Într-un birou ticsit cu prea multe rafturi pe care stau sufocate colecții de cărți, l-am găsit pe Andrei Victor Sandu, șef de lucrări la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, întorcînd, cu mișcări scurte, foile aruncate pe birou: proiecte puse pe hîrtie, invenții în curs de brevetare sau cereri de finanțare. În spatele „omului – orchestră”, așa cum i se spune de multe ori, stă dorința de a oferi României o perspectivă mai bună prin intermediul inventicii. Vorbește pe un ton pozitiv și continuă să sfătuiască tinerii să nu se oprească niciodată pentru că, așa cum el însuși mărturisește, „e muncă asiduă întotdeauna”.

Cum se poziționează inventica din România în context internațional?

Cred că deja a fost destul de clară imaginea în mass-media. Mergem în străinătate, încheiem acorduri, avem relații foarte bune, parteneriate. Încercăm să-i cunoaștem și pe plan local, prin evenimentele pe care le organizăm, precum Euroinvent. Vrem să facem vizibili acei inventatori care pot face ceva pentru țara noastră și chiar să-i sprijinim în colaborări și parteneriate, pentru că de multe ori se întîmplă să fie la evenimente inventatori cu idei apropiate, care ajung să facă schimb de informații și să dezvolte un proiect comun. Suntem văzuți foarte bine, dar mai ales americanii ne critică din pricina faptului că nu știm cum să ne vindem și le dau totală dreptate. Pentru că noi suntem prea buni teoreticieni și lăsăm practica deoparte.
Pot spune că am învățat multe participînd la diverse saloane și concursuri internaționale, pentru că unde noi venim cu scheme, planșe, diagrame, pe cînd ceilalți, cum ar fi americanii, vin cu prototipul funcțional. Ei au și un mare avantaj, au și un sprijin logistic în spate, pe care noi nu ni-l permitem, astfel încît altfel reușești să faci o legătură cu industria avînd un prototip în mînă, decît să-l ai pe planșă.

Cu toate acestea, ați reușit în ultimii ani să cîștigați premii internaționale pentru un nou sistem de purificat apa, un nou joc sportiv, numit „twizball”, sau pentru o pastă de dinți ecologică. Au fost aceste invenții folosite în mod practic?

În ceea ce privește partea de potabilizare și tratare a apelor am mai depus acum proiecte ca să dezvoltăm cercetările la nivel industrial. Au fost proiecte realizate pilot, realizate în colaborare, inclusiv cu țările africane, care au cea mai mare problemă legată de apă. Sunt realizate la nivel de laborator, astfel încît durează pînă le vom face la scară mare, pentru că implică o logistică deosebită, dar am depus și depunem în continuare proiecte, ca să continuăm ideile noastre.
La nivel mic, rezultatele au fost deosebite. Jocul „twizball”, ideea unei masterande, la vremea respective, de la Facultatea de Fizică și Sport, a fost utilizat pentru antrenamentele sportive. Principalul scop, în afara faptului că era un joc nou, a fost dezvoltarea abilităților sportivilor, pentru că avea alte reguli, suprafața de joc era diferită și dezvolta sportivii să aibă o mai bună atenție și orientare în teren. În ceea ce privește pasta de dinți ecologică, nu este simplu să lansezi în industrie un astfel de proiect, care să fie utilizat de către oameni. Am realizat cîteva rețete și vrem să continuăm și cu apa de gură,ca să avem un pachet complet pe care să-l lansăm, ulterior, pe piață.

Cum a sprijinit statul român gradul de susținere și de finanțare după ce ați primit premii internaționale?

La fel ca și înainte. Nu s-a schimbat nimic, deoarece, pentru a fi băgat în seamă, trebuie să fii, la rîndul tău, sus. Vom vedea ce se întîmplă cu noul Guvern. După cum am spus, de mai bine de un an de zile muncim și trimitem strategii la nivelul Guvernului, pentru că nu luptăm doar pentru noi, ci pentru toți cei care au idei realizabile, pe care încercăm să le implementăm mai departe, la nivel de proiecte finanțabile.

„În viața de zi cu zi, oricînd putem să avem o idee, dar, dacă nu știm ce să facem cu ea și să o punem în aplicare, o pierdem”

Dacă tot vorbim de finanțare, în contextul în care cercetătorii pun bani din propriul buzunar pentru a-și dezvolta ideea, se mai poate cîștiga decent în acest domeniu?

Dacă plecăm de la premisa asta, atunci nu, dar se poate cîștiga decent în contextul în care aplici pentru un proiect, dar tot proiecte cu finanțare europeană sau de la Ministerul Educației și Cercetării.
Nu știu dacă am făcut vreodată bani din invenții, pentru că banii vin și pleacă. Cînd e vorba de cercetare, orice ban cîștigat se reinvestește și merge mai departe. Cu toate acestea, noi nu trebuie să ne oprim, nu avem voie să ne oprim, chiar dacă poate la unele proiecte anterioare n-am avut o evaluare prea bună. Continuăm să îmbunătățim ceea ce ne propunem și, adunîndu-ne în echipe, sperăm să reușim să accesăm aceste fonduri, ca să putem duce mai departe ceea ce dorim să realizăm. Pentru că inclusiv scrierea unei invenții cere efort, fară să mai vorbim de procesul propriu-zis de creare. Pe lîngă acestea, taxele de înregistrare sînt iarăși o problemă și, dacă nu avem un buget în spate, un proiect care să acopere aceste cheltuieli, degeaba avem ideea și invenția, nu știm cum să le protejăm.

Așa stînd lucrurile, care sînt satisfacțiile pe care le mai are un tînăr cercetător în România?

Este ca și cum am ține în mînă propriul copil și este bucuria efectivă să ții în mînă ceva care este făcut de tine, pentru că în momentul de față de bucurii financiare mai putem vorbi. Doar în cazul în care reușim să atragem un proiect în finanțare, căci 99% din ceea ce înseamnă invenție la noi în țară se face pe spatele inventatorului.
Foarte mulți inventatori tineri au nevoie de sprijin, dar mereu ne lovim de aceeași problemă; avem idei, dar ele trebuie să fie mai întîi evaluate, să vedem dacă sunt fezabile: fiecare inventator își va lăuda propriul „copil”, dar nu știm dacă va fi un eșec sau un succes. Întotdeauna trebuie să avem bucuria de a crea ceva, de a lăsa ceva în urmă. Mulți, cînd se gîndesc la o invenție, spun că nu aduce bani, deci nu are rost, ceea ce este greșit.
Din punct de vedere științific, o invenție poate aduce și renume și poate reprezenta o bază de plecare pentru alții, ceea ce este iarăși o altă bucurie, pentru că ceea ce ai făcut tu va reprezenta un pas în față. Interesul tinerilor pentru acest domeniu este foarte important, dar nu este suficient. Întotdeauna trebuie să ai o persoană care să te coordoneze, care să îți arate direcția corectă, mai ales la început de drum. În viața de zi cu zi, oricînd putem să avem o idee, dar, dacă nu știm ce să facem cu ea și să o punem în aplicare, o pierdem.

„Am devenit, la impulsul Europei, un mic consumator și am distrus tot ce a fost industrie”

Ați amintit în repetate rînduri despre neajunsurile cauzate de o proastă finanțare din partea statului român atunci cînd vine vorba de cercetare. În calitate de președinte al Forumului Inventatorilor Români, cum v-ați propus să remediați această problemă?

Am început deja să o remediem. Au fost foarte multe luni de dezbateri și de discuții la nivelul Guvernului; Guvernul însemnînd Ministerul Educației și Ministerul Economiei. Am tot purtat discuții, dar anul acesta, prin intermediul membrilor Asociației Forumului Inventatorilor Români, am fost în sfîrșit auziți. Este vorba despre un proiect pentru creșterea economică și sustenabilă în „România competitivă”, dezvoltat de Guvernul României.

Căror nevoi răspunde proiectul „România competitivă”?

Practic, Guvernul a adunat de la specialiști situația actuală pe toate domeniile. Trebuie să promovăm tot ceea ce înseamnă creativitate, iar noi (Asociației Forumului Inventatorilor Români) am plecat cu trei mari direcții pe care să le discutăm în Guvern. Prima se referă la reformarea Școlii tehnice, prin prisma cursurilor de creativitate, deoarece, deși există în curriculum, toate sunt cursuri facultative și nu le face nimeni. Înainte de 1990, orice student care era la Inginerie făcea cursurile respective și, pînă termina facultatea, breveta o idee.
Împreună cu Asociația Forumului Inventatorilor Români și cu susținerea Ministerului Economiei am reușit să inoculăm una dintre ideile noastre în proiectul Guvernului pe etapa următoare, mai exact ideea înființării unei Agenții Naționale de Implementare a Invențiilor (ANINV), pentru că noi avem idei, avem invenții și toate rămîn pe hîrtie. Agenția ar trebui să fie compusă din specialiști din toate domeniile, atît inventatori, cît și profesori, dar mai ales din întreprinzători.
Pentru cea de-a treia direcție, membrii Asociației Forumului Inventatorilor Români au mers pe neutralizarea deșeurilor, în vederea obținerii de energie. Există numeroase tehnologii care reușesc să neutralizeze aceste deșeuri, dar, avînd în vedere că noi folosim gazul foarte mult și știm deja cîte probleme sunt cu el, mai ales că trebuie să ne împrumutăm de la ruși, sînt, totuși, multe resurse naturale care pot fi folosite cu randament foarte mare, pentru a asigura energie electrică. Cu ocazia expozițiilor care au avut loc în cadrul Euroinvent, am identificat cîțiva producători locali care produc aceste utilaje, cu randament foarte bun și cu costuri mult mai mici, ce ar putea să înlocuiască foarte multe de pe piața noastră, aduse din străinătate. Dar noi, ca de obicei, în loc să ne complicăm să producem, e mai simplu să cumpărăm.
Cam asta-i mentalitatea noastră, am devenit, la impulsul Europei și nu numai, un mic consumator și am distrus tot ce a fost industrie.

De ce este necesar să înființăm o Agenție Națională de Implementare a Invențiilor pe plan local?

În primul rînd, Agenția va indentifica tot ceea ce există în materie de invenții în producția românească, va selecta, va evalua, pentru a vedea dacă sunt fezabile, și apoi, în parteneriat cu tot ceea ce înseamnă sindicate și patronate ale industriei, urmează să le pună în aplicare.
Am introdus ideea acestei Agenții Naționale de Implementare a Invențiilor în urma unei nevoi sesizate în România. Noi avem foarte multe idei care nu a doua zi, dar într-un an de zile pot genera o resursă financiară deosebită, dacă se aplică pe plan local. Vorbim, așadar despre un cerc: folosim forța noastră de muncă, iar banii care rezultă vor fi folosiți tot în scopul nostru.

„Nu există invenție care să apară deodată și să fie perfectă”

Care a fost prima dumneavoastră invenție?

Prima invenție cred că a fost acum mai bine de 14 ani. Este vorba despre niște metode de tratare a suprafețelor metalice, dar nu eram eu primul autor, eu lucram doar în colectiv. O utilizam la nivel de laborator și la metode de restaurare și de conservare a pieselor vechi. Ca prim-autor am creat în timpul doctoratului, tot pe ingineria suprafeței, iar alte invenții au fost oarecum la comandă, ca să zic așa: un meniu muzical sau o sticlă pentru turnarea lichidelor la mașină care să evite curgerea și prelingerea.

Cît de multe modificări suferă o invenție în procesul de dezvoltare, de la concept la produsul viabil?

De la unu la un milion. Totul depinde de nișă; poate fi o invenție complexă sau poate fi o invenție simplă. O pui prima dată pe hîrtie, o citești a doua zi și apar modificări pe care, dacă le citești a treia zi, apar altele și tot așa. E muncă asiduă întotdeauna și există loc de mai bine mereu. Nu există invenție care să apară deodată și să fie perfectă.

„Nu am fost lăsat niciodată să stau degeaba”

Care este cea mai mare recompensă pentru activitatea dvs. de cercetare?

Din punct de vedere științific, am primit cîteva premii la viața mea, dar ca să ne referim la contextul universitar, sunt foarte fericit că am fost premiat doi ani la rînd. Anul trecut am primit „Premiul pentru cel mai tînăr cercetător”, iar anul acesta „Premiul pentru cele mai bune performanțe în inovare și transfer tehnologic”, alături de oameni distinși, de academicieni. Eu, doar un tînăr, am reușit doi ani la rînd să primesc premii.
Sper să nu mă opresc aici, asta urmează să vedem în funcție și de programul de finanțare. Au fost, de asemenea premii de cînd eram mic, de la diverse institute, recompense pentru merite și pentru promovarea inovării.

Vă îngreunează sau vă ajută meseria de profesor în munca de laborator?

Nu pot spune nici că îngreunează, nici că ajută. Depinde fiecare cum își alege drumul, cum simte și ce crede că poate face. Limitările apar doar din partea timpului. Noi, în calitate de profesori și de cercetători suntem limitați de timp și nu putem să le facem pe toate. Dacă ar avea ziua 48 de ore, poate am face mai mult.

Ați afirmat într-un interviu că tatălui dumneavoastră îi datorați tendința de a fi mereu activ și de a căuta să aduceți ceva nou. În ce mod v-a influențat acesta alegerea carierei?

În primul rînd, nu am fost lăsat niciodată să stau degeaba. Mereu era ceva de făcut și de aici a pornit și randamentul meu, pentru că mi s-a spus de multe ori că sunt „omul-orchestră”. Prefer să le fac pe toate singur, deși fizic nu-i posibil, dar, din dorința de a perfecționa, tot timpul am lucrat, nu m-am uitat înapoi, am mers înainte. Pur și simplu nu știu să spun „nu”.

Cum v-ați dat seama că asta vreți să faceți pe viitor?

Dar nu știu dacă voi face asta pe viitor. Pur și simplu am pornit la drum și m-am oprit. Ceva involuntar a fost inoculat de mic, trăind într-un mediu academic, cu inventatori în jur. Nu știu dacă a fost ceva rațional, ci doar impulsiv și am continuat drumul. A crea este ceva frumos și cred că de aici a plecat și acea scînteie – din dorința de a lăsa ceva în urmă.

Ce v-a convins să rămîneți în țară într-o perioadă în care tot mai mulți se grăbesc să plece?

Am avut foarte multe oferte, chiar și recente, pe bani buni să merg să conduc niște institute de cercetare, să merg la alte universități, dar, dacă plecăm toți, ce se întîmplă cu țara noastră? Eu zic că pot face ceva și aici, m-am înfipt destul de bine, n-am o rădăcină pivotantă, ci chiar mai multe și încercăm să ne adunăm mai mulți, să fim o echipă, pentru că doar împreună putem să realizăm ceva.

Scurtă biografie

Născut la 12 noiembrie 1984, la Iași, Andrei Victor Sandu este absolvent al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, acolo unde în prezent este șef de lucrări.
Ca inventator, s-a implicat în coordonarea Salonului de invenții Euroinvent. Este, de asemenea, Președinte al Forumului Inventatorilor Români și membru corespondent IFIA (International Federation of Inventor’s Associations).
A cîștigat, în ultimii trei ani, medalii de aur pentru invenții românești expuse în cadrul unor saloane internaționale de inventică, precum crearea unui nou sistem de purificat apa, a unui nou joc sportiv numit „twizball” sau a unei paste de dinți ecologică.
De asemenea, a primit în timpul defășurării Zilelor Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, ediția 2016, „Premiul pentru cele mai bune performanțe în inovare și transfer tehnologic”.