A plecat de acasă. Fără să dea explicații și fără să anunțe pe nimeni. Ce a fost în mintea și sufletul său, știu doar ea și Dumnezeu. Ce probleme poate avea un copil de doar 15 ani? O adolescentă eminentă, conform spuselor părinților, și o fată ce plănuise de mult timp să se călugărească, potrivit duhovnicului său. Iulia Ionescu, dispărută timp de patru zile de acasă, a decis că agitația cotidiană și viața pe care o avea alături de familia sa, nu îi vor aduce mîntuirea. S-a urcat în trenul speranței sale și s-a îndreptat către viața monahală, spre mănăstirile din Neamț, respectiv Suceava. Pînă in acel moment al escapadei, Iulia avea un plan foarte bine conturat, crezînd că este matură și capabilă să ia o decizie atît de drastică, decizie ce urma să îi afecteze profund părinții.

Însoțită de un călugăr și o măicuță, Iulia a ajuns într-un final la Mănăstirea Sihastria Rarăului din Suceava. A fost lăsată să doarmă în incinta lăcașului religios unde, cu riscul de a mă repeta precizez faptul că a ajuns nesilită de nimeni. Întrebarea care mă macină în acest moment este strict legată de atitudinea mamei adolescentei. O mamă ce nu a înțeles, nici în ultimul ceas, că fiica sa are alte aspirații și alte așteptări de la viitorul său. A tras concluzii pripite, iar Parchetul Sectorului 5 a deschis un dosar pentru sechestrare de persoane. Părintele duhonvic al fetei a precizat faptul că parinții acesteia știau de dorința ei de a se îndrepta spre viața monahală, dar că nu au luat niciodată în serios această ipoteză. Așadar, consider că nu exista comunicare în familia Ionescu, și că fetei i-a fost teamă de reacția părinților săi, reacție ce poate ar fi schimbat firul poveștii. Singura persoană ce a ascultat-o a fost preotul său. Probabil nu s-a destăinuit membrilor familiei tocmai din cauza fricii de a-i fi respinsă dorința.

Acum, o altă întrebare îmi apare într-un colț al minții: ce se va alege de viitorul Iuliei? Odată ce s-a gîndit, la vîrsta de 15 ani, că este momentul să fugă pentru a-și duce la bun sfîrșit planul, ce se va întîmpla acum, cînd s-a întors acasă obligată ce circumstanțe? Oare va renunța atît de ușor la visul ce i-a fost călăuză în toți acești ani? Sînt întrebări ale căror răspunsuri le vom afla cu trecerea timpului. Pentru că, indiferent de ceea ce vrem noi, timpul este cel ce pune punctul pe „i”.

15 ani, adolescență, copilărie și nesiguranță: oare Iulia Ionescu va redeveni acea elevă eminentă?

Sursă foto: http://4architecture.blogspot.ro/2010/08/manastirea-neamt.html