Unul dintre invitatii speciali la intalnirea anuala a Grupului Coimbra, Annemieke Waite a vorbit despre ceea ce a determinat-o sa parasesca mediul universitar si valorile in care crede. Annemieke Waite s-a retras din mediul academic, dupa o cariera didactica de mai bine de 20 de ani la Universitatea din Bristol dupa ce a fost depistata cu cancer mamar in urma cu cinci ani. A ales sa se dedice scrisului si sa scrie ghiduri turistice pentru copii.

Cum este sa fiti pentru a doua oara in Romania?

Este nemaipomenit sa revin. Am mai fost acum zece ani, cand am avut niste proiecte in domeniul universitar. Intodeauna mi-am dorit sa revin intr-o alta excursie, asadar sunt foarte incantata.

De ce ati ales la un moment dat sa va schimbati cursul carierei?

Am facut acest lucru pentru 20 de ani si cred ca am avut nevoie de o schimbare. Uneori cand faci un lucru o perioada lunga de timp vine momentul in care trebuie sa faci ceva diferit. Cred ca la mine a fost pasiunea pentru calatorit, desigur ca prin slujba pe care am avut-o calatoream foarte mult, am fost in toate tarile europene si trebuia sa scriu mult. Dar era scrisul formal si am descoperit partea de creativitate.

Ce inseamna ghid de calatorie pentru copii?

Imi folosesc talentul scriitoricesc, dar acesta este in stransa legatura cu marea mea pasiune, calatoritul.

Ce va determinat sa scrieti pentru copii?

Am trei copii si sunt originara din Olanda si am vrut foarte mult sa am copii europeni, nu doar copii britanici si sa calatorim impreuna, tot timpul cu mijloace de transport in comun. Asadar, cand planuiam vacantele am incercat intotdeuna sa-mi implic si copiii, sa hotaram impreuna unde mergem, ce vom vizita. Asa am descoperit ca nu sunt ghizi pentru copii si era foarte greu ne impartasim ideile, sa le explic anumite lucruri. Ghidurile turistice sunt incarcate cu multe informatii care nu sunt interesante pentru copii si cred ca in momentul in care calatoresti alaturi de ei trebuie sa-i faci sa inteleaga cultura tarii pe care o vizitezi, putina istorie, geografie, cateva lucruri despre localnici. Iar aceste lucruri nu se gaseau in ghiduri, asa am inceput sa scriu pentru copiii mei.

“Ma gandeam ca nu vreau sa mor, nu trebuie sa mor, dar daca o sa mor sunt multe lucruri pe care copii mei nu le stiu despre mine.”

Este o mostenire pe care o lasati copiilor dumneavostra si nu numai. De ce o astfel de mostenire?

Acum cinci ani eram foarte blonava, aveam cancer mamar si am devenit foarte ingrijorata, gandindu-ma ca nu vreau sa mor. Fiica mea cea mare avea 12 ani si eram foarte speriata deoarece vroiam sa impart atatea lucruri cat mai aveam timp. Ma gandeam ca nu vreau sa mor, nu trebuie sa mor, dar daca o sa mor sunt multe lucruri pe care copiii mei nu le stiu despre mine, pentru ca nu sunt englezoaizca, ci olandeza si sunt atat de putine lucruri pe care ei le stiu despre tara mea. Mi-am dorit foarte mult sa inteleaga de unde vin pentru a avea o imagine mai clara asupra a ceea ce sunt eu ca persoana, amintirile care le raman. Si aveam deja planurile facute pentru calatorii si am unit cele doua idei si m-am gandit: “ As putea sa scriu un ghid de calatorie despre Olanda!”, care este foarte personal deoarece multe din amintirile mele sunt acolo. Mi-a palcut sa scriu acea carte atat de mult, incat atunci cand am fost in Scandinavia, nu era niciun ghid pentru ea si m-am gandit “ Poate ar trebui sa scriu o carte despre Scandinavia!”, lucru pe care l-am si facut, iar copiii l-au indragit.

Cum arata aceste carti?

Cartile sunt format A5, o jumatate este plina de jocuri, informatii, benzi desenate, imagini, lucruri care sa-i faca sa rada dar care sa aibe si informatii, iar cealalta jumatate are un jurnal pe care sa-l umple cu notite din calatorii, intrebari, mape si multe lucruri de genul acesta.Cred ca este o combinatie foarte buna.

Am facut a doua carte despre Scandinavia, iar in anul urmator vizitam Tarile Baltice, asa ca am scris o carte si despre ele. Prietenii mei au inceput sa fie intrigati de faptul ca nu le public. Atunci am inceput sa realizez cat de mult imi place sa fac acest lucru sin u aveam suficient timp din cauza slujbei de la facultate. Pentru o vreme le-am imbinat, dar apoi lucrurile au inceput sa-mi scape de sub control , atat de mult scris, iar munca de la universitate ma tine ocupata si era mult stress. A trebuit sa ma hotarasc ceea ce vreau intr-adevar sa fac. Si m-am gandit ca eu chiar vreau sa scriu si asta am ales sa fac.

Cand le veti publica?

Pentru moment imi caut un editor, m-am intalnit cu ei la Tragul de carte londonez si au fost foarte entuziasmati, le-a placut idea mea si au spus ca o sa fie un mare succes. Mi-au cerut sa le trimit mult material, iar in acest moment editorul se uita peste el si astept sa vad daca este indeajuns de interesant pentru ei pentru a-l publica. Intre timp am inceput sa scriu pentru diverse publicatii, mi-am vandut primele doua povesti Este o poveste lunga pentru o singura intrebare.

“Intodeauna am crezut ca nu are rost sa-mi regret boala”

Cum a fost perioada in care a trebuit sa va indepartati de munca?

A fost foarte dificil, am stat departe de munca aproape un an pentru tratamente. Acum sunt bine, in septembrie se implinesc cinci ani si voi avea controlul final. Pana acum totul a decurs bine. Dar acel an a fost foarte dificil pentru mine, pentru ca sunt putin maniaca in ceea ce priveste munca, dar a trebuit sa ma opresc si sa ma concentrez asupra mea.

Cum ati folosit acest timp?

Cred ca mi-am folosit timpul bine, am facut multa extraterapie, cursuri de relaxare, aromaterapie. Am ajuns sa am grija nu numai de trup, ci si de mintea mea. Am cunoscut multe persoane care erau bolnave, am mers la centre speciale pentru consiliere, cu alti pacienti. Acolo a inceput sa se dezvolte latura creativa a scrisului. A insemnat mult pentru mine sa fac cursul de creatie literara pentru ca am reusit sa constientizez ceea ce simt. Intr-un fel cred ca slujba pe care o am acum, nu as fi avut-o niciodata daca nu as fi fost bolnava. Sunt o persoana pozitiva si intodeauna am crezut ca nu are rost sa-mi regret boala pentru ca ma simt mai bine. In timpul bolii am invatat mai multe despre mine, despre valoarea oamenilor, prietenilor si familiei.

Cancerul mamar este o boala des intalnita, ati invins-o dar ati reusit sa o uitati?

De cand am fost bolnava, trei dintre prietenele mele au fost depistate cu cancer la san si este greu sa vezi si alte persoane trecand prin aceste lucruri. Pentru mine a fost foarte dureros sa le vad pe sora mea si doua dintre prietenele mele cu aceeasi boala. Eu am fost printre persoanele norocoase, dar am fost uimita sa vad in spital cate tinere fusesera deja depistate cu cancer mamar.

 Care vis vi s-a indeplinit?
Slujba mea de acum pentru o perioada a fost un vis si am inceput sa o fac doar pentru copiii mei, iar in visul meu imi spuneam ca as vrea sa fac asta tot timpul si s-a intamplat. Am parasit domeniul universitar iar acum sunt scriitor pe cont propriu.

Care sunt urmatoarele destinatii de vacanta?

Pentru moment vreau sa merg prin Europa, este un loc minunat, sunt foarte pasionata de cultura europeana. Multa lume vrea sa merga in Africa sau Asia, si vad multi studenti care termina studiile si pleca peste ocean inainte de a-si vedea continentul.Europenii au o istorie atat de bogata. In vara asta vom calatori alaturi de copii prin Franta, anul viitor sper se plecam in Italia, apoi in Balcani, Grecia si trebuie sa venim de asemenea in Bulgaria si Romania. Asa ca parte a vizitei mele aici este sa ma documentez mai bine despre Romania despre cultura si traditii. Pana acum nu am fost decat in Iasi, dar mi-as dori sa stiu mult mai multe despre cultura ramaneasca.

Mama mea citeste in fiecare dimineata pe Internet ziarele romanesti

Stiu ca va leaga si altceva de Romania.

Intr-adevar, mama mea a trait 10 ani in acesta tara, a venit lucrand cu niste copii orfani de la un centru de plasament din Targul-Jiu. I-a placut foarte mult acea perioada petrecuta aici. Si acum citeste in fiecare dimineata pe Internet ziarele romanesti.

Care a devenit destinatia de vacanta preferata?

Am cateva locuri preferate in lume, darn u cred ca este unul pe care sa-l plac cel mai mult. Iubesc Cracovia, iar Polonia este un loc special pentru mine, din motive ciudate cand eram adolescenta citeam multe carti despre Polonia, despre istoria evreilor si a polonezilor in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial. Am fost acolo acum doi ani, la Auschwits, ceea ce mi-am dorit toata viata, si a fost fascinant. De asemenea, imi place Croatia, iar Dubrovnik este un loc foarte special. Mai intai am ajuns acolo cu munca, am avut niste work shop-uri cu univeritatile de acolo. Dubrovnik este unul dintre acele locuri pentru suflet, care are un loc special in inima mea, pentru ca de cate ori merg acolo ma linistesc. Cand eram bolnava faceam o multe cursuri de relaxare, iar tehnica relaxarii si a vizualizarii, cand iti inchizi ochii, si te imaginezi intr-un cu totul alt loc iar cand reusesti sa ai o buna vizualizare, devii foarte calm, deoarece in mintea ta esti intr-un alt loc. Si am invatat acest lucru, iar Dubrovnik este acel loc.

Copiilor dvs. le place la fel de mult sa calatoreasca?

Fata mea este tipul primului nascut, este sensibila, nu-i plac schimbarile, iar cand calatorim stam cateva zile intr-un loc iar apoi mergem in alta parte. Iar continua mutare nu-i face bine, dar ii place sa calatoreasca. Cred ca problema in cazul ei este ca trebuie tinuta sub control. Gemenii, adora sa calatoreasca, fiul meu va fi un calator nemaipomenit, ii place rucsacul, sa merga cu trenul.

Sunt de moda veche cand vine vorba de educatie

Cum vedeti sistemul academic din Europa?

A avut loc o mare transformare in tot sitemul academic din Europa in ultimii 50 de ani. Ma simt privilegiata ca am facut parte din ea si ca am vazut schimbarea de la un stil european vechi de educatie, la un sistem modern, transparent si din acest motiv este usor pentru studenti sa merga dintr-o tara in alta sa studieze. Ma simt norocoasa ca mi-am inceput sluja exact la inceputul acestei perioade. Transformarea nu este incheiata, nu arata bine peste tot, dar cred ca au avut loc multe schimbari in bine.

Cum vedeti sistemul american de educatie in comparative cu cel european?

Sunt de moda veche cand vine vorba de educatie, si cred ca modul in care noi o facem este foarte comprehensive iar studentii de axeaza pe un singur domeniu si sunt putin ingrijorata din cauza sistemului american care se axeaza pe cate putin din toate. In Anglia, vin studentii americani si invata ceea ce vor pentru ca nu conteaza pentru licenta lor, pot imbina istoria cu matematica sau literature cu chimia. Este util sa stii cate ceva din toate, dar generatia aceasta isi poate pierde capacitatea de a se focusa pe un anumit domeniu.

Principala problema a stundentilor din Romania atunci cand termina facultatea, este ca au multe informatii, dar le lipseste aplicarea lor in practica.

Stiu si cred ca sunt multe lucruri care trebuiesc facute pentru ca educatia sa fie mult mai relevanta in momentul in care cauti o slujba. Cred ca studenti au nevoie de mai multe oportunitati pentru a pune in practica ceea ce invata, ca atunci cand ajung in fata angajatorului sa spuna “ Asta am invatat la facultatea si asa stiu sa folosesc!”. Cred ca acesta este marea problema a sistemului de invatamant european, toate celelalte programe ce privesc mobilitatea au decurs foarte bine, ceea ce este inca imperfect este trecerea de la educatie la angajare.

Ce insemana pentru dvs. “Cercetari si valori”?

In sistemul academic nu poti fi o universitate excelenta daca nu faci cercetari, acestea sunt importante in oricare domeniu, sunt esentiale in subiectul pe care il alegi pentru a-l studia, dar si pentru propria evolutie. Dar pentru mine valorile sunt importante, iar valorile grupului Coimbra nu tin de bani, ci de relatiile care se stabilesc intre oamenii care lucreaza impreuna, intre universitatile care colaboreaza si astfel poti construi ceva unic si special. Trebuie sa tinem cont ca nu este vorba de bani, ci de valorile ce sunt in starnsa legatura cu oamenii si nu cu banii.

Care credeti ca sunt solutiile unor universitati care apartin unor societati afectate de criza economica?

Din cauza acestei situatii trebuie sa fim mai destepti, sa lucram in diferite moduri. A fost o perioada cand erau foste multi bani incat puteai sa faci orice ca nu conta. Dar acum oamenii trebuie sa se gandesca de doua ori inainte de a se anjaza in ceva si trebuie sa-si folosesca energia si resursele intelligent. Daca avem legaturile si oamenii si chiar vrem sa facem un lucru pentru valoarea unui proiect poate ca este suficient. Este un subiect delicat si cred ca uneori a fost “Hai sa facem un proiect pentru ca ni se dau bani!”, cand ar fi trebuit sa fie “Hai sa facem un proiect pentru ca reprezinta o valoare pentru noi!”.

Ce fel de oameni nu ar trebui sa aibe societatea actuala?

Nu este bine pentru o societate sa aiba oameni fara intrebari. Intodeauna trebuie sa pui intrebari, daca nu faci acest lucru practic accepti ceea ce altii iti spun sa faci.

Andreea Jugaru