Cum se apropie ziua de 1 mai se și vede fumul care se ridică din grătare peste păduri, poienițe sau plaje, pentru că așa sărbătoresc românii „Ziua Muncii”, dar această zi nu și-a avut originile în România, ci în Chicago. Oamenii din mai multe țări ale lumii au ieșit în stradă și au făcut grevă pentru ca o zi de muncă să aibă opt ore. Acum aceste țări sărbătoresc așa cum i-au învățat strămoșii.
Prima zi a lunii mai, în vremea dacilor, se numea „Armindeni” după copacul care era curățat de crengi pînă aproape de vîrf și era plantat în mijlocul curții. „Pomul lui Mai” sau „Pomul vieții”, cum mai era denumit acesta, era împodobit cu spice de grîu și cu flori. Copacul nu era mutat decît după seceriș. Era tăiat și lemnul lui era băgat pe foc pentru a coace prima pîine din făina obținută din grîul nou secerat.
Oamenii sărbătoreau „Armindeni” purtînd pelin la pălărie sau în sîn și mergînd în pădure pentru a culege plante care să-i vindece de boli un an întreg. Întindeau o masă unde se cinsteau cu vinul vechi pe care îl pusese la păstrat sub pămînt și cu bucate printre care era strecurate cîteva firicele de pelin. Tot în această zi oamenii trebuiau să își agațe de porți, de ușile caselor, de hambare și pomi ramuri verzi pentru ca spiritele rele să nu pătrundă în gospodăriile lor. Se spunea că dacă își munceau pămînturile în ziua de „Armindeni” toată munca lor va fi în zadar și că tot ceea ce au semănat pe cîmp se va usca, se mai spunea că viile vor fi lovite de grindină și de insecte dăunătoare.
Prima zi a lunii mai, în vremea dacilor, se numea „Armindeni” după copacul care era curățat de crengi pînă aproape de vîrf și era plantat în mijlocul curții. „Pomul lui Mai” sau „Pomul vieții”, cum mai era denumit acesta, era împodobit cu spice de grîu și cu flori. Copacul nu era mutat decît după seceriș. Era tăiat și lemnul lui era băgat pe foc pentru a coace prima pîine din făina obținută din grîul nou secerat.
Cu toate acestea, nu de aici s-a păstrat tradiția sărbătoririi zilei de 1 mai, ci această zi a fost omagiată după 1889 cînd a fost desemnată „Ziua internațională a muncii” la Paris. Totul a început cînd fondatorul Uniunii Dulgherilor și a Tîmplarilor, George Edmonston, le-a propus organizațiilor muncitorești să îl susțină pentru face ca ziua legală de muncă să conțină opt ore după 1 mai 1886. Astfel că la această dată au ieșit pe străzile Statelor Unite ale Americii sute de mii de oameni, în Chicago s-au adunat aproximativ 90.000 de mii de persoane, dintre care aproape 40.000 erau în grevă. Aceste manifestații au dat rezultate pentru că în jur de 35.000 de oameni au obținut dreptul la zile de muncă de opt ore fără ca salariu să le fie afectat. Această problemă a devenit una internațională după ce poliția a făcut multe victime în Piața Heymarket din Chicago unde erau adunați peste 65.000 de oameni în grevă. În anul 1894 Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat un act prin care 1 mai a devenit o sărbătoare legală.
Sărbătoare muncii pe plajă sau în pădure
Românii au făcut din 1 mai o zi de sărbătoare de înainte ca aceasta să fie legalizată, astfel că 1890 a fost anul cînd s-a sărbătorit pentru prima dată „Ziua muncii” în țara noastră. În timpul comunismului 1 mai era un prilej pentru a pune în practică cultul personalității și pentru intensificarea propagandei comuniste cu ajutorul defilărilor.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial românii nu au mai sărbătorit. „Anul acesta însă, 1 Mai, este umbrit de pătimirea adusă de urgia războiului pe care nu l-am dorit nici provocat. Fiindcă nici ţara, nici conducătorii, nici poporul n-au urmărit cotropiri teritoriale, ci dimpotrivă am fost toleranţi chiar cu străinii dela noi, îngăduindu-le să trăiască lîngă noi uneori mai bine ca noi”, a declarat Ministrul Subsecretar de Stat al Muncii din acea vreme pe 30 aprilie 1944 pentru ziarul „Acțiunea”.
În acel an străzile României au fost liniștite. După 1989 românii nu au mai sărbătorit atît de frenetic 1 mai și an de an oamenii mers în vacanțe sau au ieșit la aer curat în pădure cu familia și prietenii. Românii mai nonconformiști au mers să își petreacă ziua de 1 mai pe litoral prima dată în 1990 după ce rezervările la hoteluri nu au mai fost centralizate. Cele mai vizitate stațiuni din România sînt Mamaia și Vama Veche, pentru că localurile de unde răsună muzica sînt aproape de plajă.
1 mai dincolo de granițele României
Prima zi a lunii mai nu este liberă doar în România, ci și în Germania, Belgia, Croatia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong. În aceste țări „Ziua Muncii este cunoscută de fiecare cetățean. În Franța înainte ca 1 mai să devină „Ziua Muncii”, această zi era una în care se sărbătorea „Ziua Lăcrămioarelor”. În această zi a lunii mai un curtean i-a dăruit regelui Carol al IX – lea un buchet de lăcrămioare spunîndu-i că acestea sînt aducătoare de noroc. Această tradiție s-a păstrat chiar și după ce 1 mai a devenit „Ziua Internațională a Muncii”.Lăcrămioare sînt aducătoare de noroc și în Belgia, locuitori acestei țări au și ei obiceiul de a împărți lăcrămioare de 1 mai.
Țările nordice sărbătoresc „Noaptea Valpurgiei” în seara care face trecerea de la ziua de 30 aprilie la cea de 1 mai. Aceasta este sărbătorită de oamenii din țări precum Germania, Olanda, Cehia, Suedia, Estonia, Letonia și Finlanda care organizează petreceri și jocuri cu mătura. Copii din grădinițele și școlile din Suedia sînt duși în pădure pentru a privi natura indiferent de cîte grade sînt afară. În tradiția populară a Germaniei, țara de origine a „Nopții Valpurgiei”, această noapte este cea în care vrăjitoarele și demonii ies la vedere.
Sursă foto: www.newscluj.ro
www.ziarulunirea.ro
Niciun comentariu