Emil Hurezeanu a fost invitat ca moderator al conferintei „Despre propaganda si manipulare in filmul romanesc”, prelegere sustinuta de prietenul si colegul sau, Cristian Tudor Popescu, in Aula Magna a Universitatii „Al. I. Cuza”, marti, 16 martie. Jurnalistul, analistul politic, si nu in cele din urma poetul, Emil Hurezeanu a marturisit intr-un interviu acordat reporterilor Cuzanet ca „democratia din Romania s-a terminat inainte de a incepe pentru ca spiritul public se plafoneaza si lasa locul unui lamento prelungit”. Daca inainte de ’89 a simtit ca protestul nu se face prin literatura, ci prin jurnalism, astazi jurnalistul Emil Hurezeanu simte ca trebuie sa reinvie pasiunea pentru poezie. Anul acesta va scoate dupa mult timp un volum de poezie.

„Radioul are mai mult viitor decat presa scrisa”

Aveti regretul unui jurnalist care nu si-a continuat meseria departe de Romania, in Occident mai precis?

Nu. Ma ocupam in mod dominant de Romania contextualizata in momentul in care traiam. M-am intors in tara la a carei eliberare, din toate punctele de vedere, am contribuit si eu.

Dar este o diferenta intre ceea ati facut in afara granitelor si ceea ce ati facut dupa ce v-ati intors in Romania in 2002?

N-are nicio importanta. Este o diferenta intre perioada de pana la 1989, cand practicam un jurnalism de „razboi rece”, alaturi de alte 10, 20 de persoane. Eram singurele voci care se exprimau in limba romana public si erau ascultate de 80 %. Un rating astronomic astazi pentru oricine. Exprimam adevaruri sufocate, interzise in Romania. Dupa 1990 incet, incet lucrurile s-au schimbat si diferentele intre jurnalismul occidental si cel din Rominia au devenit mai neinsemnate. Ma bucur ca am avut sansa asta istorica in privinta biografiei mele de a fi cunoscut doua lumi diferite, in perioade decisive. Si n-am niciun regret pentru ca aici e si acolo, intre timp.

Exista totusi o diferenta la nivelul institutiilor mass media…

Sunt si compensatii aici, in continutul de viata, in relatiile afective, cu oameni, cu evenimente, cu cuvintele ale limbii. Astea sunt la fel de importante pentru mine ca si procedurile, regulile institutiilor de presa din Occident.

Cum arata viitorul presei scrise fata in fata cu expansiunea spatiului jurnalistic online?

Dupa parerea mea presa scrisa romana inca nu si-a atins apogeul. Ar fi pacat sa asistam la epuizarea presei scrise. Presa scrisa si-a pierdut din atractie, dar nu si-a atins limita superioara. Sigur ca online-ul invadeaza tehnic mediul presei scrise, dar poate ar fi un motiv ca acum presa scrisa sa-si intreaca masura. Continua sa fie foarte influenta. Presa scrisa are totusi o viata, un corp. Presa online este o subspecie a celei scrise. Online-ul imita in secvente superficiale presa scrisa. In Occident, presa scrisa nu se simte amenintata. Ori marile publicatii franceze, engleze nu sunt inca egalabile de ceea ce se intampla pe online. Se poate pune expansiunea presei online pe seama banilor si pe seama neputintei celor care fac presa scrisa.

Cat de critic sunteti la adresa radiourilor romanesti actuale in calitate de jurnalist de radio?

Eu sunt amator de radio in sensul clasic, ascult Radio Romania Actualitati. Radioul este un mediu mai aproape de tine, mai intim, sunetul devine tovarasul tau intim. Radioul are mai mult viitor decat presa scrisa.

„Nici banii asa-zisilor moguli nu sunt mai importanti decat liberul arbitru al jurnalistului”

Putem vorbi de independenta jurnalistica in presa romaneasca?

Da. Independenta jurnalistului nu este un standard impus de autoritati, nici macar de cei care stapanesc trusturile de presa. Din fericire, suntem in situatia cea in care nici banii asa-zisillor moguli, nici regulile pe care le impune publicitatea, nu sunt inca mai importante decat liberul arbitru al celui care scrie, decat vointa celui care scrie. Recunosc ca un jurnalist cu mai multa notorietate isi poate permite sa fie mai independent decit unul care lucreaza in presa locala, care este la inceputul carierei jurnalistice, unde conteaza mai mult constringerile decat libertatile.

Jurnalistul din ziua de astazi mai respecta criteriul neimplicarii politice?

Poate sa o faca. Implicarea politica a jurnalistului este recomandata. Important este ca in exercitiul lui jurnalistic sa nu fie partial, incorect. Asumand o pozitie politica, el trebuie sa ofere si celeilalte parti sansa unei pareri.

„Nu sunt un nostalgic, Creierul meu este inca hermafrodit, Imi va tine toata viata loc si de suflet”, scriati intr-un poem. Asta inseamna ca in viata de zi cu zi puneti ratiunea inaintea emotiilor?

Afectivitatea rationalizata este intentia mea. O afectivitate bine strunita. Ca instrumente de lucru afectivitatea si intuitia sunt mai importante decit cunoasterea. Cine foloseste metafora, limbajul poetic, este cu un pas inaintea celui care are doar ratiunea de partea lui. Realitatea este un corp moale, plasmatic, il inţelegi mai bine cu intuitia decat prin masuratorile mintii.

Mai scrie Emil Hurezeanu poezii?

Da.

Cand o sa publicati un nou volum?

Anul acesta.

V-ati inceput cariera de jurnalist scriind cronici literare si poezii. Dupa plecarea in Germania ati rupt definitiv legatura cu literatura?

Am intrat in masinaria asta de comentariu politic zilnic, care era destul de stesanta. Am fost insa in legatura cu literature de pe pozitiile cititorului. Mergeam la intalnirile cu marii scriitori germani de atunci. Am folosit sansa unei lumi in care nu mai scriam literatura romana ca sa aflu mai multe despre literatura universala.

Vedeti jurnalismul ca o forma „mai potrivita” de a infrunta realitatea decat literatura?

Da, da. Am considerat ca poezia devenise pentru mine un mijloc deficitar, insuficient, de a exprima mai mult decat o catime de adevar. Anumite lucruri nu se mai puteau exprima prin literatura. Eu fac parte dintr-o generatie romana care a relansat limbajul existentialist, sumbru sau de tip american, generatia ‘80. Noi incercam sa agravam literatura intr-un registru de doliu. In realitate, protestul prin poezie se oprea la un punct. Am scris atunci intr-o scrisoare adresata lui Virgil Ierunca, „Declaratie de absenta”, ca nu vreau sa ajung un scriitor batran intr-o astfel de literature. Eu am facut saltul de la metafora la enuntul clar, exprimat. Daca poezia mi-a oferit sansa sa ma apropii de realitate prin jurnalism, acum simt tot mai mult dorinta sa refac pasul inapoi.

„Romania se transforma intr-o tara periferica a UE”

Cum arata scena politica actuala din perspectiva unui analist politic?

Debusolata. Cu multe lucruri incepute si neterminate, cu o opacitate a actorilor politici in a recunoaste ca sunt prioritati nepolitice. Exista un fel de guerilla de uzura, fara scop. Ori asta inseamna departare de politica. Democratia se intelege ca trebuie sa fie isteroida, se striga lozinci, se impart taberele intre ele. Rezultatele nu se vad. Acestea ar trebui sa fie un spital mai bun, o scoala mai buna, un numar cat mai mare de oameni multumiti. Numarul oamenilor multumiti scade, iar singuratile cresc. Romaniia se transforma intr-o tara periferica a UE, si la propriu si la figurat. Iar oficialitatea de stat ca expresie a democratiei isi pierde tot mai mult libertatea de a alege pe cel mai bun, cel mai de isprava, dintre noi. Asteptarile sunt foarte mari, iar rezultatele sunt mici. Diferenta intre Romania anului 1919 si 1939 este mult mai mare decat diferenta intre 1989 si 2010, pentru Romania. In Germania diferenta intre ‘45 si ‘65 este astronomica. Trebuia sa se fi schimbat fata in interiorul Romaniei ex-comuniste, nu in sensul sa ne aruncam hainele si pantofii pe care ii mai avem din anii trecuti, ci a mentalitatilor.

Cine a dat gres in incercarea de eliberare de sub influenta comunismului?

Noi toti. O lipsa de sistem, o prea indelungata operatiune de doliu de sub comunism in care ne-am plans de mila. Un lamento prelungit pentru politicienii care vand tara.

Cum arata „Cutia neagra” a Romaniei actuale? Sau care este cea mai grava tara a societatii contemporane romanesti?

Exista un viciu al comunicarii. Oamenii cei mai interesanti din societate nu sunt prezenti in mediul public si includ aici si mass media, si politicenii. Luptele sunt cunoscute. Chateaubriand spunea „Revolutia s-a terminat inainte de a incepe”. As putea spune ca democratia s-a terminat inainte de a incepe, sau ma rog, abia a inceput. Am obtinut cea mai proasta iesire din comunism dintre tarile foste sovietice. A iesit fiecare din comunism pe masura felului in care a meritat sa iasa. Iar noi am iesit cel mai rau. Echivocul, dezorientarea, au durat cel mai mult. Jocul de ape si oglinzi in care am stat, intre sovietici si americani, ne-a creat o realitate paralela din care inca n-am iesit. Trebuie sa se schimbe poate o generaÅ£ie. Nu-mi dau seama. Din fericire exista doi piloti importanti care actioneaza independent de pilotii nostri, politicienii, nu ne vor lasa sa se prabuseasca. Romania trebuie sa aboarba mai multi bani de la fondurile europene decat contributia noastra la UE, 800 de milioane de euro la bugetul comun. Sa facem ceva cu manastirile, orasele noastre, ceva sa aduca bani.

Cristina Lotru

Despre autor:

Emil Hurezeanu este scriitor, jurnalist si unul dintre cei mai avizati analisti politici ai momentului. Si-a inceput cariera jurnalistica publicand poezii si cronici literare in reviste ca ”Echinox” si ”Tribuna”. In 1979, dupa terminarea facultatii, publica primul volum de poezii ”Lectia de anatomie”, carte pentru care primeste Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. In 1983, pleaca la Viena prin intermediul bursei Herder, primite de la Ana Blandiana. Pana in 1994 lucreaza ca redactor la Radio Europa Libera, post pe care il va conduce pentru putin timp pana in 1995. In timpul vechiului regim, Emil Hurezeanu si familia sa au avut de infruntat amenintarile Securitatii din cauza atacului jurnalistului la adresa regimului sovietic, formulat in spatiul occidental. In perioada sederii in Germania lucreaza ca editorialist la Deustche Welle. In 2002 se intoarce in Romania pentru a ramane definitiv. Este realizatorul emisiunii ”Romania mea” la Realitatea TV si colaborator al talkshow-ului ”Cap si pajura”, alaturi de Cristian Tudor Popescu. In Romania publica doua volume de eseuri politice, ”Intre caine si lup” (1996) si ”Cutia neagra”(1997). pentru cel din urma primeste Premiul pentru Publicistica al Uniunii Scriitorilor din Romania. In 1998 este numit ”cetatean de onoare” al Sibiului.