Cercetător științific al Insitutului de Filologie Română „A.Philippide” și cadru didactic la Departamentul de Jurnalism al Universității „Al. I. Cuza”, prof. univ. Stelian Dumistrăcel este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați lingviști români. În privința transformărilor prin care trece limba, consideră că e nevoie de o delimitare a nivelurilor de utilizare a acesteia. „Noi privim limba română ca pe o pîine, din care toți trebuie să mănînce și toată trebuie să fie bună. Nu. Unii trebuie să știe mai mult, alții mai puțin, pe grade, în funcție de profesia la care aspiră”.

Domnule profesor, este evident faptul că noua generație vorbește mai mult. Totuși, mulți afirmă că limba română este mai săracă. Dumneavoastră, în calitate de specialist în lingvistică, apreciați limba ca fiind acum mai săracă?

Trebuie să ne gîndim, în primul rînd, la procentajul tinerilor printre vorbitorii limbii române. Nu știu dacă sunt mai mult de o treime. Deci, dacă ne-am referi numai la vorbirea lor, am putea spune că este oarecum unidirecțional sărăcită, într-adevăr, pentru că au și un vocabular mai simplu și pentru că este aglomerat cu inovații lingvistice, cu anglicisme.
Dar trebuie să ne gîndim că acești tineri se înțeleg și cu părinții lor, și la școală, cu profesorii, și cu prietenii. Spre exemplu, un tînăr student la Fizică are un vocabular mai simplu cînd vorbește cu prietenii și un anumit vocabular cînd susține un examen. Acolo vorbește despre motorul în patru timpi și află că anumite cuvinte au o altă semnificație.
Dacă ar fi o lume exclusivă a tinerilor, acest lucru ar fi o catastrofă. Oamenii își schimbă limbajul pe măsură ce cresc și trec prin diverse experiențe, aici referindu-ne și la jargon profesional.

Odată cu era digitală, limba română a fost inundată de foarte multe cuvinte preluate din limba engleză. Vă supără aceste așa numite englezisme?

Nu. Depinde însă unde sunt folosite. Pe mine nu mă deranjează anglicismele pe care tinerii le folosesc între ei, pentru că eu nu sunt obligat să fiu în mediul lor. Dar, dacă un tînăr mi s-ar adresa mie prin anglicisme („eu nu fac asta pentru că nu e cool”), l-aș suspecta de lipsă de inteligență.
Există o zonă geografică între Italia, Franța și Elvetia în care oamenii vorbesc trei limbi. Așadar, dacă ei pot vorbi trei limbi, oare noi nu putem folosi două registre ale vorbirii, unul pentru un interlocutor și altul pentru alt interlocutor? Asta înseamnă, de fapt, capacitatea lingvistică și inteligența.

„Pentru a te integra total într-o societate trebuie să-i cunoști foarte bine vocabularul, inclusiv înjurăturile”

Tinerii nu numai că utilizează frazări din limba engleză, dar adoptă și folosesc și înjurături din engleză. Cum înjură tinerii de astăzi în comparație cu celelalte generații?

Eu nu știu cum înjurau tinerii înainte, cu atît mai puțin cum înjură acum în limba engleză. Dar știu că limba română a fost caracterizată ca fiind o limbă cu un foarte bogat inventar de înjurături, foarte vulgare.
Spre exemplu, nemții nu pot înjura nici pe departe atît de colorat precum o fac românii. În orice caz, pentru a te integra total într-o societate trebuie să-i cunoști foarte bine vocabularul, inclusiv înjurăturile.

Internetul și televiziunile sunt pline de indivizi care nu vorbesc corect. Ce influență credeți că au aceste personaje asupra tinerilor?

Depinde tot de inteligență, de capacitatea lor de analiză și de reacție lingvistică. Eu cunosc mulți tineri care, ascultînd o emisiune la radio sau la televizor, cînd cineva vorbește incorect reacționează și își dau seama de greșeală, pe cînd alții pot să o adopte și să găsească o justificare: „Așa se spune și la televizor”.
Cu siguranță că tinerii au interesul de a vorbi corect. În cazul în care susții un interviu și nu vorbești corect, te pică imediat. Și atunci tu te interesezi: e bine așa sau nu? Așadar, ține de personalitatea vorbitorului dacă adoptă sau nu aceste forme incorecte din spațiul public.

Pe lîngă persoanele care nu scriu și nu vorbesc corect, spațiul public a fost invadat și de manele. Dacă acest curent nu ar fi existat, considerați ca tinerii ar vorbi mai corect ?

Influența manelelor este relativă. Eu detest exprimarea aceea și genul acela de muzică, fără nici o armonie. Arta înseamna sugestie, ceea ce te face să guști un lucru, să meditezi asupra a ceva sau să apreciezi frumusețea, nu golănia și vulgaritatea. Dacă sunt unii pe care i-ar putea influența, se poate. Nu-i putem apăra pe toți de toate necazurile.

În ultimii ani, rezultatele tinerilor la proba de limba română a bacalaureatului au fost foarte slabe. Majoritatea specialiștilor susțin că rezultatele sunt cauzate de utilizarea excesivă a internetului, platformele de socializare transformînd modul în care tinerii vorbesc și modul în care gîndesc. Sunteți de acord cu această teorie ?

Da, aceasta este într-adevăr decăderea limbii uzuale. Mi s-a întîmplat ca o studentă să îmi scrie o întreagă lucrare fără să folosească nici un semn diacritic; trei pagini de mînă fără diacritice. Deci, este o deformare.
Însă toate limbile au avut momente ca acesta. Dar, dincolo de asta, se păstrează nivelurile. Rămîne nivelul superior al limbii, nivelul public formal, care este exemplar, urmat apoi de vorbirea neîngrijită a diferitelor medii.
În principal, aici vorbim de adecvare, de abilitatea de a vorbi și de a scrie, în funcție de mediul în care te afli și, bineînțeles, de interlocutor.

„Mi se pare corect ca elevii să învețe să scrie direct pe calculator, dar să scrie corect”

Deși în România internetul este considerat cauza greșelilor de scriere și de vorbire ale elevilor, în Finlanda există o propunere ca elevii să învețe să scrie direct pe calculator. Cum apreciați această propunere a finlandezilor?

Este foarte bună această propunere. Cînd scrie marele public de mînă? Niciodată. Eu învăț jumătate din școala primară să scriu de mînă, după care nu mai scriu niciodată. Deci, mi se pare corect ca elevii să învețe să scrie direct pe calculator, dar să scrie corect.
E foarte bine să învețe direct ce trebuie și scrierea de mînă să rămînă ca un lux, al unor inițiați, al unei elite; îmi place ideea aceasta. Nu toată lumea a scris. Mulți domnitori români nu știau să scrie, foloseau inelul cu stampilă. Așadar, și scrisul de mînă poate deveni o ocupație de elită.

Utilizarea calculatorului, a internetului, presupune asimilarea, chiar involuntară, a unei mase de informații. Vrînd-nevrînd tinerii citesc ceva pe ecranul unui dispozitiv. Putem considera că citesc astfel mai mult?

Există tineri și tineri, unii care citesc mai mult și folosesc internetul pentru dezvoltarea cunoștințelor și pentru inteligență și alții care nu fac asta.
Pe internet poți găsi o mulțime de lucruri, mai multe decît poți găsi în toate cărțile dintr-o bibliotecă. Este o posibilitate de informare incomparabilă, este o minune și această apreciere vine de la un om care o mare parte a vieții a citit cărți. Însă totul depinde de modalitatea în care această tehnologie este folosită

”Avem o presă de titluri”

În general, oamenii sunt influențați de presă. Ce părere aveți despre limbajul din presa de astăzi?

Limbajul din presă este unul simplificat, din păcate. Avem o presă de titluri, multe ziare s-au tabloidizat și de asta vedem 20 de titluri pe prima pagină. Poate sunt pesimist, dar, după modul în care decurg lucrurile, putem vorbi despre teoria evoluției în spirală, a lui Jean-Baptiste Biot. Peste foarte mulți ani se va ajunge iarăși la o societate a brahmanilor, în care numai elita va ști să scrie și să citească, iar restul vor primi doar comenzi sonore și vizuale, o societate care a funcționat în trecut.

Cum se poate proteja un tînăr de acești factori care îi transformă, îi sărăcesc limbajul?

Ei se protejează, dacă îi interesează.
Nu există o rețetă unică, însă, în general, tinerilor ar trebui să li se inculce sentimentul răspunderii personale. Să nu fie total finanțați de părinți, pentru a deveni competenți și performanți în orice fac, inclusiv în vorbire.
Nici învățămîntul nostru nu este performant din acest punct de vedere, pentru că elevilor nu li se oferă posibilitatea de a alege, alegeri care să îi facă să devină competitivi încă de la început.

Dacă v-ați afla în poziția în care să puteți modela limba română, cum ați schimba-o?

Aș merge foarte mult pe ceea ce se cheamă funcționalitate. Aș fixa niveluri de însușire și de utilizare a limbii române. Meseria de lingvist mi-a arătat că jumătate dintre formele discutate de noi astăzi se trag din vechime. Așadar, funcționalitate.
Noi privim limba română ca pe o pîine, din care toți trebuie să mănînce și toată trebuie să fie bună. Nu. Unii trebuie să știe mai mult, alții mai puțin, pe grade, în funcție de profesia la care aspiră. Dacă eu aspir la un post în diplomație, trebuie să știu româna de gradul unu, dacă vreau să fiu administrator, româna de gradul II, iar dacă vreau un post de portar, pot să știu româna de gradul V.

CARTE DE VIZITĂ

Reputat lingvist român, Stelian Dumistrăcel este cercetător științific de gradul I în cadrul Instiutului de Filologie Română „A.Philippide” din Iași profesor la Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării al Universității „Al. I. Cuza”. Principalele sale domenii de interes sunt dialectologia, etnolingvistica, sociolingvistica şi psiholingvistica, frazeologia, pragmatica lingvistică.
Printre multiplele contribuții în domeniile mai sus enumerate se numără și reevaluarea, din perspectiva retoricii clasice şi a pragmaticii moderne, a
statutului „stilurilor funcţionale” ale limbii române, pornind de la analiza limbajului publicistic.

Sursă foto:www.revistatimpul.ro