Sîmbătă, 17 ianuarie a.c., la Sala de Lectură a Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi”, a avut loc o nouă întîlnire a Clubului „Iubitor de Iaşi”, desfăşurată în cadrul proiectului „Culorile cărţii”. Evenimentul a fost organizat cu ocazia împlinirii, în această luna, a 156 de ani de la Mica Unire. Intitulată „Cealaltă faţă a Unirii”, activitatea fost prezidată de către Corneliu Coman, cercetător al trecutului Iaşului şi al istoriei regionale şi naţionale.

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. În urma acestui act, Iaşul a pierdut statutul de capitală, lucru care a avut în timp repercusiuni negative în viaţa socială şi economică a oraşului, dar şi a fostului Principat al Moldovei. Prezentarea acestor realităţi, cît şi tendinţele separatiste ale unor boieri moldoveni, au constituit subiectele expunerii întîlnirii.

S-au prezentat mai multe articole de presă din anii 1860 – 1914 în care se abordează subiecte legate de aniversarea anuală a unirii Principatelor, a economiei şi a nivelului de dezvoltare a Iaşului, în epoca post Cuza. „Dorinţa ca ziua Micii Uniri să fie declarată sărbătoare naţională este una veche. Întotdeauna mi-am exprimat părerea de rău pentru indiferenţa cu care e lăsată să treacă, pentru deosebitul interes de a nu i se da nici o atenţie. În 2015 este pentru prima dată cînd se sărbătoreşte această zi prin intermediul unei legi care s-a aprobat”, a mărturisit conferenţiarul.

Diferenţele mari care s-au făcut în investiţiile realizate în Moldova şi Valahia, din punct de vedere economic, au fost dezvoltate în cadrul întîlnirii. „Decăderea Moineştiului, altădată un centru dezvoltat de exploatare petrolieră, ca şi a Botoşaniului, a fost urmarea unei politici care a neglijat proiectele echilibrate şi o viziune pe termen lung pentru această parte a ţării”. Lipsa unei căi ferate către Botoşani, a afirmat Corneliu Coman, „i-a adus acestuia titlul de oraş în decădere”, întrucît, înainte, Botoşaniul era cel care dădea preţul grîului. Bursa de la Viena ţinea cont de cît gluten are grîul de la Botoşani şi în funcţie de asta îşi stabilea un preţ, fiindcă această regiune de Nord-Est este în mod paradoxal foarte bogată, un adevărat grînar al regiunii Moldovei. Însă degeaba ai producţie dacă nu ai şi metodele adecvate de valorificare, precum o cale ferată care să faciliteze vînzarea la timp şi în cantităţi mari”.

S-a vorbit despre pădurile care nu erau puse în valoare pentru că nu existau căi de comunicare, transportul făcîndu-se decenii la rînd cu pluta, pe rîurile de munte. „De-abia dacă s-au făcut 40 de km de şosea, pe cînd în Valahia se construia intens. Pentru a se face o linie de 30 de kilometri în Moldova, trebuie să se realizeze una de 100 dincolo”.

Un alt subiect adus în discuţie în presa vremii a fost bugetul României din perioada anilor 1900. Conform articolului „Acelaşi sistem”, nevoile Moldovei sînt lăsate la o parte, investindu-se mai mult în capitala ţării. Astfel, pentru biblioteca Iaşului erau acordaţi 7.000 de lei iar pentru cea din Bucureşti, 15.000 de lei. „Mai puteţi spune ceva? Cam la fel e şi acum”, a declarat Corneliu Coman, deplîngînd lipsa implicării factorilor de decizie în creşterea investiţiilor în cultură.

S-au prezentat fotografii ale clădirilor construite între anii 1859-1940, atît în Bucureşti, cît şi în Iaşi, printre care s-au amintit Biblioteca Centrală Universitară, Teatrul Naţional, Liceul „Costache Negruzzi”, Şcoală de Arte şi Meserii. Corneliu Coman a făcut referire la faptul că este necesar ca spaţiul din jurul teatrului din Iaşi să fie valorificat, susţinînd că „e o clădire frumoasă care ar trebui să reprezinte ceva, nu vreau să văd pereţi negri. Acea sala de spectacole care a fost construită în timpul restaurării teatrului ar trebui relocată şi spaţiul amenajat corespunzător.”

În cadrul întîlnirii a fost expusă o statistică cu privire la prim-miniştrii Moldovei, constatîndu-se faptul că majoritatea proveneau din alte zone ale ţării. „Pînă în 1918, 18 prim-miniştri au fost munteni şi şapte moldoveni, după 1918, munteni 25, transilvăneni opt, moldoveni cinci. Ar trebui să închei povestea. Îmi pare rău că am fost atît de puţini din Moldova. Noi tăcem şi nu ne implicăm”, a afirmat Corneliu Coman, concluzionînd că una din cauzele acestei rămîneri în urmă o reprezintă şi numărul mic de reprezentanţi politici ai Iaşului în capitală. Un exemplu pentru ridicarea nivelului social, cultural şi economic al moldovenilor a fost academicianul Nichita Smochină, luptător pentru drepturile românilor, nu doar din regiunea Moldovei, ci şi din teritoriile de dincolo de Nistru, unde au existat comunităţi româneşti neglijate sistematic. „Creaţi-vă şcoală, presă, fiţi uniţi şi veţi reuşi”, a fost deviza sa, subliniind că fără o ridicare a nivelului cultural şi fără unitate în scopurile comune nu se poate construi nimic durabil.

Finalul a adus discuţia în prezent, concluzionîndu-se că „nu vom putea depăşi decalajul care ne desparte de Occident dacă nu va exista o strategie coerentă pe termen mediu şi lung. Istoria ne arată că nu lipsa de resurse a fost problema, ci o viziune mai degrabă centralistă, grefată pe un temperament mai curînd paşnic, răbdător şi delăsător al moldovenilor, ceea ce face şi în prezent să fim pe locul întîi pe lista celor mai sărace regiuni ale Uniunii Europene. În Hamburg, de exemplu, autostrăzile se acoperă cu parcuri urbane. La noi, în Moldova, nu le vedem nici măcar pe harta proiectelor viitoare. Totuşi, prin acest gen de întîlniri, vom face primii paşi în direcţia cea bună, conştientizînd problemele şi rădăcinile lor istorice, ca mai apoi să le putem îndrepta”, a conchis Corneliu Coman.

Clubul „Iubitor de Iaşi” reprezintă o platformă de întîlnire, un club de prezentări şi dezbateri pe tema trecutului şi prezentului oraşului Iași, creat în cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” în luna mai a anului 2014. Scopul Clubului este ca, prin întîlniri periodice, să faciliteze creşterea nivelului de informare asupra trecutului oraşului, cunoaşterea monumentelor, conexiunea persoanelor cu interese similare.