Oamenii il stiu mai degraba dupa mustatile portocalii, decat dupa nume. Ovidiu Cuncea ar fi putut fi preot, dar a ales sa fie actor, pentru ca si in meseria asta, crede el, e nevoie sa ai har divin si credinta. Pe „sticla” l-a impins salariul de actor, insa ar renunta bucuros la televiziune daca i s-ar oferi un salariu de 2000 de euro. Ovidiu Cuncea vorbeste cu placere despre viata de actor si despre copii, cei care, spune el, nu primesc suficienta atentie din partea mass-media.

„Colegii de la Teologie m-au incurajat sa fiu actor”

Ati absolvit Seminarul Teologic din Bucuresti insa astazi ati devenit actor, om de televiziune si nu preot. Ce s-a schimbat intre timp?

Cand eram copil mi-am dorit foarte mult sa fiu actor. Dupa care am descoperit parte duhovniceasca a vietii, prin clasa a opta cand a avut loc o transformare in mine si am zis ca as putea sa fiu preot si mi-ar placea sa fac asta. Mama mea m-a incurajat foarte tare si imi amintesc ca am dat la Seminarul Teologic in clasa a zecea. Asa era pe atunci, trebuia sa dai la Seminarul Teologic din clasa a zecea pana in clasa a cinsprezecea, nu era ca liceul acum, era un fel de liceu care te facea preot de tara. Si am crezut tot timpul ca o sa dau la teatru, am crezut ca o sa intru din prima si in anul 1990, imediat dupa Revolutie, cand treceam in anul al-II-lea la Facultatea de Teologie, m-am hotarat sa dau la teatru, fara sa ma pregatesc, fara nimic. M-am dus sa dau examen la Facultetea de Teatru, am intrat si mi-a schimbat viata.

Ce v-a determinat sa deveniti actor?

Prin clasa a treia m-a luat o profesoara de germana, Monica Ciora, care m-a distribuit intr-un rol. De atunci am castigat toate premiile de la Cantarea Romaniei, din judet, pe tara , unde ma duceam cu tot felul de piese si acest lucru m-a facut sa am incredere ca pot sa intru la teatru. Si apoi colegii mei de la Teologie m-au incurajat si imi spuneau tot timpul „tu poti sa fii actor” pentru ca eu recitam, faceam serbari.

Teza dumneavoastra de doctorat se intituleaza „Teatralitatea Liturghiei Ortodoxe”. Care este legatura dintre viata de preot, Liturghie si viata de actor?

Teatrul s-a nascut din Liturghie. Teatrul e liturgic. Chiar daca teatrul ca istorie este inainte de Liturghia ortodoxa si il cunoastem din perioada antica atunci cand slujbele inchinate zeilor erau o forma de Liturghie. Dar din aceste ritualuri religioase s-a nascut teatrul. Toate slujbele erau facute in limba Latina, si in Germania, Romania, Franta, Italia, Spania si peste tot, iar oamenii nu intelegeau si atunci se faceau mici piese de teatru in fata altarului care sa le explice mesajul crestin. Aceste mici piese de teatru au fost duse in afara Bisericii, in fata Pridvorului, dupa care au fost duse in piata manastirii, in curtea manastirii si din curtea manastirii in pietele publice. In acest fel ele au devenit din micile slujbe fara actori profesionisti dar in care se aruncau oamenii care aveau putin histrionism in ei, piese de teatru.

Eu am mers cu lucrarea un pic mai departe ca cercetare dorind sa explic ca actorul nu poate sa fie actor decat daca are samanta religioasa in el si nu uita de unde a plecat teatrul, din Liturghie. Fara credinta actorul nu exista. Iar de partea cealalta am incercat sa explic ca actorul nu trebuie sa fie aruncat in afara Bisericii pentru ca existau niste canoane bisericesti care spuneau ca cei care sunt in fenomenul teatral n-au dreptul nici macar la botez, n-au dreptul nici macar la crestinare. Am incercat sa fac o istorie a unui lucru care cred ca a fost exagerat atunci in perioada apostolica si care acum este intr-o continua unire a acestor doua lumi, pentru ca amandoua au un tel comun: de a purifica omul, de a-l face mai bun, mai frumos, mai curat. Actorul se transforma in chip real pentru o clipa de har divin prin credinta spectatorului care se impartaseste de rolul lui. Daca spectatorul vine si il vede pe Ovidiu Cuncea intr-un rol, o secunda de har divin pe care numai Dumnezeu poate sa ti-l dea, nimeni altcineva, nu talentul, il face pe spectator pentru o clipa sa uite ca acolo e actorul Ovidiu Cuncea sau Claudiu Bleont sau Calboreanu si sa creada ca in rolul acela este personajul.

„Am ajuns in televiziune ca sa traiesc un pic mai bine”

Cum ati ajuns sa lucrati in televiziune?

A fost o conjunctura. Meseria asta inseamna mul mai mult. Actorul inseamna a face voci, inseamna a face voci pe desene animate, pe filme, imseamna teatru, inseamna televiziune, inseamna film, cinematografie. Viata m-a adus aici din dorinta de a trai un pic mai bine, de a-mi creste copiii pentru ca salariul de teatru in continuare este unul ingrozitor de mic. Asta mi s-a oferit, as fi vrut sa fac ca prietenul meu Vlad Ivanov si sa castig Cannes-ul intr-un film, dar viata m-a adus in televiziune. Eu cred cu toata fiinta mea ca daca maine mi-ar propune un teatru un salariu din care as putea sa traiesc si sa-mi intretin familia, adica asta inseamna cred ca minim 2000 de euro, nu as mai face nici televiziune, nici altceva. Poate ca as face mult mai putin si poate ca as face cu mai mult discernamant pentru ca am facut multe compromisuri in viata mea pentru care plangeam de multe ori acasa.

In viata dumneavoastra de actor si om de televiuziune va mai ramane timp pentru cele sfinte, post sau mers la Liturghie?

Da, tin post, ma impartasesc, am un duhovnic. Merg la Biserica de cele mai multe ori cand simt, dar cand merg stau si Utrenia si Liturghia, cant si citesc la strana impreuna cu cantaretii. Cand o fac, o fac cu toata fiinta. In timpul seminarului am fost cinci ani, plus inca unul de facultate, la fiecare Liturghie si am tinut si toate posturile. Acum cu turneele este mai greu.

Cum ati ajuns sa moderati o emisiune cu copii?

Dumnezeu m-a ajtat… L-am rugat tot timpul „Domane da-mi o emisiune pentru sufletul meu” petru ca eu niciodata nu m-am implinit in emisiunile de televiziune. Cu Viorel Gaita am facut la radio” Gaitele de la miezul noptii” si la televiziune „Echipa Mobila”, dupa aceea am facut „Strada Milion”, am plecat cu un alt prieten de-al meu cu Marius Drogeanu, la Prima Tv. A urmat apoi Ciao Darwin cu Dan Negru in care practic faceam o parte de actorie, intram si jucam un personaj asa mai zapauc care il incurca pe Negru in emisiune, dupa care am facut un sitcom „Gogomanii” cu Aniela Petreanu si Bogdan Talasman. A urmat apoi emisiunea cu nuntile in care mergeam la nunti si incercam sa fiu un fel de maestru de ceremonii, ma duceam cantam cu ei dar de multe ori erau nunti care nu-mi placeau absolut deloc, in care se cantau numai manele si plecam de acolo, mi-era rau, a doua zi zaceam, nu pentru ca beam, zaceam de muzica aceea foarte tare care ma „cretina” efectiv. Ma rugam de lautari sa dea muzica mai incet si nu vroiau si plecam de acolo cu capul patrat, nu vroiam sa mai aud nimic, ii dadeam pe copii afara si citeam, ascultam muzica clasica, faceam cu totul altceva sa ma spal de ele. M-am tot rugat si asa am ajuns sa fac o emisiune cu copii. Iubesc foarte mult copii. Mi-am descoperit latura asta in perioada cat am fost mic, cand mama mea, care a fost educatoare un an sau doi ma lua cu ea la gradinita.

„«Trage-ma de mustata», le spun copiiilor cand au emotii”

Publicul va cunoaste mai mult din emisiunile de entertainment ca fiind o fire vesela si energica.. Ati modera un talk-show politic?

Nu stiu, nu m-am gandit foarte mult la asta. Cred ca as modera orice in televiziune pentru ca sunt un om liber. As putea sa fac, cred, cam orice emisiune, mai putin poate de sport, dar as face-o pe stilul meu, pe felul meu de-a fi. In cazul politicienilor mi se pare ca daca vorbesc ori cu ei ori cu peretii e acelasi lucru. Niciodata niciunul nu spune adevarul. Traian Basescu, de exemplu a iesit in fata tocmai pentru ca a venit cu un alt limbaj care a bulversat pe toata lumea si a fost vazut ca un altfel de politician. In rest, sunt putini oameni care spun ceva, transmit un alt mesaj, poate mai e Crin Antonescu. La ora asta clasa politica traieste intr-o alta lume. Ei au masinile lor banii lor, afacerile lor si restul lumii este o lume cu totul diferita.

Cat este de greu sa lucrati cu copii, sa le explicati ca au pierdut?

Aici e mai complicat. Munca cea mai frumoasa e inainte de emisiune cand ii incurajezi. Dupa ii pup, ii imbrastisez, de multe ori plang. Le spun sa vada partea buna, au fost in emisiune, m-au cunoscut, ne-am jucat, pentru ca e o joaca pana la urma. Astea sunt lucurrile pe care dumneavoastra cei de acasa nu le vedeti. Din cauza emotiilor eu stau de vorba cu ei, rad si deodata ii filmez fara sa-si dea seama. Ei stiu ca se filmeaza dar daca vad ca au emotii incep:”da-mi o palma pe spate„ sau „ia trege-ma de mustata„ si asa mai departe insa toata joaca asta dinainte nu se da in emisiune pentru ca nu este timp fizic.

V-ati implicat vreodata personal in povestea unui copil?

Da m-am implicat. Chiar imi vine in minte ultimul caz al unui baiat, Iulian, pentru care cred ca am primit sute de emailuri in care se cereau sa fie infiat. Omanenii ma rugau sa-i ajut sa ia legatura cu familia si am raspuns tuturor, am trimis sute de mailuri si am explicat, dar nu a depins de mine infierea unui copil, ci sunt autoritatile cele care trebuie sa se ocupe. Au fost multi copii pe care am incercat sa-i ajut.

Care a fost cea mai mare nazbatie pe care ati facut-o in copilarie?

Eee… am facut multe nazbatii. Imi amintesc ca am intrat intr-o bostanarie, la pepeni, si am spart multi pepeni. A venit apoi proprietarul la bunicul meu si am luat o bataie…

„E foarte greu sa lucrezi cu copiii, toata lumea fuge de asta”

Ati lucrat la Radio ProFm in emisiunea „Gaitele de la miezul noptii” intre 1997 si 2000. Cum ramane cu radioul?

Am o nostalgie uriasa a radioului. A fost foarte frumoasa experienta aceea pentru ca este un alt soi de libertate, cand nu te vede nimeni, esti doar tu cu microfonul si poti sa vorbesti ce vrei. Mi-as dori sa mai fac o alta emisiune radio mai mult decat multe alte lucruri. Mi-ar placea acum sa fac o emisiune in care sa stau de vorba despre tot soiul de probleme tot cu copiii. Inca mi se pare un teren in care copii din Romania nu au o portavoce. E foarte greu sa lucrezi cu copiii si toata lumea fuge de lucrul acesta. La noi cand emisiunea a inceput, am fost foarte reticenti la ce inseamna emisiune cu copii in prime time. Am zis ca lumea nu o sa se uite dar pana la urma a avut super audienta, practic a devenit emisiunea emblema a Antenei 1.

Ati simtit vreodata ca ati obosit si ca vreti sa renuntati?

Nu, niciodata. Am fost obosit pentru ca am ajuns sa joc in fiecare zi la Teatrul National. N-am mai avut un weekend liber cred ca din octombrie, dar nu ma gandesc sa renunt.

Cum ati ajuns sa invatati idis?

Am fost actor la Teatrul Evreiesc cred ca vreo noua ani. In timpul facultatii, in anul al III-lea eram elev la domnul profesor Grigore Gonta, pe atunci se cerea voie ca sa te duci sa joci intr-un teatru profesionist si Catalina Buzoianu a venit si m-a distribuit intr-un spectacol care se cheama „Dibuk”, un fel de „Romeo si Julieta” al culturii evreiesti de limba idis.

V-ati gandit sa publicati o carte?

Da, un volum de povesti care va aparea in curand. Nu spun mai mult despre ea pentru ca nu-mi place sa vorbesc despre ceva ce inca nu a iesit. Il dedic copiilor pentru ca este scris pentru ei si impreuna cu ei.

Copii dumneavoastra nu vor sa va calce pe urme?

Fiica mea vrea si am incurajat-o pentru ca meseria de actor este una extraordinar de frumoasa. Problema este sa nu o inseli niciodata. Daca ai inselat-o odata exista riscul sa-ti placa sa o inseli si a doua oara si dupa aceea te inseala ea pe tine.

***

Actorul Ovidiu Cuncea s-a nascut pe 24 mai 1967. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucuresti pana in anul 1989 iar in anul 1990 a fost admis ca student al Academiei de Teatru si Film, Sectia actorie. Si-a inceput teza de doctorat intitulata „Teatralitatea Sf. Liturghiei Ortodoxe” la Universitatea Sorbonne din Paris si a terminat-o in anul 2002 la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Intre anii 1993-2002, actorul a avut contract permanent cu Teatrul evreiesc de stat din Bucuresti unde a jucat in piese precum „Dibuk” sau ”Golem”, iar la Teatrul National Bucuresti in „Visul unei noptii de vara” sau „Farsa Cocosatilor”.

Ovidiu Cuncea a avut roluri si in filme cum ar fi „Craii de curte veche”, „Crucea de piatra”, „Eu sunt Adam”, „Train de vie”, „Amin”. A intrat in televiziune in anul 1995, realizand emisiuni mai intai la Pro Tv si apoi la Prima Tv. In prezent actorul tine cursuri de actorie pentru copiii de la Centrul de Excelenta „Dan Voiculescu”, are spectacole in fiacare zi la Teatrul National Bucuresti si modereaza emisunea de televiziune „Vreau sa fiu vedeta” la Antena 1.

Mihaela Bucur