Venit la Iasi, Frans Zwarts, rectorul Universitatii din Groningen (Olanda) si unul dintre candidatii la functia de presedinte a Grupului Coimbra, a vorbit despre studentii europeni, despre ce a invatat de-a lungul carierei si despre traditia din invatamantul universitar.

Ce inseamna aceasta intalnire pentru UAIC?

Universitatea de aici a devenit membra a grupului Coimbra acum doi ani, eram acolo, in Iena. Cred ca e important pentru universitatile romane in general, pentru Iasi in particular, sa fie parte a Coimbra, care este un grup pretentios al universitatilor clasice. Asadar, UAIC este parte a comunitatii universitatilor europene..

Care sunt valorile comune ale universitatilor ce fac parte din Coimbra?

Pentru mine e o traditie de o mie de ani. Poti spune multe lucruri despre care a fost prima universitate, dar de obicei luam ca punct de plecare universitatea din Bologna care are o istorie de o mie si ceva de ani. Celelalte univesitati sunt izvoare ciudate, in care studentii sunt multumiti de profesori, pleaca si apoi creeaza o noua universitate. Avem cateva univesitati italiene care fac parte din grupul Coimbra, avem Oxford si Cambridge. Toate aceste s-au alaturat, toate sunt institutii foarte vechi care au reusit sa supravietuiasca indiferent de ce s-a intamplat. Orice altceva a disparut dar aceste universitati au reusit sa ramana in viata. Cred ca este de-a dreptul spectaculos ca astfel de lucruri se intampla. Mesajul este ca daca nu esti interesat sa obtii profit, dar daca vrei sa cauti secretele vietii, secretele acestei lumi atunci ai potential sa supravietuiesti secole.

Este greu?

Noi am reusit. Uita-te la toate celelalte lucruri care au disparut. Am tinut odata un discurs la deschiderea anului universitar, cand rectorul se adreseaza comunitatii, am vorbit despre companiile indiene din Est care au existat 200 de ani apoi au disparut. Universitatea mea are 400 de ani si inca rezista.

Care sunt misiunile universitatii al carei rector sunteti?

Sunt aceleasi ca ale oricarei alte universitati clasice din Europa. Noi am publicat o carte “ In cautarea Juliei” si am fost incantat pentru ca intodeauna mi-a placut sa compar universitatile cu John Lennon, care era in cautarea modelului sau, Julia, si intodeauna spun ca savantii si cercetatorii sunt in cautarea Juliei lor.

In Romania proiectul Noii Legi a Educatiei afecteaza autonomia universitatilor. Credeti ca este normal sa fie asa?

Depinde, dar universitatile ar trebui sa fie autonome. Daca lege da mai multa autonomie universitatilor este bine, in schimb daca legea o reduce, atunci nu este in regula.

Voiam sa ajung la Noam Comsky

De ce ati ales lingvistica?

Ca oricare altcineva nu stiam ce sa fac, sunt atatea lucruri dintre care poti sa alegi. Cand am inceput sa studies nu aveam nicio idee. Am avut doi profesori care m-au intrigat cumva, am fost fascinat de subiectele lingvisticii. Nu ma intreba de ce si cum, dar am fost! Din acel moment toate gandurile mele se indreptau spre lingvistica.

De aceea este esential sa ai profesori buni care sa te faca sa iti doresti sa ai o evolutie continua?

Trebuie sa ai profesori care sa-ti capteze imaginatia. Acest lucru s-a intamplat in cazul meu si am fost fascinate deoarece am vrut sa studies in Statele Unite ale Americii. Am inceput la Universitatea din Amsterdam, apoi am obtinut o pozitie de cercetator, dar vroiam sa ajung la Noam Comsky, pentru ca el e parintele lingvisticii moderne in Boston. Am reusit sa obtin subventiile necesare pentru a pleca. Asa ca intr-o zi de ianuarie, in 1974 am zburat spre Boston. Am stat acolo o perioada pentru ca era un vis care se indeplinea si am invatat nu doar despre lingvistica ci si despre cat de diferita e societatea americana si despre alte nationalitati care studiau acolo. Cand m-am intors am avut impresia ca a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intampla. Iar cand am ajuns la Universitatea din Groningen am avut ideea sa creez o astfel de lume pentru toti studentii, in care sa fie posibil sa calatoresti, sa inveti in alte universitati si comunitati pentru ca iti imbogateste propria experienta. De asemenea, contribuie la formarea ta academica si te ajuta sa privesti problemele din domeniul tau de interes intr-o maniera diferita, deoarece intodeanua ai nevoie de un cadru de referinte, iar cu cat acesta este mai mare cu atat ai mai multe sanse sa-ti atingi telurile si sa rezolvi problemele din domeniul tau. Deaceea sunt foarte atasat de comunitatea internationala.

Este sistemul american unul demn de urmat?

Nu neaparat, il avem pe al nostru, dar e bine sa stii cum este si apoi sa hotarasti ce vrei sa ai si ceea ce chiar nu vrei sa ai, lucrurile bune si rele. Tocmai am avut o discutie cu rectorul acestei universitati (n.r. Vasile Isan) despre aceste diferente aici in Iasi, despre divizarea universitatii, deoarece acesta a fost impartita. Daca este bine sa ai o impartire sau sa incerci sa o unifici din nou, cum este viata studentilor in Romania. Eu am multe de invatat din aceste lucruri, iar vorbind cu studentii romani, obtin mai multe informatii care ma ajuta sa-mi fac o imagine pentru a vedea daca unele lucruri sunt mai bine organizate si alte nu. Acesta e avantajul unor astfel de schimburi.

Nu trebuie sa ii tratam ca niste clienti, sa ceri un pret, iar studentii sa-l plateasca. Si intrebarea este cand o sa primesca ceea ce ei au nevoie?

V-ar placea sa fiti student acum?

Da. Mi-ar placea sa fiu student din nou. Cred ca sunt tot felul de lucruri care de deruleaza acum, care sunt interesante, in special acum, cu implementarea sistemului Bologna in care cred cu tarie si de care avem nevoie. Dar dupa atatia ani inca nu este implementat peste tot si fiecare are propriile teorii in ceea ce-l priveste, din cauza traditiei, din cauza tarii in care traiesc, din cauza viziunii aspura lumii. Trebuie sa luam asta in considerarea pentru ca asa sunt oamenii, nu sunt niciodata aceiasi, din fericire.

Sistemul Bologna reduce la trei anii de facultate, fata de patru cum era inainte. Credeti ca un an face vreo diferenta?

Sunt deacord cu acest lucru. Cred ca un an face diferenta, dar mai este si masterul.

Ce ati invatat din activitatea dvs. de pana acum?

Am fost rector la universitatea din Geoningen din 2002 si ma voi opri anul viitor. Mi-a placut acesta slujba foarte mult, nu doar pentru ca am fost rector, ci si pentru ca am invatat mult si de felul in care oamenii se comporta si intodeauna m-am inteles bine cu studentii. Nu-mi plac conflictele pentru ca in general nu ne aduc niciun lucru pozitiv. Desigur ca realizez faptul ca sunt numeroase conflicte in lume si avem uneori probleme in a ne intelege unii cu ceilalti, ceea ce creaza numeroase conflicte care nu duc niciunde. Asadar, am incercat intotdeauna sa rezolv anumite lucruri, iar la univertsitatea mea am incercat internationalizarea. Cand am devenit rector in 2002 deabia aveam cativa studenti din afara, iar acum avem 3000 de studenti si acum inceram ca acest lucru sa devina natural. Cred ca e necesar sa ai schimburi de acest fel, de opinii, de principii religioase in sistemul academic, iar studentii sunt absolut esentiali. Nu conteaza cat de des vorbim despre cercetare, suntem institutii educationale, totul este despre studenti, iar universitatile ar trebui sa realizeze acest lucru. Nu trebuie sa ii tratam ca niste clienti, sa ceri un pret, iar studentii sa-l plateasca. Si intrebarea este cand o sa primesca ceea ce ei au nevoie.

Este datoria universitatii sa te influenteze pozitiv cat se poate de mult, dar greu pentru ca universitatile sunt institutii mari si sunt strans legate de profesori si nu toti profesorii ac ceea ce ar trebui sa faca.

Credeti ca partea de cercetare este importanta?

Este importanta si de asemenea esentiala, dar inainte de toate noi trebuie sa invatam studentii, dar este mai mult decat atat. Noi trebuie sa permitem studentilor sa-si faca propria viata. Este o etapa cruciala, cand implinesti 20 de ani si multe lucruri se intampla iar o mare parte a experientei tale este activitatea academica, relatiile in care intri sau nu, sa traiesti pe cont propriu, cum experimetezi acest lucru, cum te descurci cu problemele care decurg de aici, cum vorbesti cu alti studenti despre acestea, cum iti structurezi viata, iar universitatea poate sa le influenteze pozitiv sau negativ. Este datoria universitatii sa te influenteze pozitiv cat se poate de mult, dar greu pentru ca universitatile sunt institutii mari si sunt strans legate de profesori si nu toti profesorii ac ceea ce ar trebui sa faca. Asadar, esti tot timpul ocupat gandindu-te cum sa reusesti. Universitatile ar trebui sa fie foarte active sis a organizaze tot felul de lucruri pentru studentii lor.

In Romania, accentul se pune pe parte teoretica in detrimenul celei practice…

Am observat acest lucru, nu se intampla doar in Romania, deoarece toti studentii cred ca ar trebui sa facem mai mult prentu ai pregati pentru viitorele cariere. Asadar, intrebarea este “ce pot univeristatile face pentru a pregati studentii pentru carierele lor?”. Iar raspunsul este ca pot face mai mult decat fac in acest moment. De exemplu, noi avem un master in jurnalism, la universitatea din Groningen, unde, nu stiu cum este aici, dar noi avem angajati de la ziare, radio si televiziune, deoarece sunt diferite feluri de jurnalism si vream ca studentii nostri sa invete practicand ceea ce insemna presiunea redactarii unui articol in doua ore sau daca trebuie sa prezinti ceva, pentru ca studentii trebuie de asemenea sa intervieveze. Asa ca universitatile trebuie sa incerce sa faca ceea ce e mai bine pentru a-si pregati studentii pentru carierele lor, ceea ce nu este teorie, ci sa lucrezi cu teoria in practica.

A fost dificil cand a trebuit sa-mi gasesc o slujba si este si cea mai depresiva perioada deoarece crezi ca a fost totul in zadar

In cariera dvs., cand a fost greu si cand a fost minunat?

Cred ca a fost dificil cand a trebuit sa-mi gasesc o slujba si este si cea mai depresiva perioada deoarece crezi ca a fost totul in zadar. Dar mi-am gasit in sfarsit o slujba la Universitatea din Groningen. Cand lucrurile nu merg bine, incerc sa gasesc alte moduri de a reusi. De obicei ma pot motiva indeajuns sa pornesc pe o alta cale si am facut acest lucru de cateva ori in viata mea.

Cand nu ati reusit pe o cale, ati gasit un nou drum, dar scopul a ramas mereu acelasi?

Da, scopul a ramas mereu acelasi pentru ca sunt un lingvist, dar sunt multe lucruri care tin de lingvistica. Am inceput studiind sitaxa si semantica, dar apoi m-am reprofilat pe intelesuri, ceea ce insemna ca m-am mutat pe semantica. Am fost intodeanuna fascinate de limba diferiteor tari, iar intr-un anumit punct am crezut ca trebuie sa studiez interfata dintre biologie si limba, am incercat sa-mi stimulez studentii sa fie atenti la imprumuturile dintre limbi, sa se focuseze pe semnele limbii, deoarece am fost interesat daca semnele limbii sunt aceleasi cu cea ce noi vorbim. Nu sunt acelesi, de aceea este interesant sa vezi cum oamenii surzi pot comunica. Asadar, au fost oamenii surzi care m-au interesat, oamenii cu probleme mintale, care si-au pierdut capacitatea de a vorbi sau nu au mai putut intelege lucrurile, asa am pus cap la cap anumite lucruri si m-am trezit studiind neurostiinta. Am facut studii pe creier si am ajuns la scoala medicala, sunt inca legata de ea si am ajuns diretorul sectiei de neurology. Pentru mine au fost lucruri prin care am incercat sa ma motivez sis a-mi gasesc un nou cadru in are sa ma pot intega.

Cum arata viitorul pentru rectorul Universitatii din Groningen?

Inima mea este alaturi de lumea internationala a universitatilor, pe care as putea sa o numesc lumea internationala a studentilor. Acum sunt candidat pentru functia de presedinte executiv a Grupului Coimbra., iar daca o sa fiu ales voi lucra pentru comitetul Combra si voi incerca sa vad cum vor putea fi organizate noi activitati pentru studenti.

In acest caz, care sunt planurile pentru o astfel de functie?

Mi-ar placea sa stimulez mai mult mobilitatea studentilor, nu este suficienta situatia din prezent, exista multa presiune asupra studentilor .

Totul este despre studenti?

Da, cred ca multe sunt despre studenti, suntem institutii de invatamant universitar si este absolute necesar sa avem cercetare, dar este de asemenea despre studenti si despre talentele lor . Uni vor fi cercetatori, dar majoitatea nu va ajunge in domeniul stiintei, pentru ca unii dintre ei isi doresc altceva si cum sunt atatea lucruri minunate lucruri pe care le poti face iar noi nu avem altceva de facut decat sa ajutam studentii, iar modolitatea est unul din aceste lucruri. Trebuie sa stii cum este in alta tara.

Cum afecteaza criza mondiala universitatile?

Pana acum nu le afecteaza in niciun fel, dar lucrurile se pot schimba. De aceea sper ca Parlamentul European sa actioneze in mod inteligent , iar acest lucru inseamna ca nu vor lua bani de la institutiile educationale.

Conform Noii Legi a Educatiei taxele se vor dubla. Este o mare problema pentru studenti…

Intr-adevar. Dar trebuie sa gandim asa, acest lucru nu este bun, deci trebuie sa fie schimbata. Universitatile trebuie sa actioneze in interesul profesorilor si al studentilor. Este usor de spus, dar in practica e foarte greu. Dar totul incepe cu constientizarea problemelor.

***

Frans Zwarts este rectorul Universitatii din Groningen din 2002, fiind la baza profesor de lingvistica. Prezent la Iasi cu ocazia intalnirii anuale a Grupului Coimbra, acesta a reinoit acordul, inceput din 1997, intre universitatea din Iasi sic ea din Groningen, pein care se incurajeaza modilitatea studentilor.

Andreea Jugaru