Sandra Pralong s-a nascut in Romania dar copilaria, experienta de viata si modul in care priveste oamenii  sunt strans legate de strainatate. Plecata de la 16 ani in Elvetia, calatorind apoi in toata lumea, Sandra Pralong a fost, pe rand, director de comunicare al saptaminalului american „Newsweek“, intre 2002 si 2005 a fost cel mai inalt responsabil de comunicare pentru Europa in cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, consilier al presedintelui Emil Constantinescu, fondatoarea Fundatiei Soros, presedintele Fundatiei SynergEtica. Considera ca a strans suficiente resurse si suficienta vointa pentru a-i convinge pe romani „sa priveasca si partea plina a paharului”.

Cine este Sandra Pralong, persoana care sta in spatele atator functii cu rezonanta?

Foarte grea intrebarea. Sandra Pralong e un om sau incearca sa fie un om si sa-si stapaneasca micimile firii. E cineva care iubeste Romania mai presus de toate  si care isi doreste ca  putinul pe care il are si il stie sa-l daruiasca celor din jur, in Romania, pentru ca sa-i ajute sa vada ca, de fapt, viata lor poate fi mult mai frumoasa si mai buna decat si-o fac acum.

Ce va motiveaza?

Vreau sa ajut, sa transmit, sa mobilizez, sa atat, sa intrig si sa misc daca pot, as vrea sa schimb, in masura in care pot, acest negativism al nostru intr-un elan pozitiv. Cred ca asta ma motiveaza.

De unde ati preluat valorile de care va folositi astazi? De acasa sau de la scoala?

Cred ca in primul rand din familie si in al doilea rand de la scoala vietii. Am trait in foarte multe tari si mi-am dat seama ca de fapt suntem o creatie a mediului inconjurator, dar mai ales ca noi cream mediul inconjurator . E pacat sa-l cream dandu-ne cu stangul in dreptul, asa cum o facem noi in Romania, pentru ca nu am invatat ca viata nu numai ca e un mediu inteligent, dar e o profetie autorealizata, cum iti asterni asa dormi si daca iti asterni  ca este grea si nevoiasa si rea si urata, va adeveni fix asa, pentru ca realitatea pe care o vei crea este aceasta.  Pe cand daca te uiti cu optimism si cu pozitivism si cu implinire la viata, atunci ai mult mai multe sanse sa realizezi ceva bun, pentru ca din optimism ai energia sa construiesti.

Cand ati plecat in strainatate, erati foarte tanara, 16-17 ani. La ce va asteptati in acel moment de la strainatate? Erati constienta de momentul plecarii?

Nu-mi aduc aminte la ce ma gandeam atunci. Am suferit de faptul ca lucrurile, realitatea in care traiam era atat de diferita acasa si la scoala, si cred ca m-am asteptat sau vreau sa cred ca m-am steptat la un lucru mai aliniat, mai coerant decat traiam in Romania.

V-ati intors in Romania pentru prima data dupa 1989, va mai amintiti sentimentul trait in acel moment?

Am plans, am avut dorinta sa ma aplec si chiar m-am aplecat sa ating pamantul, de fapt asfaltul de pe aeroport.  Am avut o chestie organica extraordinar de puternica, un atasament teribil de mare.

„Izbanda in jurnalism cere foarte mult efort si foarte multa munca”

Credeti ca daca nu ati fi plecat din tara, ati fi gandit la fel?

Nu stiu, dar cu siguranta ca sunt asa cum sunt pentru ca m-am format intr-un mediu anume. Cred ca perfectionismul si profesionalismul, atat cat il am, tin intr-adevar de strainatate si o anumita maniera de a nu accepta sa ma complac in aceasta umilinta. Cred ca lucrurile astea mi le-am insusit in strainatate. Dar aceasta intensitate de a face ce fac cat pot eu mai bine, asta nu are culoare politica, nationalitate. Stiti, copiii se investesc total in ceea ce fac si poate ca asta e secretul. In orice caz pot sa va spun ca in felul asta traiesc foarte implinita. Si nimic nu mai conteaza.

Ati fost numita cel mai tanar director al saptamanalului „Newsweek”. Cum ati ajuns acolo?

Am muncit non stop, de la 8:30, 9 dimineata la 11 jumatate, 12 noaptea, in fiecare zi, inclusiv in weekend. Nu se face nimic fara munca, nicaieri. Experienta traita acolo clar m-a ajutat,  dar si experientele traite in Romania  si in alte tari au fost revelatoare.

Ati avut  si aveti in continuare functii importante,  care dintre ele v-a reprezentat cel mai bine?

Toate. De fiecare data acolo unde eram ma simteam foarte bine. Intotdeauna am facut ceea ce am facut  cu mare pofta si drag. Am investit in ele. Atunci cand realizezi ceva sau cand realizezi ce-ti propui, chiar daca e imperfect si incomplet, pentru ca e in devenire, atunci ai o foarte mare satisfactie. Asta e o maniera de a trai. Eu nu-mi inchipui sa fac lucrurile altfel decat asa.

Fiindca ati gustat viata de jurnalist, aveti vreun sfat pentru tinerii initiati?

Sa isi aleaga subiecte mai diverse, sa se uite la lucrurile care functioneze, nu doar la ce nu merge, si sa nu se lase furati de peisaj. Totul cere munca si izbanda in jurnalism cere foarte mult efort si foarte multa munca. Sa incerce sa fie cat mai nepartinitori, asta nu inseamna sa fie echidistanti  fata de bine si fata de rau, ci inseamna sa-ti dai seama ca trebuie sa asculti ambele parti. Nu trebuie  sa-ti spui opinia ta decat daca esti intrebat, dar in general sa fii sigur ca nu accepti comenzi politice, ca nu te pleci sa-ti „poluezi” demnitatea. Eleanor Roosevelt spunea ca „nimeni nu poate fi umilit fara consimtamant”.

Credeti ca fundatiile pe care le-ati infiintat si condus si-au atins scopul?

E o intrebare foarte grea. Nu cred ca iti poti atinge vreodata scopul cand ai ca mandat autoimpus sa transformi maniera de a relationa cu etica in Romania sau oriunde in lume, de altfel. E intotdeauna o tinta miscatoare. Dar clar a trezit pe cineva si a pus niste semne de intrebare, in privinta asta nu am nici un dubiu. O organizatie precum Fundatia Soros care a avut un mare impact, clar a schimbat si a accelerat schimbarea in Romania in mod considerabil.

„Voi incepe o carte care se va numi «Provocarea de a fi roman»”

Cum este perceputa Romania, din punctul dumneavoastra de vedere?

Prost, din pacate. Pentru ca sunt percepute doar defectele calitatilor noastre, calitati pe care nu stim sa le dozam in asa fel incat sa nu treaca pragul si sa devina defecte. Creativitatea, imaginatia, adaptabilitatea, toate lucrurile astea sunt partile bune ale mitocaniei, obrazniciei, furtului.

Ati declarat  ca „Romania are potentialul de a scoate ce e mai bun din noi”, inca mai credeti in aceste cuvinte?

Cred ca are potentialul, dar nu o face intotdeauna.

Ce parere aveti de tinerii care doresc sa plece din tara?

Nu e un lucru rau. Pleaca, studiaza, intorce-te si schimba, asta e motto-ul Targului Universitar Strain in Romania, RIUF, cu care eu sunt total de accord.

In continuare, aveti vreun proiect pentru Romania?

Da. Un proiect mic, un proiect poate mai mare in, viitor. Proiectul mai mare consta intr-o serie de conferinte sub titlul „Romania la feminin” si care se uita la politica la feminin, stiinte la feminin, economie la feminin, educatie la feminin, valori la feminin si toate lucrurile astea. Conferintele vor avea loc, o data pe luna, la Universitatea din Bucuresti. Un alt  proiect mai mare este un observator de gen, in care doresc sa adunam toate datele despre starea egalitatii de gen sau dezechilibrelor de gen din Romania, ce se stie deja statistic, sa le punem impreuna. Un alt proiect consta intr-o strategie de sanatate a reproducerii, pe care mai multe ONG-uri impreuna cu Natiunile Unite o pun pe picioare. In  plan personal sunt implicata intr-un proiect studentesc, eu nu mai sunt studenta de mult, dar fac munca  voluntara pentru ei, in care studentii de la Universitatea din Bucuresti impreuna cu activisti ong-isti pun  pe picioare o platforma in media sociala, pe Facebook, numita „Eruptie anti-coruptie”. O pagina de Facebook dechisa acum vreo 6 zile si care are deja 600 de membri, sper sa ajungem la 5.000 pana la jumatatea lunii mai, ca sa aratam ca, de fapt, Romania erupe impotriva lucrurilor astora care ne fac viata proasta si scumpa.

Vorbeati mai devreme de „Romania la feminin”. Credeti ca femeia nu este destul de valorizata in Romania?

Clar ca nu! Traim intr-o societate extrem de misogina. Cartea „Forta politica a femeilor”, scrisa de Andreea Paul (Vass), care tocmai a aparut, luna aceasta, reuneste marturiile a vreo 86 de femei din politica din Romania si cele care nu au intrat inca in politica, marturii foarte interesante despre cat de greu ii este unei femei in politica. Mai ales ca in Romania femeile sunt clar subreprezentate, sunt mai putin de 10% in Parlament, mai putin de 5% in Administratia locala, extrem de putin. De ce credeti ca numarul de crese a trecut de la 12.000 la 3.000, in ultimii 20 de ani? De ce credeti ca politicile de sanatate, cele sociale, sunt atat de falimentare? Pentru ca o jumate din populatia Romaniei nu este reprezentata cum trebuie in jocul politic romanesc.

Mai sus ati enumerat proiectele pentru Romania. Care sunt proiectele pentru dumneavoastra?

Voi incepe o carte care se va numi „Provocarea de a fi roman”, la baza va sta o conferint pe care am tinut-o la Teatrul National Bucuresti, anul trecut, si care m-a incitat, de aceea  mi-as dori sa certcetez mai mult. Pe urma o sa pictez!

Andreea-Elena Filip