Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este prorector responsabil cu Activitatea didactică și Asigurarea calității la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI). Am aflat, în interviul pe care ni l-a acordat, despre cum este evaluat, în context local și național, învățămîntul universitar ieșean și, mai ales, despre cît de mult contează colaborarea între universități

Încă din 2012 sînteți prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi din Iași”. Ce presupune să fiți responsabil cu Activitatea didactică?

Sub aspect strict legat de rolul unui prorector responsabil cu Activitatea didactică și Asigurarea calității, problema este legată de vegherea măsurii în care instituția respectă și atinge anumite standarde și indicatori de calitate, în orice moment și pe orice palier. Este esențial ca întregul sistem de asigurare a calității din instituție să fie racordat la rigorile naționale și internaționale, la cadrul legislativ care îl guvernează.
În esență, rolul structurilor care se ocupă cu problema calității într-o universitate este acela de a permite dezvoltarea culturii calității în instituție. Cultura calității înseamnă dezvoltarea unui set de atitudini, de reflexe atitudinale la nivelul individului și la nivelul instituției, în ceea ce privește asigurarea calității.
Există un clișeu, conform căruia, în universitățile tradiționale, în vechea universitate, nu era nevoie de proceduri, așa cum este nevoie în prezent. Este adevărat că lipseau procedurile în forma lor scrisă, dar acționau mai eficient și prin cutuma academică, superioară metodologiei de astăzi.

Ce a determinat apariția acestor proceduri?

Democratizarea și liberalizarea învățămîntului superior a făcut să fie nevoie de acestea, de un astfel de sistem care să permită o verificare continuă și permanentă a activității, astfel încît instituția să se poată autocorecta și autocorija.

Avînd în vedere că sînteți membru în Comisia de evaluare instituțională pentru activități manageriale și financiare din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), cum ați evalua învățămîntul universitar ieșean?

Mă feresc să fac aprecieri globaliste. Este foarte important să vedem care este percepția universităților în spațiul public. Cei mai importanți vectori ai imaginii unei astfel de istituții sînt absolvenții. Aceștia creează o imagine atît asupra universității, cît și asupra modului de integrare pe piața muncii.
Fără îndoială că Iașul este un centru universitar puternic, în care există universități cu tradiție îndelungată, care sînt repere spirituale la nivel regional și național, dar, mai ales, care oferă tinerilor șansa de a se desăvîrși sub aspect profesional. Modul în care acestea sînt percepute la nivel național este destul de favorabil.

Însă comparativ cu celelalte centre universitare din România?

Iașul este comparabil cu centrele universitare din România, atît ca număr de universități, cît și în privința varietății specializărilor. Toate centrele fac eforturi să se situeze cît mai bine în mentalul colectiv și, fără îndoială, există o competiție pe diverse paliere ale activității academice. Aceste competiții nu duc decît la rezultate favorabile, la dezvoltarea învățămîntului românesc.
Există fel de fel de clasamente, realizate de instituții credibile sau nu. Foarte discutat a fost clasamentul universităților, care a reliefat aspecte mai mult sau mai puțin adevărate și dureroase. Acesta a arătat că există o stratificare a mediului academic românesc.
Clasificările reprezintă o oglindă a modului în care este structurată societatea. De la un stil colectivist, foarte paternalist, ne îndreptăm, și am și ajuns în mare parte, către o structură destul de stratificată. Este foarte interesant ceea ce mi-a spus cineva care a lucrat la clasamentul universităților. Persoana în cauză spunea că este foarte importantă această ierarhizare pe care o stabilește societatea, din întregul ansamblu de date furnizat de absolvent, profesor, angajator, mass-media. Se uită, totuși, un lucru: universitatea nu este un simplu furnizor de resursă umană calificată. Universitatea pregătește un student nu doar sub aspect profesional, ci și sub aspect uman, comportamental.
Un mare politician francez vorbea despre ce îl definește pe un absolvent de ciclu superior. Era vorba de patru elemente: un absolvent știe, adică are cunoștințe în domeniul său de specialitate; apoi știe să facă, adică știe să opereze cu aceste cunoștințe; știe să fie el însuși, avînd niște calități comportamentale care să îl ridice la un nivel corespunzător cu pregătirea sa și știe să relaționeze cu ceilalți.

Cu toate că este eficientă și competiția între universități, considerați că este mai importantă colaborarea?

Ca să folosesc un clișeu, o competiție nu exclude colaborarea. Bineînțeles că există relații de colaborare. Apropierea fizică face ca aceste colaborări să fie o necesitate, de cele mai multe ori. Colaborează atît profesorii, cît și studenții, chiar și cînd vine vorba despre acțiuni cultural-artistice.
Este foarte important ca instituțiile de învățămîntul superior să reprezinte cu adevărat un spațiu al învățămîntului academic, căci colaborarea nu reprezintă o uniformizare a imaginii individuale a instituției, ci o potențare a impactului pe care îl are în societate.

Ce credeți, urmează învățămîntul superior o cale ascendentă?

Există o tendință generală în societate, de dezvoltare a anumitor paliere ale acesteia. Învățămîntul se devoltă, poate nu atît de repede și de bine pe cît ne dorim, dar rezultatele pe care le vedem, fără să mă refer la olimpici, pentru că este o falsă imagine cea conform căreia învățămîntul nostru este dat de performanța lor, reflectă ce se întîmplă cu media absolvenților.
Atît timp cît ei își găsesc locuri de muncă, atît timp cît universitățile mențin anumite standarde de calitate, putem spune că învățămîntul are o dezvoltare favorabilă. Este un lucru comun acum să ne victimizăm, să clamăm că este un dezastru, un pariu pierdut. Vorbim mereu la timpul trecut și critic la timpul prezent, iar despre viitor ne este cam teamă să aducem vorba. Nimeni nu spune că a făcut o școală proastă. Aceasta este natura umană.

„Colegii de liceu sînt un fel de camarazi pe care îi porți toată viața în suflet”

Există vreo metodă pe care ați dori să o preluați din sistemul de învățămînt pe care l-ați urmat?

Nu fac parte dintre cei care fetișizează învățămîntul pe care l-am făcut noi acum 30-40 de ani. Era un învățămînt care se desfășura într-un cu totul alt contex social, politic, cultural. Nu m-am gîndit la ce-am putea prelua. Privim învățămîntul de atunci într-un mod foarte subiectiv, cu un atașament emoțional foarte puternic, pentru că acolo este copilăria și tinerețea noastră, acolo sînt cei mai frumoși ani pe care i-am trăit, acolo sînt perioadele în care ne-am descoperit pe noi înșine și am descoperit viața. De aceea, colegii de liceu sînt un fel de camarazi pe care îi porți toată viața în suflet.

Începînd de anul viitor, la admiterea de la TUIAȘI va fi introdus un test la matematică, fizică și chimie, la unele specializări. Aceasta măsură a fost luată cu scopul îmbunătățirii calității învățământului sau doar pentru o mai bună selectare selecție a studenților?

Urmărim să atingem, dacă se poate, ambele obiective. Încercăm să oferim candidaților șansa de a concura la mai multe facultăți și domenii, în așa fel încît examenul de la admitere să fie cît mai atractiv pentru absolvenții de liceu. Bineînțeles că sperăm ca studenții care se îndreaptă spre noi să fie mai bine pregătiți.
Momentan se lucrează la o procedură în ceea ce privește admiterea la Universitatea noastră. Admitere se dă oricum. Diferă doar forma de organizare, pe bază de dosar depus sau de probă de evaluare, în funcție de facultate. Nota de la bacalaureat este un bun cîștigat și cît se poate de eficientă într-o astfel de evaluare. Atîta timp cît încă există școli în care nu promovează nimeni examenul, înseamnă că este o sită care-i cerne pe cei care doresc să obțină titlul de absolvenți cu diplomă de bacalaureat.
Se va da admitere la Facultatea de Arhitectură și la cea de Automatică și Calculatoare, unde specificul activităților presupune desfășurarea unui astfel de concurs. În Politehnică trebuie să vină absolvenți de la matematică-informatică sau tehnologic.

Așadar, se dorește mai mult o mai bună selecție a studenților?

Nu poate spune nimeni că nu este o decizie care nu va sprijini calitatea învățământului, ci dimpotrivă, noi dorim să avem absolvenți cu rezultate cît mai bune. Un alt element important este reducerea abandonului școlar prin alegerea domeniului care i se potrivește cel mai bine candidatului, în așa fel încît cei care trec de admitere să și absolve.

„Activitatea de creație tehnică este o obligație inginerească”

Aveți cinci brevete de invenție și încă șase cereri de brevete. Care este procedeul obținerii unui brevet de invenție?

Aceste brevete apar de la sine. De regulă, sînt brevete care au avut la bază sisteme și structuri pe care le-am imaginat atunci cînd a fost nevoie să efectuez anumite cercetări. Altele au apărut ca urmare a unor activități voite, în sensul că mi-am pus întrebarea: „Oare ce fel de sistem nou aș putea să fac în domeniul acesta?”. Activitatea de creație tehnică este o obligație inginerească. Este vorba despre o cultură a creativității, care se împletește cu ceea ce numim proprietate intelectuală. România are un mare avantaj în acest sens. Școala de Inventică din Iași a fost construită acum aproape 50 de ani și are o prioritate cu care noi ne mîndrim.
De asemenea, dezvoltăm cultura proprietății intelectuale, aceasta avînd niște origini foarte puternice în Politehnică, fiind predată de profesorul Vitalie Belousov. Momentan sînt implicat în anumite întîlniri europene pe această temă. Existe niște realizări clare în România, în această direcție, dar încă mai este de muncă.

Acum doi ani afirmați: „Vrem să punem, în Universitatea Tehnică, bazele unui nucleu de specialiști pe cultura «Proprietății Intelectuale»”. Cînd ați început să vă centrați atenția asupra proprietății intelectuale?

Prima participare a fost în 2008, la Haga, la sediul Oficiului European de Brevete, cînd am prezentat anumite norme din România în ceea ce privește diseminarea proprietății intelectuale. Am fost desemnat tocmai datorită faptului că eram exponentul unei universități în care se făcuseră pași importanți în acest sens.
Periodic, am participat la astfel de manifestări, la München, la Viena și anul acesta la Zürich. Ca o confirmare a faptului că România are realizări certe, am fost inclus într-un colectiv european care a supervizat o lucrare foarte importantă, apărută ulterior la Oficiul European de Brevete, sub titulatura Intellectual property course design manual. Manualul este distribuit în toate universitățile din Europa, deoarece de pe el se poate structura o curriculă necesară pentru diseminarea proprietății intelectuale.

Ați amintit mai devreme despre cultura inventivității. Cum se pun bazele unei astfel de culturi?

Cursul de Bazele creației îl predau studenților de la Facultate de Construcții de Mașini și Managment Industrial. Aceștia învață metode și tehnici de creație logico-combinatorice și intuitive, psihologice, învăță despre obstacolele în calea creației tehnice.
Studenții își însușesc tehnica elaborării descrierilor de invenție sau, mai bine spus, a cererilor brevetelor de ivenție. Mai mult, începînd din al doilea semestru, vom relua cursurile școlii de Inventică și vom invita colegi de-ai noștri mai tineri să participe la astfel de cursuri, pentru a spori masa critică de specialiști în Bazele creației inginerești de la noi.

Ce ar trebuie să înțeleagă studenții pentru a avea ei înșiși o contribuție la îmbunătățirea calității învățămîntului ieșean?

Școala le transmite acestora un mesaj continuu, constant, către studiu. Aceasta trebuie să fie principala activitate și preocupare a oricărui student. Este esențial ca relația între student și școală să devină cît mai apropiată și efiecientă, este condiția primară pentru ca un proces de învățămînt să aibă succesul scontat.

Scurtă biografie

Din martie 2012, prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin ocupă funcția de prorector responsabil cu Activitatea didactică și Asigurarea calității la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.
Este directorul Institutului Național de Inventică Iași, înstituție în care a fost cercetător din 1992.
Este, de asemenea, evaluator și membru în Comisia de evaluare instituțională pentru activități manageriale și financiare din cadrul Agentiei Române pentru Asigurarea Calității în Învățămîntul Superior (ARACIS), dar și expert al Biroului European de Brevete.