflecte atît de mult dorința noastră, ci dorința celorlalți; acesta este și atuul pe care l-am adus din privat.
Riscul foarte frecvent al speakerilor, profesorilor, al celor care lucrează în administrație, este să vorbească singuri. Ei știu lecția, au studiat foarte mult, sînt foarte buni cercetători, dar în momentul în care transmit mai departe informațiile, vorbesc singuri, nu vorbesc unei audiențe. În cazul Strategiei de Turism, am plecat la drum fără să luăm în seamă bagajul de informații cumulate, ci ascultînd părerea, nevoile celorlalți. Și nu-i neapărat un atu, ci un lucru la care lucrez în mod activ.

„Iașul este puțin cunoscut în afara țării”

În proiectul celor șapte trasee tematice urbane ați implicat factori interesați de turism (managerii unor instituții, agenți de turism, etc.). Cum ați gîndit strategia turistică a Iașului?

Strategia de Turism nu se poate aplica fără ca toți acești factori – hoteluri mari, agenții de turism, restaurante, administrația instituțiilor culturale, etc. să se coalizeze într-un singur grup. Dacă acestea nu se implică și nu sunt corelate unitar, strategia nu se aplică în mod corect.

Ați promovat turismul la nivel internațional. Cum este privit orașul nostru acolo?

Am fost la Tel Aviv, la un tîrg de turism. Bineînțeles, Iașul este puțin cunoscut în afara țării, dar sînt și foarte mulți români care nu au fost niciodată la Iași.
În Israel există o comunitate foarte mare de evrei de origine română; aproape o cincime dintre cei de acolo sînt descendenți ai evreilor din România. Dintre aceștia, un sfert încă mai știu să vorbească românește, știu unde este Iașul și-au căutat rudele și-s foarte activi în anumite asociații. Au o părere foarte bună despre Iași și despre România, nu au resentimente pentru ce s-a întîmplat în anii ’40. Sînt interesați mai degrabă de a veni la noi ca o alternativă la stresul lor de zi cu zi, pentru o experiență autentică, la care să adauge elemente culturale – o seară la operă sau la teatru, să vadă bisericile noastre.

Care sînt obiectivele care transformă Iașul într-o destinație unică?

Cred că adevăratul obiectiv unic și-n istorie, și-n reprezentare este Mănăstirea Trei Ierarhi. Are o broderie exterioară atît de fină, e un fel de sinteză între Estul Europei și moștenirea bizantină. E o clădire care „vorbește”. Eu aș putea vorbi și o oră în fața bisericii doar despre broderia exterioară – este plină de sensuri și reprezintă un fel de „panteon național”. Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza și Dimitrie Cantemir sînt înmormîntați acolo.
Palatul Culturii este un megamuzeu, ceva unic în țară prin dimensiunile sale. Încă nu este deschis la toată capacitatea, dar este fenomenal prin anumite experiențe pe care le oferă. Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ștefan Procopiu”, mai degrabă un muzeu al automatelor muzicale de colecție, este extraordinar.

„Este nevoie de o convergență a tuturor actorilor din turism”

Credeți că ducem lipsă de festivaluri culturale, care ar putea aduce o promovare mai solidă orașului?

Nu, n-aș zice neapărat că ducem lipsă de festivaluri culturale, ci de festivaluri naționale; ne-ar trebui măcar două festivaluri de răsunet național. „Afterhills” are această valență, este primul festival care a adus 40.000 de vizitatori unici la festival, ceea ce este foarte mult pentru Iași. Ne-ar mai trebui un al doilea mare festival tineresc, într-o altă perioadă a anului.

De ce dezvoltare urbană integrată pentru Iași?

Este nevoie de o convergență a tuturor actorilor din turism, fiecare acțiune din Iași trebuie corelată cu un cadru. Vorbeam despre evenimente – atunci cînd faci un eveniment trebuie să te asiguri că nu te suprapui peste un alt eveniment, astfel te vei bate pentru aceeași clientelă. Apoi, avem nevoie să transmitem o emoție unitară, ne trebuie un mesaj, o imagine vizuală a orașului, un logo, un slogan, un motto care să ne unească. În momentul în care fiecare actor spune o poveste despre același lucru, vizitatorul nu a memorat nimic.

Referitor la Strategia de turism a Iaşului pentru perioada 2018 – 2030, cum a fost conceput acest proiect?

Strategia de turism a Municipiului Iași și a Zonei Metropolitane Iași a fost o dorință a municipalității de a crea un cadru unitar, coerent pentru dezvoltarea turismului din Iași și din Zona Metropolitană Iași. A fost o licitație publică în luna august 2017, au fost puse la bătaie 11.000 de euro și diverse entități au depus dosarul pentru a o realiza. Noi, ca Universitate și Facultate de Geografie și Geologie, am depus o ofertă și, timp de trei luni, din 15 septembrie pînă pe 15 decembrie, am realizat această strategie. Are 90 de pagini, este terminată, a fost validată și în curînd va fi disponibilă și pentru public.

Ce calități trebuie să îndeplinească viziunea strategică a orașului Iași?

Am observat că sînt două tipuri de viziune a orașului. Una aparține mai degrabă autorităților locale și instituțiilor culturale, care au un spirit mai conservator, încearcă să dezvolte turismul la Iași prin activități de conservare, de recuperare a patrimoniului, tot ce înseamnă autentic. Este un demers foarte bun, duce la conservarea unui anumit spirit, însă pe termen lung nu produce foarte multe vizitări. Noua generație de turiști, cei născuți în anii 1980-1995, tinerii de astăzi, nu mai sînt receptivi la astfel de abordări.
Viziunea inovatoare vine din partea instituțiilor mici, uneori mai aproape de turiști, care le înțeleg limbajul și au înțeles că Iașul trebuie să fie mai creativ. Palatul Culturii a înțeles, la un moment dat, că mașinile acelea, automatele muzicale de colecție, trebuie scoase în stradă și a făcut un festival foarte interesant – Festivalul Internaţional al Muzicii Mecanice, care-i în septembrie. Asta e interesant, cumva exponatul devine viu, mai aproape de oameni, emoția revine acolo unde s-a născut Iașul, adică în stradă, pe pietonal.
Noi trebuie să găsim o metodă să îmbinăm ambele dorințe, iar în maximum cinci ani să fim o destinație la modă, în care tinerii să facă o grămadă de activități, pentru că ei dau această nuanță de oraș viu.

SCURTĂ BIOGRAFIE

Mihai Bulai este născut în 1979, în Iași. Este absolvent al Facultății de Geografie si Geologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”(UAIC) din Iași și are ca domeniu de expertiză Geografia Turismului.
În prezent este lector univ. dr. la Facultatea de Geografie și Geologie de la UAIC și prodecan pe domeniile Relații Internaționale si Imagine Universitară al aceleiași facultăți. Este implicat în numeroase proiecte, cum ar fi cel de elaborare a Strategiei Turistice a orașului Iași.

Surse foto:
www.uaic.ro
www.ieseanul.com