(ORASUL, 11. 00) REPORTAJ-POLITIE-COMUNITARA/ O mostra din viata de politist comunitar

(CUZANET, Iasi, 26 octombrie) Pantaloni infipti in ghete grele, care la fiecare pas fac pamantul sa trepideze, o geaca groasa si umflata, care il face dublu, pumnul mare, strans si amenintator, o expresie serioasa care te face sa inghiti nodul din gat…si  politistul comunitar, coboara din duba. Dincolo de vocea dura, si privirea incruntata, o viata plina de actiune, de trairi si de sentimente. Cum arata un rond de noapte in Iasii anului 2008, intr-o banala noapte de octombrie?

 

„Plimbarea” cu ACVILA

24 octombrie, ora 19 00.  Ma urc in duba Politiei Comunitare, cu Simion Bacu si Catalin Brehuescu, doi barbati de marimea unui munte. Ne indreptam spre Gradinita Nr 29, pentru ca s-a declansat alarma, cel mai probabil din cauza unui geam deschis, dar trebuie verificat. Ajunsi acolo, cei doi descuie poarta si verifica cu lanternele daca ferestrele sunt inchise.Un catel alb din curtea gradinitei se indeparteaza de poarta, adulmecand resturi prin iarba. Intr-adevar cateva ferestre erau deschise si am asteptat cateva minute venirea administratorului. Dupa ce problema este rezolvata ne facem drum prin tot orasul, din Tudor pana in Pacurari.

In masina se incinge o discutie tot mai deschisa. Simion, soferul, povesteste pe fundalul muzicii clasice de la radio, detalii despre viata si familia lui, amintindu-si despre adolescenta: „Mi-a placut fotbalul. Am jucat pana la 20 de ani. Si nu veneam in meseria asta daca nu eram sofer”. Celalalt de pe scaunul din dreapta imi explica pasiunea sa pentru filmele romanesti. Postul de radio si discutia degajata ma fac sa imi imaginez ca sunt intr-o cafenea si depan amintiri cu niste cunostinte mai vechi. Dar raceala de la picioare si franele imi intunecau senzatia de confort. Am inceput sa ii intreb despre comportamentul infractorilor si despre cersetori si aurolaci. „Pe vremea lui Ceausescu, barurile erau inchise dimineata si noaptea. Betivii se duceau dimineata la farmacie si beau solutie de frectie. Cand fumau o tigara, le lua foc in gura.”

 Am aflat ca „trebuie sa stii sa vorbesti cu tiganii. Dintr-un cuvant poti sa inrautatesti situatia. Depinde insa, pentru ca unii parca nici nu aud ca vorbesti cu ei.” Pacuret este „patria tiganilor”, iar o alta zona care iti face sangele sa pulseze si care iti activeaza adrenalina este strada Decebal. Insa in „ACVILA”, cu doi politisti in fata mea, traversarea acelor locuri era asemanatoare cu privitul  la televizor.

Femeia care a baut o sticla de „cutare”

21:15.  Pe drum, Simion imi povesteste ca intr-o zi a vazut trei fete intr-o scara de bloc: „aveau in jur de 16 ani.Am trecut pe langa ele si vad o sacosa cu un bidonas. Ma duc la ele si le intreb: Da` ce faceti fetelor? Cand ma uit, aveau un bidon plin cu vin  si le-am intrebat de ce nu se duc la ore. Mi-au spus ca nu se fac ore.”

 La radio canta Mariah Carey – „My all”. Soferul a dat sonorul un pic mai tare, recunoscand melodia. Cei doi au inceput sa discute despre ultimul videoclip al artistei si au adus vorba si despre Britney Spears.

Se anunta prin statie ca o femeie in stare de ebrietate doarme pe o banca in statia de tramvai din Piata Unirii. Ne indreptam acolo.

Ajunsi in dreptul Starii Civile, suntem intampinati de doi politisti comunitari care patrulau in zona, ei fiind cei care au gasit-o pe femeie. Au asezat-o pe banca, pentru ca nu se putea tine pe picioare si unul dintre ei ii cerea respectuos datele personale. Imaginea femeii imi aminteste de felul in care stau hainele pe un umeras gol. Capul ii aluneca in toate partile, bolborosea cuvinte indescifrabile si nu-si amintea mare lucru despre starea ei. Era imbracata cu o geaca maro, peste care ii atarna de la gat in jos o esarfa lunga, avea pantaloni negri cu dungi verticale albe si era incaltata cu niste adidasi murdari, care au fost candva albi. Pe poale tinea inconstient o geanta maronie. Politistul incerca sa-i afle datele, ca s-o poata duce acasa, ca in frigul de afara nu ar fi rezistat pana dimineata: „Aveti buletinul in geanta?” Ea: „am geanta?” Politistul: „Da aveti. Aveti geanta, uitati asta e geanta dumneavoastra”. Ea zice razand ca si cand cineva ar fi spus o gluma:” Asta-i geanta mea?” Apoi, brusc revoltata fara motiv: „Si ci ma iei dom`le asa tare?”. Politistul o intreaba cand este nascuta. Din mai multe incercari spune ca e nascuta in luna septembrie, pe 27. Este rugata sa scoata buletinul din geanta, dar femeia abereaza. Cei doi politisti o ridica de pe banca si o duc in anticamera Starii Civile. Doamna Lucica isi taraia picioarele, se indoia de la jumatate si se impiedica de toate scarile, asa ca politistii au fost nevoiti s-o duca „pe sus”. Cat pe ce sa cada de pe scaun, si-a pus capul pe masa  hotarata sa doarma putin.Politistii primesc datele femeii prin statie. Era nascuta in octombrie, nu in septembrie, cum afirmase de cateva ori. Cand a auzit vocea celui care transmitea datele, femeia a inceput sa rada aproape isteric : „Vezi ca stii?”. Politistii afla adresa acesteia si hotarasc sa o duca acasa. Urcata in duba, a inceput sa vorbeasca ca pentru sine: „ Asa, la stanga , la dreapta, la stanga, la dreapta, ce fain conduci dom` sofer.Ha ha! Ce simpatic esti!” Ajunsi la adresa, observam un lant pe poarta, cu lacat. In curte, nimeni. In casa, nimeni. Doamna Lucica nu stie nimic de cheie. Un vecin povesteste politistilor:  „Ea umbla. E singuratica asa. Nu-i stiu programul. A mai facut scandaluri pe aici, mai chema  politia..Mai venea pe la ea un barbat scandalagiu .Aici sta. Crisu o cheama.(se referea la numele vechi). E singura. Fata ei e prin Bucuresti, la facultate. Nu stiu daca a terminat. Vine din cand in cand si o vede.(…) A dat si masina peste ea, acolo la trecerea de pietoni.”  Pentru ca nu puteau sa o lase in strada, si pentru ca au vazut in geanta un certificat de handicap avansat, au hotarat sa o duca la spitalul Socola, sa o interneze acolo.

Pe drum inspre spital, Simion isi aduce aminte ca a adus odata la Socola o femeie de 51 de ani care mergea goala pe strada.

22:12 La intrarea in spital, pe scari dormeau nestingheriti doi caini negri si unul alb, iar inantru, pe sala, isi facea somnul de frumusete, un altul maroniu. Femeia este asezata pe un scaun, de pe care cade, brancardierul o ridica si o aseaza din nou, dar ea se smuceste, tipa, si incepe a scuipa pe toata lumea din jurul sau, apoi se calmeaza si cade pe scaun cu capul in jos si fara vlaga, bolborosind cuvinte neintelese.

Faraon aurolac

22:38 Parasim spitalul si ne indreptam spre Rapa Galbena, pentru ca prin statie, politistii sunt chemati sa ajute o patrula din acea zona care a prins doi minori, care hoinareau pe strazi.

Cateva minute mai tarziu, in ACVILA sunt urcati doi baietei. Cel mai mic, D. Faraon –dupa cum s-a recomandat- emana un miros ametitor de prelandez  si plange in gura mare, repetand încontinuu ca „nu vrea la Centru”. Unul din politistii care i-au prins isi aduce aminte ca „ii este client vechi”. L-a mai prins de cateva ori si l-a dus la Centrul de Plasament, dar acesta fuge tot timpul. Racnetele fortate ale copilului si lacrimile zoioase de pe fata si nici un motiv pentru consumul de aurolac au adus tristete in masina.

23:10 Ajungem la Centrul de primire a copiilor in regim de urgenta, unde sunt internati copiii si in timpul in care s-au intocmit procesele verbale si alte formalitati, am asteptat in masina, respirand muzica de la radio. Imi umblau prin gand tot felul de idei, unele de repulsie fata de acesti copii, care fug de acasa si isi duc veacul pe strazi, dar in acelasi timp mi-era jena ca gandesc asa. Nu aveam cum sa stiu cum e sa-ti duci zilele intr-un Centru plin de necunoscuti, sa ai o viata despicata si sa oscilezi intre dorinta de a avea un camin, un pat in care sa-ti pui capul pe perna linistit si tentatia de a te hrani cu libertate si independenta, cutreierand aiurea strazile Iasului, drogat de vaporii de prelandez si traind din nimicul castigat cersind.

 23:45 Plecam de la Centru.

Agresat in tamvai

23:50 Urcam inspre Universitatea „Al. I.Cuza”. Statia de emisie-receptie anunta ca un barbat in stare de ebrietate a fost atacat de alti doi, care l-au injunghiat in mana.

In cinci minute, aproape ca am zburat pana la Piata Nicolina, politistii crezand ca atacul este inca in desfasurare, insa odata ajunsi,  am aflat ca faptul in sine se consumase cu ceva minute in urma. Mihai A., barbatul agresat, repeta ca pe banda ca a fost atacat de doi „controlori” RATP, care l-au vazut ca e beat si l-au dat jos din tramvai, pentru ca nu era bun biletul. Au incercat initial sa-i fure telefonul, dar el a opus rezistenta si unul din cei doi indivizi, „cercelatul”, i-a infipt cutitul in mana. In duba Politiei Comunitare, in drum spre Urgenta, barbatul , care avea mana ranita si plina de sange, a explicat ca nu le-a vazut ecusonul , deci cei care il atacasera erau hoti, nu controlori RATP.

Domnisoara Razvan

La 00:20 ne intoarcem la sediul Politiei, pentru ca primim un apel ca a fost prins un travestit. Intrand in sala in care cei care l-au prins scriau foita cu amenda, mi-a atras atentia peruca bruneta, care imita tunsoarea „castron” a baiatului. Isi aranja suvitele ce ii veneau in ochi.Era dat cu fard fumuriu pe la ochi si purta o fusta alba inflorata si o pereche de sandale cu toc, dar si sosete. Doar vocea il dadea de gol. Da, era baiat.

Era insotit de un prieten si e…. prietena, care mi-a explicat ca nu e travestit, ci ca e putin beat si ca a vrut sa se distreze, imitand comportamentul feminin: „Este ziua mea si a venit la mine acasa verisoara mea de la teatru, care are peruci si tot felul de chestii. Si s-a mai imbracat un baiat. Dar la mine in casa. Si el ce s-a gandit? De ce sa nu fie mai cu mot si sa nu se imbrace si el? Numai ca a iesit pe strada” . Politistul care scria amenda pentru tulburarea ordinii si linistii publice, a completat: „si sa danseze si la bara”. Toti incep sa rada, chiar si domnisoara Razvan.

 00:55 Am pornit din nou la drum, facand ture prin tot orasul. Era liniste. Numai pe langa cate un club se balansau in mers vreo doi-trei, dar in rest, orasul parca plutea in calm si somnolenta.

01:05 Stationam cateva minute langa stadion, pe o straduta mai retrasa, putin mai la dreapta de  o masina alba, in care un baiat si o fata isi consumau… clipa. In acea zona, ne-am intalnit cu alti doi politisti si cu o politista, pe care uniforma nu prea o avantaja, dar sapca o prindea bine. Unul dintre ei  radea, povestind cum odata i s-a intamplat sa stea in masina, intr-o zona pe care o stia vanata de spargatori de autoturisme. Un hot a incercat sa-i fure o roata, confundand masina politiei cu un taxi.

Colindand orasul si puricand aproape fiecare straduta, Iasul devenea tot mai linistit, tot mai rece. Cativa stropi subtiri de ploaie s-au lipit de geamul din fata, iar vantul imprastia frunzele uscate si praful. Din masina nu se simtea aerul rece care iti lipea narile, dar era frig.

01:55 Eu imi inchei „misiunea” , dar ACVILA isi continua drumul…/Mihaela Uglea