„Sărmanii elevi”, „Stresul camerelor”,  „Ca la poliție”. De cîte ori nu am auzit aceste sintagme în ultimii doi ani, în apropierea examenului de bacalaureat? Fie lățite pe burtierele îngălbenite ale televizoarelor, fie șoptite de glasurile blajine și pline de compasiune ale părinților ori aruncate cu dispreț de elevii strînși cu ușa și legați de mîinile ce nu-i mai pot ajuta la copiat. Atît de mult stres pe capul odraslelor și atît de multă lume în rîndul nepromovaților că ai spune despre camere că sînt adevărate uneltiri ale diavolului.

Stresul BAC-ului a fost dublat, spun elevii, de existența micuțelor camere web în sălile de examen. Da, am tot auzit asta, e ca și cum ar prinde picioare și ar veni lîngă tine să îți stea pe creier, de te face incapabil de a mai lucra. Nu, nu are nici o legătură cu copiatul în sine, stresul pe această temă nici nu există, noi sîntem băieți deștepți și nu facem din astea. Da’ de unde. Nici nu mai știm după care degete să ne ascundem ca să stăm cît mai comod.

Ce te faci acum că lucrurile s-au intensificat, odată cu introducerea simulărilor la clasa a XI-a și a XII-a? E pe straturi, stresul ăsta, tot crește de la an la altul, dacă solul e fertil, îi merge. La bază creștem stresul legat de examenul în sine. E normal, e de înțeles, vorbim doar de marele examen al maturității. De pe stratul doi culegem emoțiile legate de camerele web: pa pa note mari luate pe degeaba, în traducere liberă. Utimul, dar nu cel din urmă, stresul simulărilor. Și uite așa se strînge un buboi ce stă să explodeze în biata grădină a elevului. Păi cum să mai dea randament în aceste condiții de maximă încordare? Eu zic să îl mai menajăm puțin. Opriți, dom’le, curentul, ce tot atîta tehnologie?

Sursă imagine: http://esltube.files.wordpress.com/