Răniţi, sechestraţi, torturaţi, morţi. Ucrainienii , încă prizonierii unui regim clădit pe interese geopolitice. Vocile lor nu sînt ascultate, dorinţa de eliberare din această strînsoare politică este înecată în sînge nevinovat, oamenii mor pe străzi cu harta goală a viitorului în mîini.

Cei aproape 46 de milioane de ucrainieni au început să lupte încă din noiembrie pentru integrarea in UE, pentru că aceasta reprezintă unica portiţă de îmbunătăţire a situaţiei politice interne şi calea către democraţie. Dar, după luni de confruntări între protestatari şi cei din fruntea statului, poporul a reuşit într-un final, încă incert, să vadă raze de lumină la capătul tunelului îmbibat în fum, gloanţe şi foc. Preşedintele Viktor Ianukovici şi reprezentanţii opoziţiei au semnat în această vineri, în prezenţa mediatorilor europeni, un acord care prevede concesii majore faţă de opoziţie, alegeri prezidenţiale anticipate şi formarea unui guvern de coaliţie. De asemenea, s-a decis şi revenirea la vechea Constituţie din 2004 care restrînge din prerogativele preşedintelui, după ce în 2010, odată cu venirea la putere a lui Ianukovici, a fost declarată ca lege neconstituţională. Însă despre integrare, nimic.

Mergînd în urmă cu cîteva luni, primele proteste au început în seara zilei de 21 noiembrie 2013. „Timp de jumătate de an, preşedintele a promis semnarea acordului de integrare în UE, iar cînd a sosit momentul, a anunţat că şi-a schimbat părerea, neargumentîndu-şi alegerea. Astfel, pe Maidan au ieşit câteva sute de oameni, cerînd o schimbare”, scrie pe blogul său un cetăţean rus stabilit în Ucraina.  Oamenii s-au adunat în Piaţa Independenţei din Kiev şi au protestat cîteva zile paşnic, după care au plecat acasă. Pentru că au mai rămas foarte puţini manifestanţi şi erau uşor de manevrat, aceştia au fost crunt bătuţi, urmăriţi, urcaţi în maşini şi duşi în direcţii necunoscute de către „Berkut” (n.r. forţele speciale ucrainiene). Acest fapt a stârnit atît de multă indignare încît oamenii s-au adunat din nou pe Maidan, cerînd pedepsirea celor care au atacat protestatarii. Aşa a apărut dezastrul. Oamenii au început să fie atacaţi, bătuţi, împuşcaţi ca nişte animale bolnave lipsite de scăpare.

Ucrainienii sînt astfel singurul popor de pe continentul european care înoată în sînge pentru a ajunge la ţărmul UE şi asta doar pentru că Ianukovici se teme de preşedintele rus şi de urmările pe care le-ar putea suferi dacă se lasă înduplecat de manifestanţi. Prosperitatea, democraţia şi echilibrul statal nu au fost niciodată atît de atractive printre statele deja integrate, pentru că au fost înabuşite de manevrele lui Putin. Nici cei de la Bruxelles nu sau gîndit cît de tentant pare mirajul integrării pentru un stat european fost sovietic.

„Timp de jumătate de an, preşedintele a promis semnarea acordului de integrare în UE, iar cînd a sosit momentul, a anunţat că şi-a schimbat părerea, neargumentîndu-şi alegerea. Astfel, pe Maidan au ieşit câteva sute de oameni, cerînd o schimbare”.

Însă niciun ajutor din partea marilor blocuri mondiale de putere nu le poate oferi un colac de salvare pentru că s-ar putea ajunge la un război modial în toată firea. Rusia nu ar rămîne indiferentă la intervenţia străinilor în zona pe care o manevrează din perioade istorice, iar europenii şi americani nu s-ar lăsa în bătaia gloanţelor fără să riposteze. Deşi aparent criza de la Kiev poate fi oprită curînd, protestatarii nu mai au însă puterea de a se încrede în preşedintele Ucrainiei, nu mai există încrederea că influienţa lui Vladimir Putin se va slăbi, căci Ucraina are o importanţă geostrategică uriaşă pentru aceştia: e parte a perimetrului rusesc de securitate, regiunea-tampon în faţa ţărilor NATO, şi mai mult, pe teritoriul Ucrainei se află Odesa şi Sevastopol, cele două porturi care asigură înfluienţa rusă în Marea Neagră şi accesul la Marea Mediterană. O integrare în Uniunea Europeană ar bloca toate aceste beneficii pentru Rusia.

Oare cîte definiţii poate avea cuvîntul „libertate”?

Surse foto: www.metropotam.ro, www.lens.blogs.nytimes.com, www.snob.ru