Si-a inceput studiile la Bucuresti, dar le-a continuat in Canada, unde, ulterior, si-a construit o cariera ca profesor la Universitatea din Montreal. Invitat la Universitatea „Al.Ioan Cuza”, Antoine Soare s-a intors acasa pentru a le vorbi studentilor despre importanta literaturii teatrale si despre mitul controversat al lui Oreste in dramaturgia antica si moderna. Desi prefera Canada si limba franceza, profesorul nu s-a sfiit sa-si exprime dorinta de a crea o puternica legatura intre mediul universitar romanesc si cel canadian. Este convins ca o asemenea cooperare ar aduce numeroase beneficii culturale si de aceea ii indruma pe studentii ieseni sa patrunda in tainele culturii si ale civilizatiei.

„Marile universitati din Canada lucreaza din ce in ce mai mult cu romani”

Ati participat de curand la o sesiune de comunicari stiintifice la Universitatea  „Al. Ioan Cuza”. Ce probleme legate de cultura si de civilizatia canadiano – francofona considerati ca stapaneste mediul universitar romanesc?

Mediul universitar romanesc in ansamblul lui nu il cunosc ca atare, insa, cunosc cel mai bine mediul Universitatii din Iasi , unde am constatat ca exista un Centru de Studii Canadiene si ca acolo lucreaza colegi extrem de bine informati. Sunt foarte bine pusi la punct cu civilizatia canadiana, cu problemele Quebecului si mai ales cu statutul francofoniei in Canada. Este,  deci, un institut care  promite foarte multe. Tocmai de aceea, una dintre dorintele mele este sa incurajez pe cat de poate colaborarea intre astfel de institute si Departamentul Literaturilor de Limba Franceza de la Universitatea din Montreal, universitate care este, totusi, cea mai mare de pe continentul american. Cred ca asemenea legaturi ar comporta schimb de profesori, schimb de informatii, schimb de studenti, schimburi care nu pot sa fie decat extrem de fructuoase. Acum nu ne ramane decat sa stabilim modalitati concrete si un program cat mai precis pentru urmatorii ani.

Exista oportunitati de studiu si de cercetare in Canada pentru studentii romani?

Exista ocazii numeroase si  extrem de bune. Poate elementul principal pe care-l semnalez ca fiind cel mai nou, este faptul ca, de foarte curand, guvernul Quebec-ului a decis sa acorde statutul de emigrare in Canada oricarui student care isi va obtine o diploma superioara intr-o universitate din Quebec. Romanii care merg acolo pentru o metriza sau pentru un doctorat, au ocazia sa isi obtina in acelasi timp si diploma si stabilirea lor oficiala in Canada. Am observat, de asemenea, ca marile universitati din Canada lucreaza acum din ce in ce mai mult cu romani.

In ceea ce priveste schimburile interculturale, ati intalnit persoane din mediul dumneavoastra academic interesate de cultura si civilizatia romaneasca?

Trebuie sa recunosc ca eu insumi sunt de o ignoranta destul de mare in domeniul acesta si raspunsul meu ar fi, mai degraba, negativ, dar nu cred ca este intru totul obiectiv acest raspuns. Este mai degraba, rezultatul ignorantei mele. Este un fapt, insa, ca, in Canada, interesul pentru cultura si limba romana este mult mai mic. Ma astept, insa, ca el sa creasca pe masura ce se dezvolta diaspora romaneasca pentru ca oricum in Canada acest lucru este un avantaj.  Este un concept al societatii vazuta ca un mozaic, fiecare etnie fiind incurajata sa isi conserve si sa isi dezvolte propria ei cultura. Acum au aparut din ce in ce mai multe ziare romanesti, din ce in ce mai multe biserici. Fara indoiala, mai devreme sau mai tarziu, Canada isi va mari interesul in ansamblul ei pentru faptele romanesti.

„Un Moliere bine jucat te face sa razi astazi ca in anii 1600 si ceva”

Referitor la tema principala a prelegerii dumneavoastra: cat de atragatoare mai este dramaturgia pentru tinerii din Occident?

As spune ca este din ce in ce mai atragatoare. Teatrul, in general, dupa cate am putut sa observ in universitatile americane si canadiene, starneste un interes surprinzator de mare din partea studentilor. Acesta reprezinta unul din genurile literare care functioneaza cel mai bine si nu e vorba numai de teatru ca text literar, ci de toate aspectele dramaturgice: punerea in scena, interpretarea textului dramatic.

Credeti ca studentii poseda curiozitate pentru cultura teatrala?

Daca toate genurile dramatice si toate epocile starnesc acelasi interes nu o stiu in mod exact, dar va spun din experienta mea de a preda la anul al II-lea si al III-lea, unde aveam in sala un numar de studenti de la 40 la 80, ca studentii ma incurajeaza mult in sensul asta. Totusi, anumite valori fundamentale nu se pierd usor, publicul continua sa adere in mod spontan la ele. Totul este sa stii cat de putin cum sa le deschizi gustul si apoi totul urmeaza de la sine.

Ce sanse credeti ca are la ora actuala teatrul, ca specie literara in mediul iesean?

Tragedia, ca orice obiect cultural de mare valoare, nu poate sa aiba decat foarte multe sanse cu conditia sa fie bine facuta, adica bine reprezentata, bine gandita si intre altele, bine tradusa. Daca vrem sa-i jucam pe Corneille sau pe Racine in romaneste trebuie sa- i traducem si e foarte greu sa obtii o asemenea traducere care sa aiba impactul necesar pe o scena, dar nu este imposibil . Vedeti, intr-un fel Shakespeare continua sa functioneze foarte bine, nu vad de ce nu ar fi acelasi lucru cu clasicii francezi. Un Moliere bine jucat te face sa razi astazi ca in anii 1600 si ceva.

„Teatrul, in forma lui scrisa sau jucat pe scena  este o arta inconsumabila”

In ce masura considerati ca poate fi considerata onoarea orestiana o valoare in cultura de astazi?

Nu este de considerat neaparat ca o valoare pentru ca nu s-a facut un consens al acestei valori in sine si cum ar trebui interpretata si daca este intr-adevar o valoare. Criticii si publicul continua sa se imparta intre partizani si dusmani ai lui Oreste, insa, indiferent de aceasta viziune care va dura atata timp ca si cultura noastra occidentala, orestia ramane un reper fundamental al culturii noastre, la fel de fundamental cel putin precum „Oedip”. As zice chiar ca sunt cele doua coloane grecesti ale culturii occidentale si in acest sens, mitul lui Oreste este neincetat reluat. Acum constatam chiar o diversificare generica foarte mare a acestor reluari. Oreste nu se mai limiteaza la scena, este adaptat in romane, poeme si in filme.

Aveti un mesaj pentru tinerii pasionati de teatru?

Teatrul, in forma lui scrisa sau jucat pe scena reprezinta o arta. Arta nu se consuma niciodata si de aceea nu poti face teatru fara sa-i acorzi o atentie deosebita textului. De fapt, singura meserie adevarata este sa faci textul sa vorbeasca prin toate fibrele si pentru aceasta este nevoie de multa munca. Deci, singurul meu sfat pentru tinerii pasionati de teatru este munca, munca, munca…

***

Despre Antoine Soare: Si-a inceput studiile la Universitatea din Bucuresti si a absolvit la McGill, Canada. Inainte de a veni la Universitatea din Montreal, a predat la „McGill University”, „Queen’s University”, la Universitatea din Manitoba si la Universitatea din Alberta. A colaborat cu reviste publicate in Germania, Anglia, Canada, Franta si Statele Unite si a participat la numeroase conferinte internationale anuale. In 1995, Antoine Soare a organizat la Universitatea din Montreal,

Congresul anual al Societatii din America de Nord cu tema „Literatura franceza a secolului al XVII-lea”. Domeniile sale de cercetare: problemele morale si ideologice ale barocului si clasicismului si analiza stilistica a operei lui LaFontaine. In prezent, lucreaza la elaborarea a doua carti: „Du Cid à Horace : polémique et dramaturgie” si „Britannicus et la période floue de Racine”.

Ana-Maria Pascariu

Andrada Muntean