(ORASUL/SOCIAL,  REPORTAJ, 16.00) ALCOOLISM-RECUPERARE/"Alcoolicii Anonimi"-oamenii  intorsi din iad doar de propria vointa.
(CUZANET, Iasi, 7 octombrie) – “Acoolul este un drog murdar. Nu iti dai seama cand devii dependent de el. Dependenta se instaleaza treptat, azi un pahar, maine doua pana cand nu te mai poti controla si ajungi sa bei de nu stii cum te cheama. Alcoolul  iti da senzatia ca ai totul sub control, ca esti cel mai tare, ca nu mai este nimeni ca tine, ca poti  face orice din  ce  nu puteai sa faci inainte. E o falsa impresie , pentru ca tu esti un om terminat in fata celorlalti. Alcoolul este cel mai rau  viciu  dintre toate viciile care exista pe fata pamantului, te distruge incet, dar sigur”. Chiar daca  iti da curaj sa spui tot ce vrei, sa faci tot ceea ce gandesti, nu ai  luciditatea si siguranta ca toate acestea sunt bune” : o marturie asumata de un iesean, fost alcoolic.

La poarta "Alcoolicilor Anonimi"
Asociatia Alcoolicilor in Recuperare este situata in incinta caminului Sf Iosif din Bucium. De indata ce treci de poarta ai senzatia ca ai pasit in alta lume. Departe de zgomotul citadin, linistea de aici apasa greu pe umerii unei persoane obisnuita cu vacarmul orasului. Pe aleei mai intalnesti cate o persoana curioasa care te fixeaza cu privirea  fara sa-ti adreseze vreun cuvant. Sunt de fapt oamenii din Centrul de Recuperare pentru persoanele dependente de alcool.
Intalnirea de dimineata
La ora 10 dimineata are loc intalnirea de organizare. Se discuta problemele care au aparut de la ultima intalnire si se stabileste programul zilei respective. Timizi si reticicenti la inceput, oamenii internati  au primit cu greu intruziunea reporterului in lumea lor. Imbracati lejer, in haine sport, cu privirile atintite asupra mea,  m-au intampinat si cu emotie. I-am gasit asezati pe scaunele sub forma de cerc intr-o camera. Alaturi, asistentul social. Erau pregatiti sa inceapa intalnirea de dimineata. Simteam ca atitudinea lor era usor schimbata pentru ca  o persoana noua, din exterior  voia sa le afle povestile. Stiau care este motivul vizitei mele aici, insa le trebuia timp. Sa se obisnuiasca.  Dupa discutia  cu asistentul social pe care  fiecare din ei a avut-o in parte, se asterne o liniste profunda in sala.  Ne privim unii pe altii incercand parca sa ne cunoastem. Dupa un timpse da startul discutiilor. Nu le este rusine sa povesteasca despre anii pe care   i-au pierdut imbatati de aburii alcoolului. Minutele trec. Ajung sa vorbeasca deschis, fara retinere. Se completeaza unii pe altii. In unele momente,  chiar fac haz de necaz. Incaperea  frumos colorata,  gatita  cu planse si tablouri contrasteaza cu amaraciunea si tristetea din povestile lor. La centru sunt  internate in acest moment 5 persoane in regim rezidential. Am ales pentru fiecare nume fictive pentru a-i proteja. Bun venit in lumea celor care s-au prabusit si lupta acum cu dependenta.

„Prietenii te indeamna sa bei”
“Anturajul, prietenii  sunt cei care te indeamna sa bei. La inceput cate un pahar si apoi bautura devine o necesitate. Simti ca nu poti sa-ti continui activitatea sau sa o incepi fara sa nu iei un pahar de bautura" spune simplu  Florin.
Florin are 61 de ani. Este un om de statura mijlocie, cu parul alb si fata incaruntita. Isi freaca mai tot timpul mainile imbatranite si negricioase atunci cand povesteste. Asculta povestiile celorlalti  si face glume pe seama lor. Spune ca odata ce te-ai apucat de baut e  ca si cum ”dai drumul la un robinet stricat care curge tot timpul si nu poti sa-l opresti. Asa e si cu omul care incepe sa bea, prinde gustul si nu il  mai poti opri.” Poarta o pereche de pantaloni de trening largi si o caciula in cap. Se scuza simplu. A  venit de la plimbare.” E cam racoare dimineata. Ma scuzati!”  In cerc intervine Sandu. ”Din cauza alcoolului incep toate. Certurile in familie, reprosurile, discutiile cu sotia, degradarea  morala si problemele financiare. Sotia imi zicea  mai tot timpul sa fac niste socoteli pentru a calcula banii cheltuiti aiurea pe bautura. Ma punea sa aleg tot timpul intre ea si bautura. Pana cand intr-o zi am vazut ca nu se mai poate, copii ma neglijau, nu vorbeau cu mine, iar sotia imi zicea sa merg la Socola pentru dezalcoolizare daca mai vreau sa stau cu ea. Si atunci am vazut ca nu se mai poate”, adauga Sandu.  Sandu lucreaza in constructii. Tot acolo si-a pierdut si doua degete de la mana stanga, chiar daca incearca sa se justifice oarecum si sopune ca „ pe astea le-am pierdut cand nu eram beat”. Isi tine mainele la piept ca sa-si ascunda emotiile. Din cand in cand isi aseaza ochelarii si isi mangaie barbia. Sta rezemat pe spatarul scaunului si isi aduce aminte de ultimii 20 de ani scaldati in alcool. Isi schimba tot timpul pozitia picioarelor. De cand nu mai bea a luat in greutate vreo 10 kg. ”Inainte uitam sa mananc de la bautura, era atat de slab incat sotia imi zicea ca am sa ajung la cimitir de la alcool. Acum arat mai bine.” Sandu tace. Radu se foieste. :”Vorbe se auzeau tot timpul despre mine. Eram un om respectat in trecut, gospodar, aduceam banii acasa, dar de cand m-am apucat de baut lumea ma barfea. Se mai intampla sa cad pe drum atunci cand eram beat,  veneau copii cu masina si ma duceau acasa. A doua zi tot satul stia ce s-a intamplat., “ povestete Radu.  Agitat, Radu nu isi gaseste locul pe scaun. Tot timpul tuseste si isi schimba pozitia corpului. La inceput a evitat sa intervina in discutie, insa antrenat de ceilalti incet, incet isi aminteste de perioada gri a vietii sale. Cu mainile tinute pumn, si cu privirea fixa, Radu isi povesteste amarul. Din cand in cand lasa privirea in jos si vorbeste fara sa priveasca penimeni. Apoi dupa cateva minunte, ridica privirea. Rememoreaza cosmarul. Si el, si Florin si Sandu.

 “In fiecare zi consumam 10 beri, 2 litri de vin si jumatate de litru de tuica”
"Tot timpul ma gandeam la bautura. Nu aveam stare. Abia asteptam sa ma trimita sotia la magazin sa cumpar ceva, ca sa am iesire. Eram agitat, nu imi gaseam locul. Aveam nevoie de un pahar de alcool ca sa ma linistesc. Stateam ca legat. Alcoolul devenise pentru mine o necesitate, facea parte din existenta mea cotidiana” , isi aminteste Sandu. ” Beam si pe datorie. Cand luam salariul duceam jumatate din bani la carciuma. Imi minteam sotia spunandu-mi ca am cumparat altceva. Alcoolul  te face sa minti. Luam bani fara ca ea  sa stie si mergeam sa iau bautura. Cheltuiam in jur de 50 lei zilnic pe bautura. In fiecare zi consumam 10 beri, 2 litri de vin si jumatate de litru de tuica dimineata. Aceasta era portia pe o singura zi. La sfarsitul zilei eram terninat, dar a doua zi o luam de la capat. Nu ma puteam abtine.  Totul devenise ceva normal, organismul se obisnuise cu regimul acesta si nu aveam ce sa fac”, detaliaza  Florin. .”Acum totul este bine. Am realizat ca daca continuam, riscam sa pierd totul.Sunt increzator ca nu ma voi reapuca de baut. Sotia este reticenta, iar copilul imi spune sa ascult de medici ca sa ma fac bine. Trebuia sa fac asta pentru ei, pentru ca am ajuns in ultimul timp sa ma intretina sotia.”povestete Radu.

 “Nu m-am nascut alcoolic, dar am baut timp de 40 de ani”
Cu totii spun ca a merge la dezalcoolizare e ca si cum ai invatasa mergi din nou. "Nu m-am nascut alcoolic. Colegii de la servici ma indemnau tot timpul sa beau. La noi la servici toti erau beti, asa era moda. Si na, azi oleaca, maine mai mult, am ajuns sa beau 3 litri de rachiu pe zi. Pana cand, intr-o zi, un cumnat de-al meu m-a batut ca sa ma las de baut. Am ajuns in coma la spital. Si datorita lui sunt aici, poate daca nu ma batea nu eram acum. Eu nu eram inca decis sa ma las" sopteste  Mihai care  marturiseste ca nu se va mai apuca de baut. ”De 2 luni si jumatate nu am  mai baut nimic. Nu pot sa sufar nici mirosul, imi vine  rau.. Alcoolul imi tinea de foame, erau zilele cand nu mancam nimic”.

„Ascundeam bautura ca sa nu o gaseseasca sotia”
Radu poveste ca decizia luata de comun acord cu sotia de a se muta la tara l-a ingropat in sticla..”Ma simteam un ratat si ma intrebam de ce am  venit aici. Oare nu imi permiteam sa stau la oras. Colegii mei se descurcau si eu nu. Si asa am inceput sa beau tot mai mult. Mi-am gasit de lucru la tara si cand terminam lucrul treceam pe la fiecare carciuma pana ajungeam acasa. Si acasa, reprosurile din partea sotiei. Copiilor le era rusine cu mine. Ma judecau, ma certau si imi ziceau sa ma las de bautura. Imi cumparam bautura si acasa. Sotia stia si o cauta, dar niciodata nu o gasesea decat dupa ce goleam sticlele. La sfarsit de saptamana strange sticlele goale si calcula cat am cheltuit.”. Si Radu parca dezbraca haine cernite cu fiecare vorba. 

 „Mi-am pierdut locul de munca din cauza alcoolului”
Florin lucra ca zugrav. Castiga destul de bine, insa incepuse sa bea din ce in ce mai mult. La servici era mai mult beat decat treaz. „Intr-o zi seful mi-a zis ca ma da afara, deoarece lucram la inaltime si in caz ca se intampla ceva, el raspundea pentru mine. Am rasmas fara servici. Voiam sa ma las de baut, dar nu puteam,  tremuram tot timpul. Am ajuns la Socola, la dezalcoolizare. Eram in sevraj. Nu mai stiam de mine. Nu gandeam. Simteam ca  tot corpul imi  ia foc, daca nu beau ceva.”, explica Florin.  Pentru a fi sigur ca nu se va mai reapuca de baut, Florin a acceptat sa-i fie  administrate medicamente  antilcoolul in spital  fara ca nimeni din familie sa stie. ”Am facut acest lucru fara ca nimeni sa stie pe propria mea raspundere. Prefer sa stau cu frica decat sa ma reapuc de baut. Sotia este si bucuroasa ca am facut acest gest. E vorba de vointa aici.” La sfarsitul intalnirii, se ridica pe rand  . Aseaza scaunele  la locul lor si imi multumesc ca i-am ascultat. Rand pe rand ies de la intalnire. Usa se inchide in urma lor. Revin in lumea reala. Dar poarta in suflet o povara grea. Sunt "alcoolicii anonimi".

Despre Asociatia Cluburilor Alcoolicilor in Recuperare (ACAR)
Clubul  Alcoolicilor in Recuperare este un centru de recuperere post-cura care primeste alcoolicii ce ies din cura de dezintoxicare de la Spitalul "Socola". In centru, stau 3 saptamini, si au cazarea si masa gratuite. Sunt cazati in 2 camere cu cate 3 paturi.  Nu parasesc centrul, dar pot fi vizitati de familiile lor oricand. „ Nu oferim nici un fel de asistenta medicala prin programul nostru. Ei vin cu medicamentele de la spital, iar  noi nu intervenim pe partea medicala. Programul de aici dureaza in medie 3 saptamani si se adreseaza numai barbatilor. Spre deosebire de alte centre, noi practicam metoda abordarii familiale care consta in sedinte  de 2 ori pe saptamina cu familia si alte intalniri  in  grup in functie de cerintele si nevoile lor.  Acestea urmaresc  diverse teme cum ar fi educatie pentru sanatate, lectura in grup. Membrii familiei participa activ la aceste intalniri, aducandu-ne la cunostiinta schimbarile observate in comportamentul lor. Dupa acest program de 3 saptamani, persoana respectiva continua sa mearga in cluburi-grupuri de suport pe o perioada  nelimitata cu familia care nu inseamna un singur membru, ci toti membri sau prieteni, persoane cunoscute. Ei participa la aceste intalniri impreuna cu alte familii unde sunt abstinenti. Intalnirile acestea au loc o data pe saptamana si dureaza o ora si jumatate. In acest  timp persoana respectiva isi continua viata lui profesionala, sociala.”, a explicat Ramona Ciobanu, asistent social la Clubul Alcoolicilor in Recuperare. / Alina Iosub